3ra-823/18 — obligarea efectuarii recalculului sporului la salariu, incasarea pednalitatii, dobinzii de intirziere, repararea prejudiciului moral

3ra-823/18 — obligarea efectuarii recalculului sporului la salariu, incasarea pednalitatii, dobinzii de intirziere, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-823/18

prima instanță: Judecătoria mun. Chișinău, sediul Râșcani (C. Vîrlan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Vascan, E. Palanciuc, V. Clima)

ÎNCHEIERE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova și de către Botnari Octavian, reprezentat de avocatul Carmanschi Vitalie,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Botnari Octavian

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră privind obligarea efectuării

recalculului sporului la salariu, încasarea penalității, dobânzii de întârziere,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Botnari Octavian, a fost casată hotărârea din 20

iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o hotărâre nouă

de admitere în parte a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 19 februarie 2016 Botnari Octavian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră privind obligarea efectuării

recalculului sporului la salariu, încasarea penalității, dobânzii de întârziere,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în baza ordinului nr. 231 din 28

noiembrie 2000 a fost încadrat în serviciul militat prin contract în cadrul

Departamentului Trupelor de Grăniceri, începând cu data de 28 noiembrie 2000.

În baza ordinului șefului departamentului Trupelor de grăniceri nr. 378 din

19 august 2004 i-a fost acordată categoria de calificare II.

Prin ordinul nr. 120 din 25 iunie 2009 a fost trecut în rezerva Forțelor Armate

conform art. 35 alin. (3) lit. m) al Legii cu privire la statutul militarilor.

Ulterior, în baza ordinului nr. 53/ps din 08 februarie 2010, începând cu 10

februarie 2010, a fost încadrat în serviciul militar prin contract în cadrul Serviciului

de Grăniceri.

Prin ordinul DGSG nr. 151/ps din 29 iunie 2012 a fost trecut în rezerva

Forțelor armate, începând cu 30 iunie 2012.

În baza ordinului nr. 6/ps din 01 iulie 2012 a fost încadrat în serviciul în bază

de contract în cadrul Departamentului Poliției de Frontieră.

În baza ordinului ȘDR nr. 7/ps din 23 ianuarie 2015 i-a fost acordat categoria

de calificare I.

În baza ordinului Departamentului Poliției de Frontieră nr. 560/ps din 01 iunie

2015 a fost eliberat din serviciu (demisie) în conformitate cu prevederile art. 39

alin. (1) lit. a) al Legii nr. 283 din 28 decembrie 2011.

Reclamantul a invocat că deși deținea gradul de calificare II, angajatorul

pentru perioada 08 februarie 2010 – 01 ianuarie 2015 a omis să-i calculeze sporul

la salariu pentru gradul de calificare II obținut în baza ordinului nr. 378 din 19

august 2004, fapt care încalcă dreptul salariatului la remunerarea muncii și încalcă

dreptul la stabilirea pensiei în mărimea cuvenită.

A susținut reclamantul că este neîntemeiată opinia Departamentului Poliției

de Frontieră precum că sporul la salariu pentru categoria de calificare II deținută de

el nu i-a fost calculată și achitată pe motivul că nu ar fi prezentat documentele

necesare. Or, angajatorul dispunea de documentația privind deținerea de către

reclamant a gradului de calificare II în perioada 10 februarie 2010 – 01 ianuarie

2015, fapt confirmat prin ordinul Departamentului Poliției de Frontieră nr. 7/ps din

23 ianuarie 2015, conform căruia lui Octavian Botnari i-a fost acordat categoria de

calificare I, categorie, care conform prevederilor pct. 5 Ordinului nr. 155 din 03

mai 2013 „cu privire la aprobarea Regulamentului privind conferirea categoriilor

de calificare angajaților cu statut special din cadrul MAI” se acordă doar ulterior

obținerii categoriei de calificare anterioare.

Cu referire la cerința privind încasarea penalității în mărime de 0,1 % pentru

fiecare zi de întârziere de plată a sporului la salariu, reclamantul a indicat că

aceasta se întemeiază pe prevederile art. 330 alin. (2) a Codului Muncii.

