2ra-1038/18 — incasarea dublului arvunei

2ra-1038/18 — incasarea dublului arvunei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1038/18

prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău (I. Dutca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( L. Bulgac, S. Gîrbu, Gr. Dașcheici)

DECIZIE

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ilie Lupan și Natalia

Lupan împotriva lui Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu cu privire la încasarea dublului

arvunei, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei suplimentare din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin

care au fost încasate cheltuielile de judecată și deciziei din 18 ianuarie 2018 a Curții de

Apel Chișinău prin care a fost respins apelul declarat de Oleg Vîntu și Natalia Vîntu și a

fost menținută hotărârea din 18 iulie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, prin

care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La data de 16 ianuarie 2015, Ilie Lupan și Natalia Lupan au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu cu privire la încasarea

dublului arvunei, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că au fost în căutarea unui teren pentru

construcții cu casă situată pe teren, pentru folosință proprie și au apelat la site-ul

www.999.md, unde sunt plasate anunțuri cu oferte imobiliare, iar după ce au analizat

mai multe oferte s-au oprit la una din ele, fiindu-le atrasă atenția prin preț, amplasare și

caracteristicile sistemului de comunicații menționate în anunț, casa aflîndu-se în com.

Tohatin, str. Fîntînilor 13, din suburbia mun. Chișinău.

Au relatat că la 12 decembrie 2014 au apelat la telefonul mobil indicat și au

convenit cu Oleg Vîntu ca la 13 decembrie 2014 să vadă casa. Tot atunci au convenit să

revină peste o săptămână cu o rudă care are cunoștințe în domeniul construcțiilor. Au

văzut că locul este în pantă și au întrebat dacă nu este pericol de alunecări de teren, fiind

1

asigurați că totul este în regulă. Le-au comunicat pârâților că nu dispun de toți banii și

că au un apartament cu o cameră pe care intenționează să-1 vândă.

Au menționat că la 13 decembrie 2014 au fost telefonați de Ludmila Vîntu, care a

solicitat să vadă apartamentul în eventualitatea unui schimb, iar la 14 decembrie 2014

Vîntu Oleg și Vîntu Ludmila au venit la ei acasă și după negocieri îndelungate au

propus să le ofere un avans de 1000 de euro, însă Ludmila Vîntu a cerut insistent suma

de 2000 de euro, motivând că are nevoie de bani urgent, sumă ce a fost transmisă

pârâților, aceștia întocmind o recipisă privind primirea sumei în calitate de avans.

Au mai menționat că la 15 decembrie 2014 Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu au venit

la domiciliu să mai vadă o dată apartamentul împreună cu cele două fiice minore ale lor,

iar după ce au stat timp de 4 ore sub pretextul așa numitor negocieri, Ludmila Vîntu a

insistat să schimbe prima recipisă, motivând cu preîntâmpinarea unei schimbări,

deoarece are mulți clienți și îi este frică să nu-i piardă. În acest răstimp, la fel ca și în

ziua precedentă, au urmat mai multe sunete de la eventuali clienți și dînsa le spunea că a

vîndut casa. După această înscenare precum că ar avea mulți clienți, a insistat să

întocmească o altă recipisă, iar în loc de „avans” să se indice „arvună”, iar tranzacția să

fie încheiată în timp de trei luni. După insistențe au acceptat să schimbe recipisă cu

mențiunea că au transmis arvuna în sumă de 2 000 de euro. Fiind cumpărători de bună

credință au insistat ca totul să fie în regulă cu locuința.

La 15 decembrie 2014 Ludmila Vîntu a semnat recipisă privind primirea de la

Lupan Ilie a sumei de 2 000 de euro cu titlu de arvună pentru vînzarea-cumpărarea casei

de locuit și terenului cu suprafața de 11,51 ari, situate în comuna Tohatin, str. Fîntînilor,

arvuna nu se restituie. Fiind convinși în posibilitățile și intențiile sale de cumpărare a

casei și terenului, au căzut de acord cu cele menționate în recipisă. La plecarea acestora

i-au anunțat pe soții Vîntu că urmează să vină pe 20 decembrie 2014 la casa pe care o

cumpără cu o rudă, care este specialist în construcții.

