2ra-1353/18 — inlaturarea obstacolelor

Dosarul nr. 2ra-1353/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (C. Vârlan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Constantin

Cioară,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Cioară

împotriva lui Andrei Agatii cu privire la obligarea demolării parțiale a gardului capital

construit neautorizat în scopul asigurării accesului către imobil,

împotriva deciziei din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Andrei Agatii, reprezentat de avocatul Diana Ioniță, a fost

casată hotărârea din 10 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 04 februarie 2015 Constantin Cioară a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Andrei Agatii cu privire la obligarea demolării parțiale a gardului

capital construit neautorizat în scopul asigurării accesului către imobil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 15 septembrie 2008 de

către Primăria municipiului Chișinău a fost adoptată dispoziția cu nr. 609-d prin care s-a

dispus demolarea parțială a gardului capital construit neautorizat de către proprietarul

imobilului din str. Gradinilor, 67, mun. Chișinău. În calitate de anexă la dispoziția

primăriei a fost eliberată și schema de situație a terenului.

A susținut că din acea perioadă și până în prezent proprietarul terenului vecin nu

dorește înlăturarea peretelui aflat în litigiu.

Reclamantul, Constantin Cioară, a solicitat obligarea pârâtului Andrei Agatii să

demoleze parțial, pe cont propriu, gardul capital construit neautorizat din str. Gradinilor,

67/1- str. Grădinilor, 67, mun. Chișinău, în perimetrul punctelor 3-4-5 conform planului

cadastral și schemei de situație a terenului în baza dispoziției Primăriei mun. Chișinău

1

cu nr. 609-d din 15 septembrie 2008, pentru asigurarea accesului către imobilul din str.

Gradinilor 67/1, precum și încasarea cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 10 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea depusă de Constantin Cioară a fost admisă. A fost obligat Agatii Andrei,

să efectueze pe cont propriu demolarea pațială a gardului capital construit

neautorizat în str. Gradinilor, 67/1- str. Grădinilor, 67, mun. Chișinău, în perimetrul

punctelor 3-4-5, conform planului cadastral și schemei de situație a terenului, în

conformitate cu dispoziția Primăriei mun. Chișinău cu nr. 609-d din 15 septembrie

2008, pentru a asigura accesul către imobilul din str. Gradinilor 67/1, mun. Chișinău. Au

fost încasate de la Andrei Agatii în beneficiul lui Constantin Cioară cheltuielile de

judecată, inclusiv de asistență juridică în sumă de 2 690 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 24 mai 2017, Andrei

Agatii, reprezentat de avocatul Diana Ioniță a declarat apel împotriva hotărârii din 10

mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Andrei Agatii, reprezentat de avocatul Diana Ioniță, a fost casată hotărârea

primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere integrală a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 316 alin. (1),

377, 379, 389 alin. (1) și 390 alin. (1) Codul civil, concluzionând că gardul din litigiu a

fost construit anterior înregistrării dreptului de proprietate a lui Constantin Cioară. Foștii

proprietari ai terenului cu nr. cadastral xxxxx au cunoscut despre ridicarea construcției,

a gardului pretins a fi construit neautorizat, au dat acordul verbal la ridicarea gardului,

fiind în cunoștință de cauză și cu toate acestea au tolerat încălcările respective,

asumându-și astfel riscurile pe care în mod tacit le-au acceptat, aspect ce indică la faptul

că nu mai poate fi invocată lezarea dreptului de proprietate de către noul proprietar al

bunului imobil, adică de Constantin Cioară.

La data de 17 mai 2018 Constantin Cioară a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și

o consideră ilegală, deoarece instanța de apel la emiterea deciziei nu a menționat care

prevederi legale au fost interpretate eronat de către instanța de fond și cum urmau a fi

interpretate corect.

A menționat că instanța de apel a ignorat faptul că recurentul este proprietarul

bunului imobil înregistrat cu nr. cadastral xxxxx situat în str. Grădinilor 67/1, mun.

Chișinău, în baza certificatului de moștenitor testamentar nr. 1521 din 17 februarie 2011

și că prin dispoziția Primăriei mun. Chișinău nr. 609-d din 15 septembrie 2008 a fost

dispusă demolarea parțială a gardului capital construit neautorizat de proprietarii

imobilului din str. Grădinilor 67/1, conform schiței anexate.

Astfel, recurentul a considerat că prin decizia instanței de apel i se încalcă dreptul

de proprietate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

2

Materialele dosarului atestă că Curtea de Apel Chișinău a emis decizia contestată

la data de 13 februarie 2018, însă date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Constantin Cioară la data de 17 mai 2018, este în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Constantin Cioară nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie

3

să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă

motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Constantin Cioară, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Constantin Cioară se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4