2ra-1359/18 — Încasarea prejudiciului material și a venitului ratat.

2ra-1359/18 — Încasarea prejudiciului material și a venitului ratat. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1359/18

Prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău (L. Gafton)

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton și V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

examinînd admisibilitatea recursului declarat de Postolachi Tatiana,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Postolachi

Tatiana împotriva CP „Torpedo” și Popa Dmitrii cu privire la încasarea

prejudiciului material și a venitului ratat,

cererea reconvențională depusă de CP „Torpedo” împotriva Tatianei

Postolachi cu privire la rezilierea contractului, încasarea prejudiciului material,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de CP „Torpedo” și Popa Dumitrii, casată parțial

hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 13 ianuarie 2014, iar în partea

casată a fost emisă o nouă hotărîre,

c o n s t a t ă:

La 25 ianuarie 2010, Postolachi Tatiana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CP „Torpedo” și Popa Dmitrii cu privire la încasarea prejudiciului

material și a venitului ratat.

În motivarea pretențiilor reclamanta a invocat că la 30 noiembrie 2008 a

încheiat cu CP „Torpedo” contractul de locațiune nr. 10, prin care s-a transmis în

locațiune autocarul de model „Mercedes 0303” cu numărul de înmatriculare CKT

535 pe un termen de 2 ani, cu plata chiriei în mărime de 1000 lei lunar.

La pct. 2.3 și 3.1 ale contractului CP „Torpedo” s-a obligat să dențină

autocarul în stare tehnică funcțională și să suporte toate cheltuielile de întreținere,

Popa Dumitru a fost angajat de CP „Torpedo” în vederea exploatării autocarului.

S-a precizat că la 10 ianuarie 2009 în jurul orelor 10:45 Popa Dumitru

conducând autocarul pe traseul Moscova-Belgorod regiunea Orlov, nu a ținut cont

de condițiile climaterice și situația în trafic, a depășit viteza, nu a respectat

condițiile de efectuare a manevrei de depășire și s-a tamponat cu automobilul de

model „ГA3-3302” condus de Zolocevschii V.N, iar prin derapare s-a răsturnat.

Prin sentința Judecătoriei Mțensc regiunea Orlov din 30 aprilie 2009 Popa

Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (2) Codul Penal al Federației Ruse și condamnat la privațiune de libertate pe

1

un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 2 ani cu executarea pedepsei în colonie-așezare.

În baza art.13 din Tratatul cu privire la asistența juridică și raporturile juridice

în materie civilă, familială și penală încheiat de Republica Moldova și Federația

Rusă la 25 februarie 1993, consideră reclamanta că sentința din 30 aprilie 2009 are

statut de document oficial care dovedește vinovăția pârâtului Popa Dumitru și

temei de reparare a prejudiciului material cauzat prin infracțiune.

Popa Dumitru în momentul producerii accidentului activa în cadrul CP

„Torpedo” cu care a încheiat contract de locațiune a autocarului.

A mai indică reclamanta că după deteriorarea autocarului CP „Torped” a

încetat să achite plata chiriei, cauzându-i prejudiciu sub forma venitului ratat în

mărime de 1000 lei lunar.

Valoarea de piață a autocarului era aproximativ 15000-17000 euro,

echivalentul aproximativ a 262500 și 297500 lei.

Postolachi Tatiana a precizat că CP „Torpedo” a evacuat autocarul de pe

teritoriul Federației Ruse, care în prezent se află în garajul situat pe teritoriul

Uzinei de Tractoare din Chișinău și este dezasamblat la piese.

Solicita reclamanta Postolachi Tatiana încasarea în mod solidar din contul CP

„Torpedo” și Popa Dumitru suma de 15000 euro, în valută națională la cursul

oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărârii cu titlu de

prejudiciu material, încasarea din contul CP „Torpedo” a venitului ratat în sumă de

1000 lei calculat lunar începând cu luna februarie 2009 și până la pronunțarea

hotărârii.

CP „Torpedo” a depus acțiune reconvențională împotriva Tatianei Postolachi

cu privire la rezilierea contractului, încasarea prejudiciului material, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale CP „Torpedo” a invocat că la 30

noiembrie 2008 a încheiat cu Postolachi Tatiana contractul de locațiune nr. 10, prin

care a luat în locațiune autocarul de model „Mercedes 0303” cu numărul de

înmatriculare CKT 535, pe termen până la 30 noiembrie 2010.