Au afirmat reclamanții că după mai multe evitări ale pârâților, la 20 decembrie

2014 s-au deplasat la imobilul vândut de pârâți cu fratele Anatolie Hadîrca, care

activează în domeniul construcției și după examinarea vizuală a imobilului au decis să

apeleze la un expert autorizat în construcții, iar refuzul categoric al pârâților de a veni cu

un expert le-a dat de înțeles că ei ascund ceva despre imobil și au sunat din nou pârâții

la 21 decembrie 2014 și le-au spus că doresc să vină la Tohatin să discute. După ce i-au

dus în eroare și au așteptat multe ore în frig pe străzile din comuna Tohatin, s-au întâlnit

și i-au anunțat repetat că insistă ca un specialist autorizat să examineze imobilul, la ce

pîrîta a provocat isterie și plânsete. A telefonat a doua zi repetat ca să se înțeleagă când

pot veni cu expertul, însă pîrîta a refuzat categoric și le-a propus să le întoarcă o mie de

euro, cu condiția ca să scrie o recipisă că renunță de la cealaltă mie de euro. Au mai

revenit la data de 28 decembrie 2014, însă ea a refuzat să discute cu ei.

Deoarece bănuielile lor se intensificau, au hotărât să apeleze la Primăria com.

Tohatin pentru a se informa despre imobilul pe care intenționau să-1 cumpere și la 29

decembrie 2014 au aflat că terenul și casa se află în zona expusă pericolului sporit de

alunecări de teren și că Vîntu Oleg și Ludmila avuse deja un proces de judecată pierdut

în instanțe, cu un alt cumpărător, obiectul fiind un teren alăturat de cel pe care ei

2

intenționau să-1 cumpere. Anterior dintr-un teren pârâții Vîntu au format două terenuri.

La fel, li s-a comunicat că familiei Vîntu li s-a acordat în mod gratuit teren pentru casă,

care a servit compensație pentru terenul aflat în pericol de alunecări și dărîmare a casei.

La 10 ianuarie 2015 au expediat o telegramă pârâților să achite dublul arvunei și le-au

fixat data, ora și locul întâlnirii, însă pârâții nu s-au prezentat, iar la apelul telefonic le-

au răspuns că nu sunt dispuși să întoarcă banii.

Au solicitat reclamanții Ilie Lupan și Natalia Lupan încasarea din contul pârâților

Ludmila Vîntu și Oleg Vîntu, în mod solidar, a dublului arvunei în sumă de 4000 de

euro, a prejudiciului moral în sumă de 15000 de lei în beneficiul fiecăruia reclamant și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 9625 de lei, dintre care 7100 de lei pentru asistența

juridică și taxa de stat în sumă de 2525 de lei.

Prin hotărârea din 18 iulie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, acțiunea a

fost admisă parțial, a fost încasat, în mod solidar, din contul pârâților în beneficiul

reclamanților dublul arvunei în mărime de 4000 de euro, convertită în valută națională a

Republicii Moldova la rata de schimb din momentul plății, cheltuielile de judecată ce

rezultă din plata taxei de stat în sumă de 2425 de lei și cheltuielile de asistență juridică

în sumă de 7100 de lei, iar în total suma de 9525 de lei, în rest pretenția privind

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată ce rezultă din plata

taxei de stat în sumă de 100 de lei, pentru pretenția nepatrimonială au fost respinse ca

fiind neîntemeiate. În vederea executării hotărârii a fost aplicat sechestrul pe terenul cu

numărul cadastral xxxxx, situat în com. Tohatin, str. Livezilor 31, ce aparține cu drept

de proprietate pârâților.

La 22 iulie 2016, Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu au declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând casarea acesteia și adoptarea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu și a fost menținută hotărârea din 18 iulie 2016

a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

Prin decizia suplimentară din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost

admisă cererea privind emiterea unei decizii suplimentare și au fost încasate în mod

solidar din contul apelanților Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu în beneficiul lui Ilie Lupan și

Natalia Lupan cheltuielile de asistență juridică în instanța apel în mărime de 3000 de lei.

