3ra-949/18 — cu privire la constatarea faptului nesoluționării în termen a cererii și repararea prejudiciului moral.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la constatarea faptului nesoluţionării în termen a cererii şi repararea prejudiciului moral.
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-949/18 — cu privire la constatarea faptului nesoluționării în termen a cererii și repararea prejudiciului moral. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-949/18 Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Bagrin Instanța de apel: CA Chișinău – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol ÎNCHEIERE 18 iulie 2018 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Iuliana Oprea Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursului declarat de către Andrei Paraschiv, în cauza civilă la acțiunea lui Andrei Paraschiv împotriva Consiliului Municipal Chișinău cu privire la constatarea faptului nesoluționării în termen a cererii și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei din data de 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-au respins apelurile declarate, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de 17 mai 2017, constată: La 20 februarie 2017 Andrei Paraschiv a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, prin care a solicitat obligarea pârâtului de a examina cererea prealabilă din 05 ianuarie 2017 privind amenajarea (construcția) unei stații de autobuze la intersecția str. Meșterul Manole cu str. Vadul lui Vodă, mun.
Chișinău, conform cerințelor cetățenilor și repararea prejudiciului moral suferit de Andrei Paraschiv, estimat la suma de 5 000 lei. (f.d. 3-5) În motivarea acțiunii Andrei Paraschiv a indicat că la 06 iunie 2016 un grup pe persoane, inclusiv și reclamantul s-au adresat cu cerere către Primarul general al mun. Chișinău și Consiliul municipal Chișinău privind amenajarea unei stații de autobuz la intersecția str. Meșterul Manole cu str. Vadul lui Vodă, în direcția localităților Tohatin, Budești, Cruzești, Colonița. Prin răspunsul nr. 01-10/230 din 15 iunie 2016 Parcul Urban de Autobuze a dat aviz la cererea locatarilor com. Budești și Vadul lui Vodă, fiind dispusă să examineze la fața locului această problemă în comun acord cu Direcția generală Transport Public și Căi de Comunicație și Inspectoratul Național de Patrulare.
Direcția generale Transport Public și Căi de Comunicație a Consiliului mun. Chișinău prin răspunsul nr. Col-566/16 din 19 octombrie 2016 l-a informat pe Andrei Paraschiv că propunerea de a reamplasa stația nu poate fii acceptată, ori stația existentă corespunde tuturor cerințelor tehnice de amplasare a stațiilor transportului urban de călători. 1 La data de 05 ianuarie 2017 a înaintat către Consiliul mun. Chișinău cererea prealabilă, prin care a solicitat examinarea problemei privind amenajarea unei stații de autobuz pe adresa indicată și adoptarea unei hotărâri conform competenței. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de 17 mai 2017 s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Andrei Paraschiv, s-a obligat Consiliul mun.
Chișinău să dea răspuns reclamantului Andrei Paraschiv la cererea prealabilă din 05 ianuarie 2017 privind amenajarea unei stații de autobuze la intersecția str. Meșterul Manole – str. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău conform cerințelor cetățenilor. În rest, acțiunea a fost respinsă ca nefondată. ( f.d. 30, 34-38) Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 06 februarie 2018 a respins apelurile declarate de către Andrei Paraschiv și Consiliului mun. Chișinău, a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de 17 mai 2017. (f.d. 77, 78-82) Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 25 mai 2018 Andrei Paraschiv a înaintat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată.
( f.d. 90-91) În motivarea recursului Andrei Paraschiv a indicat că instanțele de judecată au încălcat prevederile art. 6, alin.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, manifestată prin încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil și în termen rezonabil. Mai mult, instanțele de judecată au apreciat arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a probelor. În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 06 februarie 2018, potrivit înscrierii lui Andrei Paraschiv (f.d.
86) rezultă că acesta a recepționat decizia instanței de apel la data de 24 aprilie 2018 Astfel, recursul declarat la 25 mai 2018, se consideră a fi depus în termen. Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Andrei Paraschiv, este inadmisibil din următoarele considerente. Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei.
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
2 În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4). Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către Andrei Paraschiv, asemenea aspecte nu se regăsesc. În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Andrei Paraschiv, inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul, declarat de către Andrei Paraschiv, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Iuliana Oprea Maria Ghervas 3
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.