Reclamantul a solicitat obligarea Departamentului Poliției de Frontieră să-i

calculeze și să-i achite sporul la salariu cuvenit pentru categoria de calificare II

pentru perioada 10 februarie 2010 – 01 ianuarie 2015 în mărime de 14707,59 de

lei, încasarea penalității în mărime de 17 937,36 de lei pentru perioada 31

decembrie 2010 – 30 iunie 2016, a dobânzii de întârziere în mărime de 9 140,41 de

lei pentru perioada 31 decembrie 2010 – 30 iunie 2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 20 iunie 2017

acțiunea depusă de Botnari Octavian a fost respinsă.

Prima instanță a respins cererea reclamantului cu privire la anularea actului

administrativ ca fiind depusă tardiv. Totodată, instanța a stabilit că solicitarea

privind încasarea sporului la salariu pe perioada de 10.02.2010-01.01.2015 a fost

depusă cu omiterea termenului general de prescripție.

Pretențiile privind încasarea penalității și repararea prejudiciului moral au fost

respinse ca neîntemeiate.

La 23 iunie 2017 Botnari Octavian a declarat apel împotriva hotărârii din 20

iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) și a solicitat admiterea

apelului, casarea hotărârii contestate cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

Prin decizia din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Botnari Octavian, a fost casată hotărârea din 20 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o hotărâre nouă de admitere în

parte a acțiunii; s-a obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne să calculeze și să-i achite lui Botnari Octavian

sporul la salariu reieșind din categoria a II-a de calificare deținută în perioada de

activitate în cadrul unității de control a frontierei a sectorului Poliției de Frontieră

2

„Larga” al Direcției Regionale Nord a Departamentului Poliției de Frontieră în

perioada 10 februarie 2013 – 01 ianuarie 2015 în sumă de 6355,94 de lei. În rest,

pretențiile lui Botnari Octavian cu privire la încasarea excedentului valorii sporului

revendicat, încasarea penalității, dobânzii de întârziere, repararea prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată, au fost respinse.

Instanța de apel a concluzionat că reclamantul a respectat termenul stabilit de

Legea contenciosului administrativ pentru depunerea acțiunii în instanța de

judecată.

La fel, instanța de apel a constatat că angajatorul, Departamentul Poliției de

Frontieră, neîntemeiat a respins cererea depusă de reclamant privind recalcularea

sporului la salariu, deoarece, argumentele invocate în răspunsul expediat

reclamantului au un caracter declarativ. Instanța a reiterat că lui Botnari Octavian,

fiind angajat al Departamentului Trupelor de Grăniceri, i-a fost stabilită categoria

de calificare II la data de 19 august 2004, prin ordinul șefului Departamentului, iar

la reîncadrarea acestuia în funcție angajatorul urma să-i stabilească prin ordinul de

angajare categoria II de calificare, așa precum stabilește ordinul Ministerului

Afacerilor Interne nr. 155 din 03 mai 2013 cu privire la aprobarea Regulamentului

privind conferirea categoriilor de calificare angajaților cu statut special din cadrul

MAI.

Concomitent, derivând de la prevederile art. 267 alin. (1) Cod civil, instanța

de apel a admis parțial cerința reclamantului privind obligarea Departamentului

Poliției de Frontieră să calculeze și să achite în beneficiul reclamantului sporul la

salariu cuvenit pentru categoria de calificare II pentru perioada 10 februarie 2013 –

01 ianuarie 2015, cu încasarea din contul Departamentului Poliției de Frontieră în

beneficiul reclamantului a sumei de 6 355,94 cu titlu de spor la salariu reieșind din

categoria a II-a de calificare deținută în perioada de activitate în cadrul Unității de

Control al Frontierei sectorului Poliției de Frontieră „Larga”, or doar această

valoare se încadrează în prescripția extinctivă. Pentru excedentul sumei

revendicate cerințele au fost respinse ca fiind prescrise.

Cu referire la dispozițiile art. 330 alin. (21) și 332 alin. (1,2) ale Codului

muncii, instanța de apel a relevat că este neîntemeiată cerința reclamantului privind

încasarea penalității de întârziere calculată conform art. 330 din Codul Muncii, dat

fiind că la caz nu a fost stabilită vinovăția angajatorului în neachitarea salariului

restant reclamantului.

Curtea de Apel Chișinău a respins și pretenția privind încasarea dobânzii de

întârziere solicitate în temeiul art. 585,619 Cod civil, invocând că la caz raporturile

juridice instituite între salariat și angajator în baza contractului individual de

muncă sunt reglementate de legislația muncii, iar Codul muncii nu prevede

posibilitatea încasării dobânzii de întârziere prevăzute la art.619 Cod civil, ci doar

a penalității de întârziere în temeiul art.330 al Codului muncii.