La data de 26 februarie 2018 și suplimentar la 04 mai 2018 Oleg Vîntu și Ludmila

Vîntu au declarat recurs împotriva deciziei și deciziei suplimentare a instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei suplimentare din 22 martie 2018 și

deciziei din 18 ianuarie 2018 a instanței de apel, precum și casarea hotărârii primei

instanțe din 18 iulie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au invocat că nu sunt de acord cu deciziile instanței de apel

și hotărârea primei instanțe le consideră ilegale și necesare de casat, deoarece instanțele

inferioare de judecată nu au elucidat obiectiv și multiaspectual totalitatea circumstanțelor

importante întru soluționarea justă a litigiului dat, nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, au interpretat în mod eronat legea.

Au menționat recurenții că nu a stabilit instanța de apel că anume Vîntul Oleg și

Vîntu Ludmila au refuzat încheierea contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor

3

respective, din contra scopul final al intimaților era să pretindă la încasarea dublului

arvunei.

La fel, au indicat că atât prima instanță, cât și instanța de apel neîntemeiat au pus la

baza emiterii soluției de admitere parțială a acțiunii, hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 20 decembrie 2012, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27

iunie 2013 și devenită irevocabilă prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 ianuarie

2014, prin care s-a recunoscut nul contractul de vînzare-cumpărare a lotului de teren cu

suprafața de 0,0728 ha, situat în mun. Chișinău, sat. Tohatin, str. Fîntînilor cu nr.

cadastral xxxxx, încheiat la 08 noiembrie 2011 între Balan Eduard ca cumpărător și Vîntu

Oleg, Vîntu Ludmila, ca vânzători, fiind dispusă restituția civilă.

Totodată, recurenții au contestat și decizia suplimentară din 22 martie 2018 a Curții

de Apel Chișinău prin care au fost încasate de la ei în beneficiul intimaților cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 3000 de lei, care în opinia lor, aceste cheltuieli nu sunt reale,

necesare și probate.

La data de 16 iulie 2018 Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu au depus o cerere de recurs

prin care suplimentar au solicitat întoarcerea executării hotărârilor contestate și anume a

sumei de 101 244 de lei.

În motivarea recursului dat au indicat că hotărârile contestate cu recurs au fost deja

executate, fiind încasat de la ei în baza titlului executoriu înaintat de intimați spre

executare suma totală de 101244 de lei, conform ordinelor de plată din 23 martie 2018 și

din 17 mai 2018.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data

de 18 ianuarie 2018, iar decizia suplimentară la data de 22 martie 2018, dar date care ar

confirma recepționarea acestora de către recurenți la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Vîntu Oleg și Ludmila Vîntu la data de 26 februarie

2018 și suplimentar la data de 04 mai 2018, se consideră a fi depuse în termen.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2018 completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și

în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra

noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Examinând argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii cu emiterea în această parte a

4

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, în rest decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe urmează a fi menținute din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.

Pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit că părțile din litigiu la data de 15 decembrie

2014 au semnat 2 recipise, prin care Ludmila Vîntu a confirmat primirea sumei de 2000

de euro cu titlu de arvună de la Ilie Lupan pentru procurarea casei de locuit și teren pe o

suprafață de 11,51 ari din com. Tohatin, str. Fîntînilor, 13. La fel, în recipisă a fost

menționat dacă cumpărătorul refuză să procure imobilul, arvuna nu se restituie, suma de

34000 de euro fiind prețul total al imobilului. Restul banilor urmau a fi achitați până la

data de 15 iunie 2015 (vol. I, f.d. 15).

În cea dea doua recipisă, Ilie Lupan confirmă faptul că a transmis cu titlu de arvună

pentru procurarea casei din com. Tohatin, str. Fîntînilor nr. 13, suma de 2000 de euro și a

specificat că în caz dacă va renunța la procurarea imobilului, nu va avea dreptul de a

solicita restituirea sumei date ca arvună, banii i-a înmânat Ludmilei Vîntu (vol. I, f.d.

150).

