3ra-949/18 — cu privire la constatarea faptului nesoluționării în termen a cererii și repararea prejudiciului moral.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la constatarea faptului nesoluţionării în termen a cererii şi repararea prejudiciului moral.
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-949/18 — cu privire la constatarea faptului nesoluționării în termen a cererii și repararea prejudiciului moral. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-949/18
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Bagrin
Instanța de apel: CA Chișinău – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol
ÎNCHEIERE
18 iulie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Iuliana Oprea
Maria Ghervas
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Andrei Paraschiv,
în cauza civilă la acțiunea lui Andrei Paraschiv împotriva Consiliului
Municipal Chișinău cu privire la constatarea faptului nesoluționării în termen a
cererii și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din data de 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău
prin care s-au respins apelurile declarate, s-a menținut hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din data de 17 mai 2017,
constată:
La 20 februarie 2017 Andrei Paraschiv a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului municipal Chișinău, prin care a solicitat obligarea pârâtului
de a examina cererea prealabilă din 05 ianuarie 2017 privind amenajarea
(construcția) unei stații de autobuze la intersecția str. Meșterul Manole cu str.
Vadul lui Vodă, mun. Chișinău, conform cerințelor cetățenilor și repararea
prejudiciului moral suferit de Andrei Paraschiv, estimat la suma de 5 000 lei. (f.d.
3-5)
În motivarea acțiunii Andrei Paraschiv a indicat că la 06 iunie 2016 un grup
pe persoane, inclusiv și reclamantul s-au adresat cu cerere către Primarul general al
mun. Chișinău și Consiliul municipal Chișinău privind amenajarea unei stații de
autobuz la intersecția str. Meșterul Manole cu str. Vadul lui Vodă, în direcția
localităților Tohatin, Budești, Cruzești, Colonița.
Prin răspunsul nr. 01-10/230 din 15 iunie 2016 Parcul Urban de Autobuze a
dat aviz la cererea locatarilor com. Budești și Vadul lui Vodă, fiind dispusă să
examineze la fața locului această problemă în comun acord cu Direcția generală
Transport Public și Căi de Comunicație și Inspectoratul Național de Patrulare.
Direcția generale Transport Public și Căi de Comunicație a Consiliului mun.
Chișinău prin răspunsul nr. Col-566/16 din 19 octombrie 2016 l-a informat pe
Andrei Paraschiv că propunerea de a reamplasa stația nu poate fii acceptată, ori
stația existentă corespunde tuturor cerințelor tehnice de amplasare a stațiilor
transportului urban de călători.
1
La data de 05 ianuarie 2017 a înaintat către Consiliul mun. Chișinău cererea
prealabilă, prin care a solicitat examinarea problemei privind amenajarea unei stații
de autobuz pe adresa indicată și adoptarea unei hotărâri conform competenței.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de 17 mai 2017
s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Andrei Paraschiv, s-a
obligat Consiliul mun. Chișinău să dea răspuns reclamantului Andrei Paraschiv la
cererea prealabilă din 05 ianuarie 2017 privind amenajarea unei stații de autobuze
la intersecția str. Meșterul Manole – str. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău conform
cerințelor cetățenilor. În rest, acțiunea a fost respinsă ca nefondată. ( f.d. 30, 34-38)
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 06 februarie 2018 a respins
apelurile declarate de către Andrei Paraschiv și Consiliului mun. Chișinău, a
menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de 17 mai 2017.
(f.d. 77, 78-82)
Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 25 mai 2018 Andrei Paraschiv
a înaintat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței
de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată. ( f.d. 90-91)
În motivarea recursului Andrei Paraschiv a indicat că instanțele de judecată au
încălcat prevederile art. 6, alin.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului
și libertăților fundamentale, manifestată prin încălcarea dreptului reclamantului la
un proces echitabil și în termen rezonabil. Mai mult, instanțele de judecată au
apreciat arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a probelor.
În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 06 februarie
2018, potrivit înscrierii lui Andrei Paraschiv (f.d. 86) rezultă că acesta a recepționat
decizia instanței de apel la data de 24 aprilie 2018
Astfel, recursul declarat la 25 mai 2018, se consideră a fi depus în termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către
Andrei Paraschiv, este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,
că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de
judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu
pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de
către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în
afara controlului instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu
pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele
expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
2
În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură
civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul
în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept
material sau a normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică
să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul
trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în
recursul declarat de către Andrei Paraschiv, asemenea aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține
obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele
de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul
în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui
temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa
cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Andrei Paraschiv, inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,
alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul, declarat de către Andrei Paraschiv, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Iuliana Oprea
Maria Ghervas
3