2ra-1042/18 — declararea nula a contractului de asigurare obligatorie de raspundere civila auto

2ra-1042/18 — declararea nula a contractului de asigurare obligatorie de raspundere civila auto (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-1234/2018

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (I.Chiroșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V.Sîrbu, V.Mihaila, A.Minciuna)

Î N C H E I E R E

04 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Iuliana Oprea

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă

Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, prin

intermediul avocatului Roman Doroftei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni

împotriva lui Rîșchitor Eugeniu, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere

Limitată „ONLINE Broker de Asigurare”, Biroul Național al Asigurătorilor Auto

și Ursu Ion privind declararea nulă a contractului de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018,

c o n s t a t ă :

La 21 iulie 2017, Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări

„TRANSELIT” Societate pe Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Rîșchitor Eugeniu privind declararea nulă a contractului de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto Seria RCAI, nr.xxxx din 11.05.2016.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la data de 11 mai 2016,

cet.Rîșchitor Eugeniu, fără a avea împuterniciri legale și exprese, s-a adresat cu

cerere către Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări

„TRANSELIT” Societate pe Acțiuni pentru perfectarea contractului de asigurare

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule pentru

mijlocul de transport de model „Land Rover Freelander”, n/î xxxxxxx.

În temeiul cererii, la 11 mai 2016, a fost întocmit contractul Seria RCAI,

nr.xxxxxxx fiind eliberată polița de asigurare cu Seria RCAI, nr.xxxxxxx.

Studiind actele prezentate s-a constat că automobilul asigurat aparține cu

drept de proprietate cet.Ursu Ion, iar Rîșchitor Eugeniu nu era în drept să încheie

1

acte juridice pentru automobilul de model „Land Rover Freelander”, n/î

xxxxxxxxx, întrucît nu poseda împuterniciri necesare de perfectare a actelor.

Contractul de asigurare nu dispune de un consimțământ materializat conform

rigorilor stabilite de lege or, contractul dat nu a fost semnat de o persoană

împuternicită legal și convențional, fapt care în consecință afectează valabilitatea

convenției.

Solicită reclamantul declararea nulă a contractului de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto, Seria RCAI, nr.xxxxxxxxx din 11 mai 2016 și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 19

septembrie 2017, au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii

Societatea cu Răspundere Limitată „ONLINE Broker de Asigurare” și Biroul

Național al Asigurătorilor Auto, iar la 10 octombrie 2017 a fost atras în proces în

calitate de intervenient accesoriu și Ursu Ion, proprietarul automobilului de model

„Land Rover Freelander”, n/î xxxxxxxxxx (f.d.48-53).

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 07 noiembrie 2017,

acțiunea Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări

„TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, a fost respins

apelul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări

„TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, și menținută hotărârea Judecătoriei Strășeni,

sediul Central din 07 noiembrie 2017.

Instanțele de judecată au concluzionat că, la data de 11 mai 2016 între

Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT”

Societate pe Acțiuni și Rîșchitor Eugeniu, prin intermediul mandantului Societatea

cu Răspundere Limitată „ONLINE Broker de Asigurare”, a fost încheiat contractul

de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule (asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă) Seria RCAI,

nr.xxxxxx, pentru mijlocul de transport de model „Land Rover Freelander”, n/î

xxxxxxx, ce aparținea cu drept de proprietate cet.Ursu Ion. La încheierea

contractului Rîșchitor Eugeniu a acționat în nume propriu, manifestînd

intenția/voința de a deveni titular de drepturi și obligații or, din conținutul

contractului nu reiese că Rîșchitor Eugeniu a acționat în numele și interesele unei

terțe persoane, în calitate de reprezentant. Careva dubii în privința calității de

posesor legitim a lui Rîșchitor Eugeniu nu există or, însăși reclamantul ia atribuit

calitatea de asigurat, iar prin prisma art.317 Cod civil, Rîșchitor Eugeniu este

prezumat a fi posesor de bună credință (pînă la proba contrară), buna-credință

existînd atîta timp cît proprietarul sau o altă persoană cu drept preferențial nu

înaintează posesorului pretenții întemeiate, cu privire la bunul posedat.

Totodată, instanța de apel a constat că, argumentele invocate de Întreprinderea

Mixtă Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni

cu privire la necitarea tuturor participanților la proces, nu pot fi reținute or,

apelantul nu acționează în calitate de reprezentant al acestora, nefiind împuternicit

în acest sens.

La 26 aprilie 2018, Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de

Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, a declarat recurs împotriva deciziei

2

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 21 februarie 2018 și hotărârii Judecătoriei Strășeni, sediul Central din

07 noiembrie 2017, cu restituirea pricinii pentru rejudecare.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare au adoptat

actele de dispoziție cu încălcări grave de procedură și au aplicat eronat normele de

drept material și procedural.

În susținerea recursului, Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de

Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, a invocat că instanța de apel nu a

examinat complet și obiectiv pricina, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată,

a aplicat în mod eronat analogia legii și analogia dreptului.