Înaintând prezenta acțiune în judecată, reclamanții Ilie Lupan și Natalia Lupan au

solicitat încasarea în mod solidar de la Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu a dublului arvunei în

sumă de 4000 de euro, a prejudiciului moral în sumă de 150000 de lei în beneficiul

fiecărui reclamant și a cheltuielilor de judecată în sumă de 9625 de lei, dintre care suma

de 7100 de lei pentru asistența juridică și taxa de stat în sumă de 2525 de lei.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia

admiterii parțiale a acțiunii formulate de Ilie Lupan și Natalia Lupan, încasând în mod

solidar de la Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu în beneficiul primilor dublul arvunei în mărime

de 4000 de euro, în valută națională, conform cursului Băncii Naționale a Moldovei la

data executării hotărârii, cheltuielile de judecată ce rezultă din plata taxei de stat în sumă

de 2425 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 7100 de lei.

De asemenea, prima instanță a ajuns la concluzia respingerii pretenției cu privire la

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată ce rezultă din plata

taxei de stat în sumă de 100 de lei din pretenția nepatrimonială.

În argumentarea soluției sale, instanța de fond cu referire la art. 123 alin. (2) Codul

de procedură civilă s-a bazat pe hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 20

decembrie 2012, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2013 și

decizia Curții Supreme de Justiție din 29 ianuarie 2014, prin care a fost recunoscut nul

contractul de vînzare-cumpărare a lotului de teren cu suprafața de 0,0728 ha, situat în

mun. Chișinău, sat.Tohatin, str. Fîntînilor cu numărul cadastral xxxxx, încheiat la 08

noiembrie 2011 între Balan Eduard ca cumpărător și recurenții prezentei pricini, ca

vînzători, fiind dispusă restituția civilă, pe motiv că la momentul încheierii contractului

pârâții erau în cunoștință că terenul litigios se află în zona de risc de alunecări și

eroziune, însă au trecut sub tăcere, fapt ce confirmă comportamentul dolosiv al acestora.

Instanța de fond, în cazul din speță, s-a referit la unele probe, care au servit obiect de

discuții și puse la baza emiterii hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20

decembrie 2012, devenită irevocabilă, și anume: răspunsul Primăriei com. Tohatin nr.

5

387 din 23 octombrie 2012 prin care a fost comunicat că certificatul de urbanism pentru

proiectarea casei, solicitat de Eduard Balan nu poate fi eliberat, deoarece terenul se află

în zona de alunecări; răspunsul Institutului municipal de proiectări „Chișinăuproiect” din

13 noiembrie 2012 în care se menționează că terenul se află într-o zonă cu pericol de

alunecări și eroziune a solului și poate fi folosit doar pentru grădini; decizia Consiliului

comunei Tohatin nr. 15/12 din 20 decembrie 2004 „Cu privire la atribuirea loturilor

pentru construcția individuală” prin care lui Oleg Vîntu și Ludmilei Vîntu le-a fost

atribuit cu titlu gratuit un nou teren, deoarece terenul litigios să află în zona de alunecări.

La fel, în speță, prima instanță în hotărârea contestată s-a referit la decizia Curții

Supreme de Justiție din 29 ianuarie 2014 și anume că familia Vîntu s-a adresat de mai

multe ori în luna iunie 2014 autorităților publice locale în vederea atribuirii unui lot de

teren pentru construcția casei de locuit, din considerentele că terenul cu nr. cadastral

xxxxx din str. Fîntînilor, com. Tohatin, mun. Chișinău se află în zona de risc de alunecări

și eroziune, lăsând sub tăcere acest fapt, manifestând un comportament dolosiv în raport

cu Balan Eduard.

De asemenea, prima instanță a reținut că bunul imobil pentru care a fost plătită

arvuna este cu vicii materiale, iar în speță refuzul ulterior al reclamanților în încheierea

contractului de vînzare-cumpărare a fost determinat de culpa intimaților și de existența

riscului în privința terenului vizat, care a fost ascuns de pârâți și despre care reclamanții

nu aveau cunoștință la momentul transmiterii arvunei. Astfel, neexecutarea contractului

de vînzare-cumpărare denotă vinovăția pârâților.

Concluziile enunțate au fost apreciate ca fiind justificative de către instanța de apel.

Instanța de recurs apreciază că concluzia instanțelor de judecată inferioare în partea

admiterii acțiunii cu privire la încasarea dublului arvunei în mărime de 4000 de euro și a

cheltuielilor de judecată în mărime de 9525 de lei este una eronată și neîntemeiată

reieșind din următoarele.