Referitor la repararea prejudiciului moral, instanța de apel a menționat că

admiterea pretențiilor materiale constituie în esență un remediu compensator al

daunei morale, prin urmare Colegiul a respins cerințele apelantului-reclamant

privind compensarea morală a prejudiciului, atestând suplimentar că și subiectul

îndreptățit s-a aflat în omisiunea revendicării.

3

La fel, a fost respinsă și cerința apelantului privind compensarea cheltuielilor

de judecată, instanța invocând că la dosar nu sunt administrate probe care să

confirme suportarea anumitor cheltuieli de judecată.

La 18 aprilie 2018 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea ei în partea admiterii

acțiunii și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de respingere a pretențiilor

ca fiind tardive.

Recurentul consideră că instanța de judecată la soluționarea prezentului litigiu

urma să aplice prevederile art. 16 și 17 ale Legii contenciosului administrativ și să

respingă pretențiile intimatului cu referire la obligarea și calcularea sporului pentru

categoria de calificare II ca fiind tardive.

La fel, recurentul consideră eronate concluziile instanței de apel referitor la

temeinicia acțiunii. În acest sens, a indicat că reieșind din faptul că intimatul la

reangajare în Serviciul Grăniceri nu a solicitat reconfirmarea categoriei de

calificare II și nu a prezentat actele confirmative, acestuia la reangajare nu i-a fost

reconfirmată categoria menționată.

În opinia recurentului, instanța de apel eronat a calculat suma dispusă spre

încasare în mărime de 6 355,94 de lei cu titlu de spor la salariu pentru categoria a

II-a de calificare. În acest sens, a menționat că prin cererea de chemare în judecată

intimatul a solicitat calcularea și achitarea sporului la salariu cuvenit pentru

categoria de calificare II pentru perioada 10 februarie 2010 – 01 ianuarie 2015 în

mărime de 14 707,59 de lei, dar nu a diferenței salariului.

A susținut că instanța de apel a aplicat termenul general de prescripție, însă

eronat a stabilit perioada și mărimea sporului. Astfel, instanța de apel,

concluzionând că acțiunea este întemeiată, urma să stabilească sporul doar pentru

perioada de 19 februarie 2013 -31 decembrie 2014.

La 29 mai 2018 Botnari Octavian, reprezentat de avocatul Carmanschi

Vitalie, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea ei

în partea respingerii acțiunii și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de

admitere a pretențiilor.

În motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a normelor de drept

material. Astfel, în opinia recurentului instanța de apel a interpretata greșit

prevederile art. 330 alin. (2) Codul muncii, întrucât vina angajatorului statuată în

prevederile legale urma a fi apreciată doar vizavi de vina salariatului. Or, vina

salariatului în speța dată a fost exclusă de instanță.

La fel, recurentul consideră că instanța de apel eronat a apreciat că Codul

muncii nu prevede posibilitatea încasării dobânzii de întârziere, or art. 619 alin. (1)

Cod civil , care stabilește că obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada

întârzierii, se referă la toate categoriile de obligații pecuniare fără a exclude

obligațiile pecuniare ce generează din relațiile de muncă.

Recurentul optează pentru faptul că instanța de apel la aprecierea mărimii

prejudiciului moral urma să aplice prevederile art. 90 alin. (3) Codul muncii și să

aprecieze mărimea prejudiciului moral la cel puțin un salariu mediu lunar.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

4

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău la data de 15.02.2018 a

expediat în adresa părților copia deciziei integrale.

Conform ștampilei Inspectoratului General al Poliției de Frontieră aplicate pe

copia scrisorii de însoțire, se atestă că copia deciziei instanței de apel a parvenit în

cadrul instituției la data de 20.02.2018. Prin urmare, recursul declarat de

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră la data de 18.04.2018 este depus în

termen.

Totodată, la materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării copiei

deciziei instanței de apel de către Botnari Octavian, din care considerente recursul

declarat de reprezentantul acestuia, avocatul Carmanschi Vitalie, la data de

29.05.2018, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și de

către Botnari Octavian, reprezentat de avocatul Carmanschi Vitalie, în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și de

către Botnari Octavian, reprezentat de avocatul Carmanschi Vitalie nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și de către

Botnari Octavian, reprezentat de avocatul Carmanschi Vitalie.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și de către Botnari Octavian,

reprezentat de avocatul Carmanschi Vitalie, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6