Potrivit pct. 4.1 și 4.2 ale contractului, rezilierea anticipată a contractului se

admite din inițiativa uneia din părți cu condiția înștiințării cu cel puțin 2 luni până

la data rezilierii sau în cazul încălcării de către arendaș a condițiilor contractului.

La 10 ianuarie 2009, pe la ora 10:45 autocarul închiriat efectua asigurarea

rutei Chișinău-Moscova condus de Popa Dumitru. În raionul kilometrului 320 al

șoselei Moscova-Belogorod, raionul Mțensc, regiunea Orlov, autocarul a fost

implicat în accident rutier fiind deteriorat.

S-a mai invocat că de către organele de urmărire penală a Federației Ruse

autocarul a fost recunoscut corp delict în dosarul penal intentat în rezultatul

accidentului rutier și se afla la parcare în satul Podberezovo, raionul Mțensc,

regiunea Orlov.

La 14 februarie 2009, Postolachi Maxim în baza procurii înregistrate sub nr.

399 din 6 februarie 2009 a încheiat cu Terentiev Alexandr tranzacție de vânzare-

cumpărare a autocarului de model „Mercedes 0303” numărul de înmatriculare

CKT 353, primind suma de 50000 ruble, iar rata restantă urma să fie achitată până

la 1 mai 2009.

Ulterior, la 1 septembrie 2009, Postolachi Maxim a primit de la cumpărătorul

Terentiev Alexandr următoarea tranșă de 80000 ruble rusești fiind indicat că suma

2

restantă constituie 90000 ruble rusești.

A mai specificat reclamantul că administrația CP „Torpedo” avea față de

organele vamale a Federației Ruse obligația de scoatere de pe teritoriul vamal a

autocarului cu numărul de înmatriculare CKT 535, fiind nevoită să prelungească

termenul aflării autocarului pe teritoriul vamal rusesc.

În luna noiembrie 2009, cu ajutorul organelor de drept din Republica

Moldova a aflat locul dislocării autocarului, iar directorul Cooperativei împreună

cu un grup de angajați au plecat în Federația Rusă unde au încheiat cu noul

proprietar al autocarului Terentiev Alexandr tranzacție de vânzare-cumpărare.

Terentiev Alexandr la încheierea tranzacției a solicitat recompense pentru

transportarea și păstrarea autocarului în sumă de 470,000 ruble rusești echivalentul

a 129,671 lei.

Consideră reclamantul că prin acțiunile Tatianei Postolachi i-a fost cauzat

prejudiciu material în sumă de 272410 lei și prejudiciu moral în sumă de 100000

lei.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, CP „Torpedo” a depus

cerere de completare a acțiunii reconvenționale.

Solicită CP „Torpedo” recunoașterea dreptului de proprietate asupra

autocarului de model „Mercedes 0303” numărul de înmatriculare CKT 535,

încasarea prejudiciului material în sumă de 225548 lei și încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 6000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.Chisinău din 28 noiembrie 2011,

acțiunea inițială și acțiunea reconvențională au fost admise parțial.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 3 aprilie 2012 a fost respins apelul

declarat de Postolachi Tatiana, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Botanica

mun. Chisinău din 28 noiembrie 2011.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 3 octombrie 2012, a fost admis

recursul declarat de Postolachi Tatiana, casată decizia Curții de Apel Chișinău din

3 aprilie 2012 și hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chisinău din 28 noiembrie

2011, cauza fiind restituită pentru rejudecare în prima instanță, în alt complet de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chisinău din 13 ianuarie 2014, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Postolachi.

S-a dispus încasarea din contul CP „Torpedo” în beneficiul Tatianei

Postolachi contravaloarea autocarului de model „Mercedes 0303”, cu numărul de

înmatriculare CKT 535, anul producerii 1989, nr. motorului 44291910493647, nr.

caroseriei WDB60038511056878 în sumă de 142513 lei, venitul ratat în mărime de

23000 lei. În rest pretențiile Tatianei Postolachi au fost respinse ca neîntemeiate.