Astfel, analizând suportul probator în coraport cu circumstanțele cauzei și pretențiile

formulate de către reclamanții-intimați, Colegiul ajunge la concluzia de a casa decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea pretențiilor admise și de a pronunța

în această parte o nouă hotărâre de respingere a acțiunii reieșind din următoarele.

Conform art. 666 alin. (1) Codul civil, contractul este acordul de voință realizat între

două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi

juridice.

Conform art. 631 alin. (1) și (2) Codul civil, arvuna este o suma de bani sau un alt

bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părți pentru a confirma încheierea

contractului și a-i garanta executarea. În caz de dubii, suma plătită este considerată avans.

Înțelegerea cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris.

Iar, art. 633 alin. (1) prevede expres că dacă, pentru neexecutarea contractului,

răspunde partea care a dat arvuna, aceasta rămâne celeilalte părți. Dacă pentru

neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să

plătească celeilalte părți dublul arvunei.

Or, din prevederile art. 633 Codul civil rezultă că această prevedere legală are un

caracter de sancțiune și este menit să asigure executarea de către ambele părți

contractante a obligațiilor garantate prin arvună.

6

De astfel, instanțele de judecată inferioare, la soluționarea litigiului dat urmau să

stabilească care anume dinte părți se face vinovată de neexecutarea contractului, deoarece

circumstanțele stabilite în instanță au ca efect, fie pierderea arvunei de către partea care a

dat-o, fie restituirea arvunei în mărime dublă. Mai mult, dacă pentru neexecutarea

obligației răspunde partea care a dat arvuna, ea va fi ținută să repare prejudiciul, în partea

ce depășește valoarea arvunei.

Colegiul reiterează că arvuna este mijloc de garantare a executării contractului

impus către ambele părți contractante și este menită să tempereze interesul fiecărei părți

de a face tot posibilul pentru ca contractul garantat cu arvună să se execute, căci în caz de

neexecutare a contractului, partea vinovată va suporta consecințele negative menționate

supra.

În acest context, Colegul reține că deși reclamantul Ilie Lupan a transmis intimatei

Ludmila Lupan arvună în sumă de 2000 de euro în contul sumei contractului de vînzare-

cumpărare a casei de locuit și terenului din mun. Chișinău, com. Tohatin, str. Fîntînilor,

13, primul în temeiul recipisei semnate avea și obligația de a cumpăra bunul imobil

respectiv cu suprafața indicată în recipisele care confirmă transmiterea arvunei pentru

procurarea bunului imobil din com. Tohatin, str. Fîntînilor nr. 13.

Aici, instanța de recurs ține să menționeze că prin recipisele scrise la 15 decembrie

2014, se probează că Ilie Lupan a transmis suma de 2000 de euro ca arvuna, iar Ludmila

Vîntu a recunoscut primirea acestei sume, prețul total al vînzării bunurilor avute în

vedere de părți a fost de 34000 de euro, contractul de vînzare-cumpărare urma a fi

încheiat nu mai târziu de 15 iunie 2015. Tot în recipisa scrisă Ilie Lupan a menționat că

nu va putea pretinde la restituirea sumei date ca arvună în cazul renunțului de la

procurarea imobilului.

Adoptând soluția de admitere a pretenției cu privire la încasarea dublului arvunei,

atât instanța de apel, cât și instanța de fond s-au referit la vina vînzătorului de

neexecutare a obligației asumate prin tăinuirea faptului ca bunul care urma a fi procurat

era afectat de vicii. În același timp, instanțele ierarhic inferioare au considerat

declarative argumentele recurenților/pârâți în ce privește neexecutarea contractului din

cauza comportamentului reclamantului, care a refuzat să procure bunul imobil, indicând

că refuzul acestora este dictat de faptul că bunul care urma a fi înstrăinat intimaților sunt

afectate de vicii materiale.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) și (3) Codul de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt

determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile

părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și

procedural ce urmează a fi aplicate.

Or, art. 121 Codul de procedură civilă prevede că, instanța judecătorească reține

spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la

îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe, importante

pentru soluționarea justă a cazului.