Susține că instanțele ierarhic inferioare au încălcat normele de drept

procedural, și anume s-a dispus examinarea cauzei fără citarea legală a

participanților la proces, întrucît la materialele cauzei lipsesc date privind

recepționarea de către aceștea a citațiilor, astfel nefiind asigurată disponibilitatea în

drepturi a participanților la proces fiind lezat și dreptul Întreprinderii Mixte

Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, la un

eventual drept de regres în raport cu ceilalți participanți la proces. La examinarea

cauzei nu au fost atrase în proces persoanele păgubite în urma accidentului rutier în

care a fost implicat și Rîșchitor Eugeniu.

A indicat că la examinarea pricinii era necesară stabilirea cercului exact al

părților în proces, inclusiv atragerea proprietarului automobilului dar și a

persoanelor păgubite în accidentul rutier comis de Rîșchitor Eugeniu, fapt care nu

și-a găsit reflectare în hotărîrea instanței de apel și care prin sine reprezintă

neexaminarea fondului apelului.

A indicat că instanțele ierarhic inferioare, nu au ținut cont de faptul că

automobilul de model „Land Rover Freelander”, n/î xxxxxx, este înmatriculat în

Marea Britanie, volanul automobilului fiind amplasat pe partea dreaptă a axei

longitudinale, iar potrivit pct.2 Regulamentului Circulației Rutiere, se interzice

circulația pe drumurile publice a autovehiculelor care au volanul amplasat pe

partea dreaptă a axei longitudinale, cu excepția vehiculelor aflate în traficul

internațional. Așa fiind, avînd în vedere că automobilul de model „Land Rover

Freelander”, n/î xxxxxxxx, nu era în drept să circule pe teritoriul Republicii

Moldova, nu era în drept să fie supus asigurării întrucît nu se afla în circuitul civil.

A susținut că instanța de apel nu a aplicat just normele de drept material,

interpretînd eronat normele legale or, nu orice persoană are dreptul să încheie

contracte de asigurare și acte juridice dar numai posesorul de autovehicul or, pct.10

din Regulamentul Circulației Rutiere stipulează că este interzisă conducerea

automobilului în lipsa procurii.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 21

februarie 2018 a fost expediată în adresa Întreprinderii Mixte Compania

Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, la 19 martie 2018

și care a fost recepționată la 26 martie 2018, conform ștampilei aplicate pe

scrisoarea de însoțire (f.d.93, 114).

3

În circumstanțele menționate, recursul declarat de Întreprinderea Mixtă

Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni la 26

aprilie 2018 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 28 mai 2018, în adresa intimatului, Rîșchitor Eugeniu, a fost expediată

copia recursului declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de

Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

La data de 29 iunie 2018, Rîșchitor Eugeniu a depus referință prin care a

solicitat declararea inadmisibilă a recursului Întreprinderii Mixte Compania

Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea Mixtă

Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

4

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului argumentul invocat

de Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT”

Societate pe Acțiuni, precum că instanțele inferioare au încălcat normele de drept

procedural fiind dispusă examinarea cauzei fără citarea legală a participanților la

proces or, atît instanța de fond cît și cea de apel, au dat apreciere acestui argument

invocat de recurent și au indicat că necitarea tuturor participanților la proces nu

poate fi reținut or, apelantul nu acționează în calitatea de reprezentant al acestor

persoane nefiind împuternicit în acest sens.

Referitor la argumentul recurentului, precum că instanțele inferioare nu au

ținut cont de faptul că la momentul încheierii contractului de asigurare, Rîșchitor

Eugeniu nu avea împuternicirile de a semna contractul de asigurare se reține că,

atît instanța de fond cît și cea de apel, au constatat că Rîșchitor Eugeniu, încheind

contractul respectiv a acționat în nume propriu, manifestînd intenția/voința de a

deveni astfel titular de drepturi și obligații or, din conținutul contractului nu reiese

că Rîșchitor Eugeniu a acționat din numele și în interesele unei terțe persoane, în

calitate de reprezentant.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului nici argumentul

recurentului precum că, Rîșchitor Eugeniu nu este posesor al autovehiculului în

sensul Legii nr.414 și nu poate încheia acte juridice pentru automobilul respectiv,

nefiind îndeplinită premisa esențială a noțiunii „posesor proprietar”, menită să

asigure exercitarea de către proprietar a tuturor atributelor conferite prin art.315

Cod civil or, deși la materialele cauzei lipsesc careva probe (înscrisuri) ce ar indica

asupra titlului (contract de vînzare-cumpărare, comodat, locațiune, donație, etc.) în

temeiul căruia Rîșchitor Eugeniu posedă automobilul, pentru soluționarea justă a

cauzei acesta nu prezintă relevanță or, nu există careva dubii în privnța calității de

5

posesor legitim a lui Rîșchitor Eugeniu, însăși reclamantul Întreprinderea Mixtă

Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni ia

atribuit calitatea de asigurat.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate

și urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și

temeinicia în fapt a acesteia.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene a Drepturilor Omului, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii

prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a considera

inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de

Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni.

În conformitate cu art. 270, 433 lit.a) și art.440 alin.(1) Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

6

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Iuliana Oprea

Victor Burduh

7