2ra-1048/18 — repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale procuraturii

2ra-1048/18 — repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1048/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Ministerul Justiției și Nelea Gontea, reprezentată de avocatul Maxim Chișca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nelea Gontea

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu

privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală și ale procuraturii,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin

care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiției, Procuratura

Generală și Nelea Gontea și a fost menținută hotărârea din 27 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La data de 28 octombrie 2016, Nelea Gontea a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura

Generală cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că, la data de 21 noiembrie

2014 prin ordonanța Inspectoratului de Poliție Dondușeni a fost pornită urmărirea

penală pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (l) și 332 alin. (1)

din Cod penal.

A menționat că, la data de 11 iunie 2015, prin ordonanța Procuraturii

Dondușeni i-a fost înaintată învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzută de art.

361 alin. (2) lit. b) din Codul penal - confecționarea, deținerea, folosirea

documentelor oficiale false, care acordă anumite drepturi, săvârșite de două

persoane.

A invocat că prin sentința din 10 septembrie 2015 a Judecătoriei Dondușeni,

menținută prin decizia din 23 decembrie 2015 a Curții de Apel Bălți, a fost

recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b)

1

din Codul penal și i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

600 u.c., echivalentul a 12 000 de lei, iar prin decizia din 31 mai 2016 a Curții

Supreme de Justiție au fost casate hotărârile judecătorești și a fost pronunțată o

nouă hotărâre prin care a fost achitată de sub învinuirea înaintată în baza art. 361

alin. (2) lit. b) din Codul penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

A relevat că înaintarea învinuirii și condamnarea ulterioară, reprezintă

rezultatul acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, în persoana

procurorului, care nu și-a exercitat împuternicirile în mod obiectiv și impartial,

viciind scopul și obiectul urmăririi penale.

Astfel, a considerat că, în speță sunt relevante prevederile art. 3 al Legii nr.

1545 din 25 februarie 1998 cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor de judecată, iar conform prevederilor art. 6 al Legii enunțate, dreptul

persoanei la repararea prejudiciului material și moral cauzat apare inclusiv și în

cazul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

A notat că prin emiterea sentinței de achitare în privința sa, din motiv că

fapta încriminată nu întrunește elementele infracțiunii, se constată încălcarea

drepturilor sale constituționale, precum și prevederile art. 6 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

A indicat că prejudiciul moral constituie o formă distinctă a prejudiciului

civil care declanșează răspunderea delictuală, iar temeinicia solicitării privind

repararea prejudiciului moral în cuantumul enunțat este una echitabilă și suficientă

pentru repararea prejudiciul suferit.

A solicitat încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul său a sumei de 500 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și

a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 27 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

acțiunea depusă de Nelea Gontea a fost admisă parțial și au fost încasate de la

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul Nelei Gontea

prejudiciul moral în sumă de 10 000 de lei și cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 7 000 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamanta a fost

condamnată ilegal, ceea ce rezultă din decizia din 31 mai 2016 a Curții Supreme de

Justiție, prin care a fost casată decizia din 23 decembrie 2015 a Curții de Apel Bălți

și sentința din 10 septembrie 2015 a Judecătoriei Dondușeni și a fost emisă o nouă

hotărâre de achitare a reclamantei pe motivul că fapta acesteia nu întrunește

elementele infracțiunii.

Prin urmare, reclamanta are dreptul de a pretinde la repararea prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, iar suma de

10000 de lei constituie o satisfacție echitabilă a prejudiciului cauzat, făcând

trimitere la prevederile art. 3 alin. (3), 6 lit. a) și 11 ale Legii nr. 1545 din 25

februarie 1998 cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

2

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de

judecată.

Prin decizia din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău au fost

respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiției, Procuratura Generală și

Nelea Gontea și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 04 aprilie 2018 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material, și anume, a fost interpretată în mod eronat legea și au

fost apreciate arbitrar probele.

A menționat că prevederile art. 6 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 cu

privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată,

reglementează expres cazurile în care survine dreptul persoanei fizice/juridice la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.

A invocat că, deși, în speță sunt întrunite prevederile art. 6 al Legii nr. 1545

din 25 februarie 1998 – devenirea definitivă și irevocabilă a sentinței de achitare,

nu sunt întrunite condițiile stabilite în art. 3 alin. (1) al acestei Legi, deoarece

pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare

și de urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale, și anume, existența

faptei ilicite, or, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage

răspunderea statului. În situația în care se demonstrază că fapta este ilegală, dreptul

la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu persoana.

În acest context, a notat că prevederile art. 3 și 6 ale Legii nr. 1545 din 25

februarie 1998 sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat, iar prezenta acțiune nu

întrunește toate condițiile de aplicabilitate a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998

cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată. Or, în

astfel de circumstanțe, nu există nici temei legal de a solicita încasarea

prejudiciului moral.

De asemenea, a indicat că suma acordată ca despăgubire morală este destul

de exagerată, neechitabilă suferințelor invocate că ar fi fost suportate și

nerezonabilă cuantumului sumelor acordate în cauze similare de către Curtea

Europeană și instanța judecătorească națională. Mai mult ca atât, emiterea sentinței

de achitare a intimatei în comiterea infracțiunii reprezintă prin sine o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral pretins suportat.

Prin referința depusă la data de 18 mai 2018 Procuratura Generală a solicitat

admiterea recursului declarat de către Ministerul Justiției, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

3

Prin referința depusă la data de 07 iunie 2018 Nelea Gontea, reprezentată de

avocatul Maxim Chișca, a solicitat respingerea recursului Ministerului Justiției ca

neîntemeiat.

La data de 02 mai 2018, Nelea Gontea, reprezentată de avocatul Maxim

Chișca, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea

încasării prejudiciului moral și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de

admitere integrală a acestei pretenții.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe în partea încasării prejudiciului moral, deoarece au

fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material, și anume, a fost

interpretată în mod eronat legea.

A menționat că, instanțele de judecată stabilind cuantumul prejudiciului

moral în sumă de 10 000 de lei nu au luat în considerare că recurenta a trecut prin

numeroase chinuri procesuale, fiind condamnată ilegal de către două instanțe

judecătorești, suportând umilință, depresie totală, lipsa dorinței de viață. Mai mult

ca atât, în urma acțiunilor defectuoase și ilegale întreprinse de organele de urmărire

penală, procuratură și în urma condamnării ilegale i-a fost pereclitată onoarea,

demnitatea și reputația profesională.

Astfel, a invocat că suma de 10 000 de lei este excesiv de mică și nu

compensează suferințele pe care le-a suportat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 19

decembrie 2017.

Recurentul Ministerul Justiției a recepționat copia deciziei instanței de apel

la data de 08 februarie 2018 (f.d. 160), iar date care ar confirma recepționarea

deciziei de către recurenta Nelea Gontea, reprezentată de avocatul Maxim Chișca,

la dosar lipsesc.

Astfel, recursurile, declarate la data de 04 aprilie 2018 și 02 mai 2018 sunt în

termen.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

4

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către Ministerul

Justiției și Nelea Gontea, reprezentată de avocatul Maxim Chișca, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

5

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

cînd în recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Nelea Gontea,

reprezentată de avocatul Maxim Chișca, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a considera recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Nelea Gontea,

reprezentată de avocatul Maxim Chișca, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Nelea Gontea,

reprezentată de avocatul Maxim Chișca, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6