7

Tot aici Colegiul consideră necesar de a reitera și prevederile art. 131 Codul de

procedură civilă, din care rezultă că instanța își întemeiază concluziile pe explicațiile date

de părți asupra circumstanțelor care au importanță în proces, verificate, în cadrul

administrării probelor și evaluată deopotrivă cu toate celelalte probe.

Astfel că, instanțele de judecată nu au dat nici o apreciere celor declarate de către

recurenții/pârâți, care au indicat asupra faptului că nu au refuzat la încheierea contractului

de vînzare-cumpărare a imobilului respectiv, cu atât mai mult că la actele dosarului nu

există o somație scrisă de recurenți din care să rezulte că aceștia au refuzat la încheierea

contractului de vînzare-cumpărare.

De asemenea, la actele dosarului nu există vreo somație a intimaților/reclamanți,

recepționată de recurenți din care să rezulte că primii au refuzat la încheierea contractului

de vînzare-cumpărare, ci din contra fără a aștepta data de 15 iunie 2015, dată când urma a

fi încheiat contractul de vînzare-cumpărare, la data de 16 ianuarie 2015 reclamanții au și

depus acțiunea dată în judecată.

Instanța de recurs mai menționează că intimații prin depunerea acțiunii date în

judecată au pierdut dreptul la restituirea arvunei, deoarece au refuzat la încheierea

contractului de vînzare-cumpărare a bunului imobil, fapt indicat direct și în recipisa

semnată de părți la data de 15 decembrie 2014. Or, arvuna este un mijloc de garantare în

confirmarea încheierii contractului și executării obligațiilor asumate prin recipisa

semnată de părți.

La caz, părțile fiind obligate la încheierea unui contract de vînzare-cumpărare, sunt

în fața unui contract sinalagmatic deci, cu obligații reciproce, cu existența unei

interdependențe a obligațiilor (pe de o parte obligația de a vinde, iar pe de altă parte

obligația de a cumpăra).

Însă, în lipsa exprimării de către reclamanți a voinței de a cumpăra bunul imobil

determinat de dânșii, pârâților nu le poate fi imputată culpa refuzului de a contracta. Or,

conform recipiselor semnate la data de 15 decembrie 2014, în caz de nerespectare a

condițiilor stipulate, refuzul procurării bunului imobil, Ilie Lupan și Natalia Lupan, adică

intimații, nu vor pretinde la restituirea sumei de arvună achitate recurentei Ludmila

Vîntu.

Așadar, se constată faptul că reclamanții, după încheierea contractului de arvună,

nu au probat cerința de a contracta în continuare și de a încheia contractul de vînzare-

cumpărare și respectiv eschivarea pârâților de la încheierea contractului solicitând doar

prin cererea de chemare în judecată încasarea dublului arvunei.

Colegiul stabilește că de fapt reclamanții sunt cei care au renunțat la încheierea

contractului de vînzare-cumpărare și nu pârâții. Această circumstanță nici nu a fost

negată de către reclamanți și este reflectată în hotărârile judecătorești.

La caz, Colegiul reiterează ca fiind irelevante cazului din speță prevederile art. 123

alin. (2) Codul de procedură civilă, care prevede că faptele stabilite printr-o hotărîre

judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept

comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu

se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile

la care participă aceleași persoane.

8

Or, instanța de apel și instanța de fond admițând pretenția lui Ilie Lupan și a Nataliei

Lupan cu privire la încasarea dublului arvunei, cu referire la art. 123 alin. (2) și a pus la

baza emiterii hotărârii, în litigiul dat, hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din

20 decembrie 2012, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2013 și

decizia Curții Supreme de Justiție din 29 ianuarie 2014, prin care a fost recunoscut nul

contractul de vînzare-cumpărare a lotului de teren cu suprafața de 0,0728 ha, situat în

mun. Chișinău, sat.Tohatin, str. Fîntînilor cu numărul cadastral xxxxx, încheiat la 08

noiembrie 2011 între Balan Eduard ca cumpărător și recurenții prezentei pricini Oleg

Vîntu și Ludmila Vîntu, ca vînzători, fiind dispusă restituția civilă, pe motiv că la

momentul încheierii contractului ultimii erau în cunoștință că terenul litigios se află în

zona de risc de alunecări și eroziune, însă au trecut sub tăcere, fapt ce confirmă

comportamentul dolosiv al acestora.