A fost recunoscut după CP „Torpedo” dreptul de proprietate asupra

autocarului de model „Mercedes 0303” cu numărul de înmatriculare CKT 535,

anul producerii 1989, nr. motorului 44291910493647, nr. caroseriei

WDB60038511056878 și s-a menționat că prezenta hotărâre constituie temei de

înregistrarea dreptului de proprietate a cooperativei de producție „Torpedo” asupra

autocarului de model „Mercedes 0303” cu numărul de înmatriculare CKT 535,

anul producerii 1989, nr. motorului 44291910493647, nr. caroseriei

WDB60038511056878. În rest, pretențiile CP „Torpedo” au fost respinse ca

neîntemeiate.

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Botanica mun. Chisinău din 24

3

martie 2014, s-a încasat din contul CP „Torpedo” în beneficiul statului taxa de stat

în sumă de 6058,71 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015, a fost admis

apelul declarat de CP „Torpedo” și Popa Dumitru, casată hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chisinău din 13 ianuarie 2014, fiind emisă o nouă hotărâre prin care

a fost admisă parțial acțiunea inițială și acțiunea reconvențională.

S-a dispus încasarea din contul CP „Torpedo” în beneficiul Tatianei

Postolachi contravaloarea autocarului de model „Mercedes 0303” cu numărul de

înmatriculare CKT 535, anul producerii 1989, nr. motorului 44291910493647, nr.

caroseriei WDB60038511056878 în sumă de 178957 lei și venitul ratat în mărime

de 1166 lei.

A fost recunoscut CP „Torpedo” dreptul de proprietate asupra autocarului de

model „Mercedes 0303” cu numărul de înmatriculare CKT 535, anul producerii

1989, nr. motorului 44291910493647, nr. caroseriei WDB60038511056878.

S-a menționat că prezenta hotărâre constituie temei de înregistrare a dreptului

de proprietate a CP „Torpedo” asupra autocarului de model „Mercedes 0303” cu

numărul de înmatriculare CKT 535, anul producerii 1989, nr. motorului

44291910493647, nr. caroseriei WDB60038511056878. în rest, cerințelel acțiunii

inițiale și acțiunea reconvenționale au fost respinse ca neîntemeiate.

S-a dispus încasarea din contul Tatianei Postolachi în beneficiul CP

„Torpedo” suma de 100 lei cu titlu de taxă de stat.

S-a dispus încasarea din contul CP „Torpedo” în beneficiul statului taxa de

stat în sumă de 5403,72 lei.

Prin decizia Camerei înregistrării de Stat din 28 iulie 2014, a fost admisă

cererea CP „Torpedo” de înregistrare a reorganizării cu forma juridică de

organizare societate cu răspundere limitată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 1 iulie 2015, recursurile declarate

de Postolachi Tatiana, SRL „Torpedo” și Popa Dumitru au fost admise, casată

decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015, cu restituirea pricinii spre

rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chisinău din 29 martie 2016, a

fost dispusă corectarea erorilor admise la pronunțarea hotărîrii Judecătoriei

Botanica mun. Chisinău din 13 ianuarie 2014, în cauza civilă nr. 2-4625/12

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Postolachi împotriva

CP „Torpedo” și Popa Dumitru cu privire la încasarea prejudiciului și cererea

reconvențională depusă de CP „Torpedo” împotriva Tatianei Postolachi cu privire

la rezilierea contractului de locațiune, recunoașterea dreptului de proprietate și

încasarea sumei, și anume: în dispozitivul hotărîrii se consideră corectă suma ce

urmează a fi încasată cu titlu de contravaloarea autocarului 178957 lei în loc de

142513 lei; în hotărîrea integrală a considera corectă data pronunțării 13 ianuarie

2014 în loc de 27 decembrie 2013.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 5 februarie 2014 CP

„Torpedo” și Popa Dumitru au contestat-o cu apel, solicitând casarea hotărârii

instanței de fond în partea privind încasarea prejudiciului material și admiterea

integrală a cererii reconvenționale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017, a fost admis

apelul declarat de CP „Torpedo” și Popa Dumitrii, casată parțial hotărârea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 13 ianuarie 2014, iar în partea casată a

4

fost emisă o nouă hotărîre prin care s-a dispus încasarea din contul CP „Torpedo”