Însă, atât instanța de apel, cît și instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în cazul

din speță părțile și obiectul litigiului sunt diferite. La caz, obiectului constituie încasarea

dublului arvunei dată de Ilie Lupan Ludmilei Vîntu întru garantarea încheierii

contractului de vînzare- cumpărare a bunului imobil cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața

de 11,51 ari, situat în mun. Chișinău, com. Tohatin, str. Fîntînilor, 13, pe cînd în hotărîrea

devenită irevocabilă obiectul este recunoașterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare

a lotului de teren nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 0,0728 ha situat în mun. Chișinău,

com. Tohatin, str. Fîntînilor, încheiat între Balan Eduard ca cumpărător și Oleg Vîntu și

Ludmila Vîntu ca vînzători.

Cu atît mai mult, actele dosarului și anume prin titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, înregistrat în Registrul bunurilor imobile se probează cu

certitudine faptul că atât terenul, cât și casa amplasată pe teren sunt folosite conform

destinației, neexistând nici un fel de restricție sau interdicție. Mai mult construcția cu nr.

cadastral xxxxx a fost dată în exploatare în modul stabilit de lege, recepția fiind asigurată

de Primăria com. Tohatin. Acest fapt este confirmat și prin Rapoartele de expertiză nr.

0265 din 02 aprilie 2015 și nr. 505 din 29 decembrie 2015, care confirmă că terenul

înregistrat cu nr. cadastral xxxxx amplasat în com. Tohatin str. Fîntînilor 13 este și poate

fi folosit pentru construcții, ceea ce permite utilizarea acestuia conform destinației, iar

procese geologice periculoase ca alunecări de teren pe terenul investigat de o distanță de

200 m nu există. De asemenea s-a stabilit că elementele structurale ale casei de locuit

situate în mun. Chișinău, com. Tohatin, str. Fîntînilor, 13 se află într-o stare tehnică

satisfăcătoare și se permite a fi folosite conform destinației (vol.I, f.d.122-128, 175-182).

În astfel de împrejurări, este cert faptul că terenul și casa sunt libere de vicii

materiale, nu există careva impedimente la exploatarea lor, acestea fiind libere în

circuitul juridic, cu atât mai mult că acestea sunt înregistrate în Registrul bunurilor

imobile.

Astfel, nu s-a adeverit constatările instanțelor ierarhic inferioare referitor la

comportamentul dolosiv al pârâților în raport cu reclamanții. Mai mult, reclamanții nici

nu au solicitat declararea nulității contractului de arvună prin prisma art. 227, 228 Codul

civil

În circumstanțele date, atât instanța de apel, cât și prima instanță au aplicat norme de

drept străine litigiului dat, iar prevederile art. 631-633 Codul civil au fost aplicate eronat,

9

deoarece s-a dovedit cu certitudine că recurenții Vîntu Oleg și Vîntu Ludmila nu au

refuzat la încheierea contractului de vînzare-cumpărare, dar din contra cei care au refuzat

la încheierea contractului sunt intimații/reclamanți Natalia Lupan și Ilie Lupan.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs nu constată culpa pârâților Vîntu Oleg

și Vîntu Ludmila în neîncheierea contractului de vînzare-cumpărare a bunului imobil,

din care motiv ajunge la concluzia casării deciziei instanței de apel din 18 ianuarie 2018

și a hotărârii primei instanțe din 18 iulie 2016 în partea admiterii pretenției cu privire la

încasarea dublului arvunei și de a emite în această parte o nouă hotărâre de respingere a

pretenției date ca fiind neîntemeiată. În partea respingerii pretenției cu privire la

repararea prejudiciului moral hotărârile nu sunt contestate și prin urmare instanța de

recurs nu se expune asupra legalității acestora și le menține ca întemeiate.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a

avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă

parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) și (11) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale,

necesare și rezonabile.

Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut cîștig de cauză

dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

În contextul normelor de drept enunțate și reieșind din faptul că acțiunea depusă de

Ilie Lupan și Natalia Lupan urmează a fi respinsă integral, Colegiul ajunge la concluzia

de a casa decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2018, decizia

Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018 și hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 18 iulie 2016 și în partea încasării cheltuielilor de judecată ce rezultă din

plata taxei de stat și de asistență juridică, încasate în cadrul judecării cauzei în prima

instanță și instanța de apel și de a emite în această parte o nouă hotărâre de respingere a

cererii cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

Totodată, avînd în vedere faptul că recursul declarat de Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu

este întemeiat și urmează a fi admis, Colegiul consideră necesar de a încasa în mod

solidar de la intimații Ilie Lupan și Natalia Lupan cheltuielile de plată a taxei de stat

suportate de primii pentru examinarea cererilor de recurs și apel, în sumă totală de 3399

de lei.

În ceea ce privește solicitarea recurenților cu privire la întoarcerea executării

hotărârilor executate, instanța de recurs o consideră întemeiată și urmează a fi admisă

din următoarele considerente.

Conform art. 157 alin. (1) Codul de executare, în cazul în care hotărîrea executată se

anulează și, după rejudecarea cauzei, se adoptă o hotărîre prin care acțiunea se respinge

parțial sau integral ori o încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe

rol, instanța de judecată dispune din oficiu restituirea către pîrît (debitor), din contul

reclamantului (creditorului), a tot ceea ce s-a încasat în temeiul hotărîrii anulate, precum

și a cheltuielilor de executare.

10

Conform art. 159 alin. (1) Codul de executare, instanța de apel sau instanța de recurs

este obligată să dispună întoarcerea executării dacă, examinînd apelul sau recursul,

anulează hotărîrea instanței de fond cu adoptarea unei noi hotărîri prin care respinge

parțial sau integral acțiunea ori adoptă o încheiere de încetare a procesului sau de

scoatere a cererii de pe rol.

În temeiul art. 167 Codul de procedură civilă, recurenții Oleg Vîntu și Ludmila

Vîntu au anexat la cererea de recurs copiile ordinilor de plată din 23 martie 2018 și 17

mai 2018, autentificate de ei pe propria răspundere, prin care se confirmă faptul că

aceștia au făcut achitări în temeiul titlului executoriu eliberat de Judecătoria Ciocana,

mun. Chișinău la data de 18 iulie 2016 în sumă totală de 101 244 de lei.

Din considerentele expuse și ținând cont de faptul că hotărârea executată de

recurenți a fost anulată cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră necesar de a admite

cererea recurenților Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu cu privire la întoarcerea executării

hotărârii executate și de a decide întoarcerea executarea hotărârii Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 18 iulie 2016 cu încasarea de la Ilie Lupan și Natalia Lupan în mod

solidar în beneficiul lui Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu a sumei de 101244 de lei.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu.

Se casează decizia suplimentară din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

parțial decizia din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 18 iulie

2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Ilie Lupan și Natalia Lupan împotriva lui Oleg Vîntu și Ludmila

Vîntu cu privire la încasarea dublului arvunei, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată, în partea admiterii acțiunii depuse de Ilie Lupan și

Natalia Lupan împotriva lui Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu cu privire la încasarea dublului

arvunei și compensarea cheltuielilor de judecată și în această parte se emite o nouă

hotărâre prin care:

Se respinge acțiunea depusă de Ilie Lupan și Natalia Lupan împotriva lui Oleg Vîntu

și Ludmila Vîntu cu privire la încasarea dublului arvunei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În rest, decizia din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 18

iulie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău se mențin.

Se încasează în mod solidar de la Ilie Lupan și Natalia Lupan în beneficiul lui Oleg

Vîntu și Ludmila Vîntu cheltuielile de plată a taxei de stat suportate în instanța de apel și

recurs în sumă totală de 3399 (trei mii trei sute nouăzeci și nouă) de lei.

Se admite cererea depusă de Oleg Vîntu și Ludmila Vîntu cu privire la întoarcerea

executării hotărârii din 18 iulie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

Se întoarce executarea hotărârii din 18 iulie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău.

11

Se încasează în mod solidar de la Ilie Lupan și Natalia Lupan în beneficiul lui Oleg

Vîntu și Ludmila Vîntu suma de 101 244 (o sută una mii două sute patruzeci și patru) de

lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

12