în beneficiul Tatianei Postolachi contravaloarea autocarului de model „Mercedes

0303”, cu nr. de înmatriculare CKT535, anul producerii 1989, nr. motorului

44291910493647, nr. caroseriei WDB60038511056878 în mărime de 101711,52

lei. În rest, hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 13 ianuarie 2014 a

fost menținută (f.d. 113, 114-125, vol. III).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, nu a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și incorect a aplicat

normele de drept material și procedural.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2018, a fost corectată

eroarea materială și de calcul evidentă din dispozitivul deciziei Curții de Apel

Chișinău din 14 decembrie 2017, prin înlocuirea în textul deciziei a datei emiterii

hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău contestate cu apel din „28

noiembrie 2011" cu „13 ianuarie 2014” și a sumei adjudecate de instanță din contul

CP „Torpedo” în beneficiul Tatianei Postolachi, cu titlu de contravaloare a

autocarului de model „Mercedes 0303”, cu nr. de înmatriculare CKT535, anul

producerii 1989, nr. motorului 44291910493647, nr. caroseriei

WDB60038511056878, din „101711,52 lei” cu „62230,52 lei” (f.d. 131, 132-134).

Invocînd ilegalitatea deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017

și a încheierii Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2018, Postolachi Tatiana la 6

martie 2018 le-a contestat cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea parțială

a deciziei și încheierii instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care pretențiile din acțiunea inițială să fie admise

integral.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind încălcate

normele de drept procedural.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs constată că prin scrisoarea Curții de Apel Chișinău din 3

martie 2018, în adresa părților a fost expediată copia deciziei instanței de apel (f.d.

125, vol. III), însă la dosar nu sunt anexate probe care ar certifica data recepționării

de către recurent a copiei deciziei recurate.

Prin urmare, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 6 iunie 2018, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, iar la 9

iulie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care SRL

„Torpedo” a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

5

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor a verificat dacă recursul este formulat de persoana în drept să-l declare,

dacă este depus în termen și dacă nu a fost examinat anterior, și a făcut un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în mod legal.

Materialele cauzei certifică faptul că recursul nu a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

Audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând încadrarea în

dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a temeiurilor

invocate în recurs, precum și având în vedere poziția formulată în referință,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) CPC,

din următoarele considerente.

Ab initio, în conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În cazul respectiv, judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

În același context, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de

instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de

principiile unui proces echitabil garantate de articolul 6 parag. (1) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special, de

dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi auzit (a se vedea, de exemplu,

Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica

Moldova, 16 septembrie 2015, parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura

sa, recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri

introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1

septembrie 2016, parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić v. Croația, 20 iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură

civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material

sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4)

stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar

fi putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară

sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

6

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența

asigurării interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste

limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc

Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16

decembrie 2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Din perspectiva acestor drepturi garantate de Convenția Europeană, completul

Colegiului de control judiciar își propune să verifice esența și temeiurile recursului,

inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate, întrunesc condițiile necesare pentru a declara

admisibilă cererea acestuia.

În speță, instanța observă că recurenta Postolachi Tatiana a criticat decizia

Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2017 în baza articolului 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă, așa cum este prevăzut, în mod obligatoriu, la

articolul 437 alin. (1), lit. f) din același cod.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată/procedura în ansamblu, reiese în mod cert că recurenții a reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel s-a

pronunțat detaliat, în special asupra condițiilor prelevării apelor uzate.

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că observațiile

recurentei Postolachi Tatiana nu dezvăluie nici o aparență a încălcării normelor de

drept material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Prin urmare, temeiurile inserate în recurs nu pot fi

calificate ca esențiale și nu ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea

acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze/modifice hotărârea

judecătorească contestată. În mod corespunzător, punctele de vedere al recurentului

nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din

Codul de procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu

corespunde condiției de a fi „efectiv” (a se vedea, de exemplu, Petrovic v.

Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm v. Luxemburg, ibidem,

parag. 32).

Din aceste raționamente, instanța de judecată reține existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație,

conjunctura stabilită mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea

unui raport rezonabil de proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele

folosite, iar, în opinia instanței, însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a

fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1

din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească

poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v.

Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002,

parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în

concepția instanței europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în

7

prezenta cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13

ianuarie 2009, parag. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag.

45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide

în mod unanim că recursul declarat de Postolachi Tatiana nu ridică probleme de

drept și nu pot fi acceptate spre examinarea în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Postolachi Tatiana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

8