2ra-1074/18 — ridicarea sechestrului de pe bunul imobil

2ra-1074/18 — ridicarea sechestrului de pe bunul imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-1074/18

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (Arhip Alexandru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V.Negru,A.Pahopol,A.Bostan)

DECIZIE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

având în componența sa:

Președintele ședinței, judecătorul: Maria Ghervas

judecătorii: Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Victor Burduh

Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de către Natalia Moraru reprezentată de către

avocatul Svetlana Prodan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Roman

Șoldan împotriva Veronicăi Parfene, Nataliei Moraru, intervenienți accesorii

Serghei Cotruța, executorul judecătoresc Oxana Burlac, cu privire la ridicarea

sechestrului de pe bunul imobil,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Natalia Moraru și a fost menținută hotărârea

din 28 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 20 octombrie 2016, Roman Șoldan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Veronicăi Parfene, Nataliei Moraru, intervenienți accesorii Serghei

Cotruța, executorul judecătoresc Oxana Burlac, cu privire la contestarea parțială a

actului executorului judecătoresc.

Pe parcursul examinării cauzei, la 31 octombrie 2016, Roman Șoldan a depus

cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată inițială, concretizându-și

cercul participanților la proces, inclusiv și pretențiile, solicitând ridicarea

sechestrului de pe bunul imobil, în motivarea cărora a indicat că conform

contractului de împrumut nr. CIL.06.09 din 25 septembrie 2009 și a acordului

adițional nr. CIL.06.09 din aceeași dată – 25 septembrie 2009, Întreprinderea

Mixtă Organizația de Microfinanțare ,,Microinvest” Societate cu Răspundere

Limitată (în continuare ÎM OM ,,Microinvest” SRL) care a acționat în calitate de

împrumutator i-a acordat Întreprinderii individuale „W-Inspect-Parfene” (în

continuare ÎI „W-Inspect-Parfene”) care a acționat în calitate de împrumutat, un

credit în sumă de 550 000 lei, pe un termen de 60 luni, cu termenul final de

rambursare la data de 19 septembrie 2014.

1

Întru asigurarea rambursării în termen a creditului acordat și în scopul

garantării obligațiilor asumate, la aceeași dată – 25 septembrie 2009 între ÎM OM

,,Microinvest” SRL și Veronica Parfene a fost încheiat contractul de ipotecă nr.

12601, autentificat de către notarul privat Vera Pulbere, prin care ultima a grevat

cu ipotecă în favoarea ÎM OM ,,Microinvest” SRL bunul imobil (apartament), cu

nr. cadastral xxxx, cu suprafața de 110,8 m.p., situat în mun. xxxx, str. xxxx, ap. x.

Ulterior, în baza contractului de cesiune din 05 august 2016 încheiat între ÎI

„W-Inspect-Parfene” care a acționat în calitate de debitor, Vitalie Parfene și

Veronica Parfene care au acționat în calitate de garanți, ÎM OM ,,Microinvest”

SRL care a acționat în calitate de cedent și Serghei Cotruța care a acționat în

calitate de cesionar, cedentul i-a transmis cesionarului cu titlu oneros creanța

transmisibilă în valoare totală de 904 886,33 lei pe care debitorul o datorează

cedentului în baza contractului de împrumut cu destinație specială cu dobândă nr.

CIL-0609 din 25 septembrie 2009, contractului de ipotecă nr. 12601 din 25

septembrie 2009 și hotărârii din 31 octombrie 2014 a Judecătoriei Grigoriopol

(dosar nr. 2-893/2014).

Conform raportului de evaluare întocmit de către SRL „Acona Imobil”,

valoarea bunului ipotecat constituie suma de 870 000 lei.

A mai menționat că, la 05 august 2016 Serghei Cotruța care a acționat în

calitate de vânzător – creditor ipotecar, Veronica Parfene și Vitalie Parfene care au

acționat în calitate de vânzători proprietari și Roman Șoldan care a acționat în

calitate de cumpărător, au încheiat contractul nr. 1500, potrivit căruia vânzătorul a

vândut prin negocieri directe cumpărătorului, iar cumpărătorul a cumpărat de la

vânzător și a acceptat în deplină proprietate bunul imobil situat în mun. xxxx, str.

xxxx, ap. x, cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața de 110,8 m.p.

Reclamantul a relevat că dânsul este actualul proprietar al bunului imobil

litigios în întregime, drept intervenit urmare a semnării tranzacției de vânzare-

cumpărare, vânzătorul Serghei Cotruța fiind creditorul gajist, care și-a exercitat

dreptul de gaj conform Legii cu privire la gaj nr. 449 din 30 iulie 2000.

Dat fiind faptul că în baza încheierii executorului judecătoresc Oxana Burlac

nr. 177-311/14 din 03 octombrie 2014 a fost dispusă aplicarea sechestrului pe

bunul imobil sus-indicat, dânsul fiind cumpărător de bună – credință nu poate

înregistra contractul nr. 1500 din 05 august 2016, ceea ce în opinia sa este

inadmisibil, motiv pentru care a depus la executorul judecătoresc Oxana Burlac o

cerere, solicitând anularea interdicției aplicate asupra bunului imobil litigios,

menționând că, conform titlului executoriu nr. 2-4904/14 din 12 septembrie 2014,

emis de Judecătoria Centru mun. Chișinău, a fost aplicat sechestru asupra bunurilor

mobile și imobile ce aparțin cu drept de prorpietate Veronicăi Parfene în limita

sumei de 17 000 euro și a sumei de 9338,1 lei, pe când prin încheierea din 03

octombrie 2014, executorul judecătoresc Oxana Burlac a aplicat interdicția la

înstrăinarea bunului imobil ce-i aparține cu drept de proprietate nu doar debitoarei,

dar și lui Vitalie Parfene, fapt ce se contrazice cu dispozitivul documentului

executoriu, aflat în gestiunea executorului judecătoresc.

Concomitent, reclamantul a specificat că conform titlului executoriu

menționat, a fost dispusă aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile

ce aparțin cu drept de proprietate Veronicăi Parfene în limita sumei de 17 000 euro

2

și a sumei de 9338,1 lei, pe când executorul judecătoresc a aplicat interdicția de

înstrăinare contrar prevederilor titlului executoriu vizat, nedeterminând valoarea

bunului.

În așa mod, reclamantul a relevat că, executorul judecătoresc Oxana Burlac a

manifestat abuz de atribuții, depășind limita de neadmis în executarea drepturilor și

obligațiilor sale prevăzute de statutul executorului judecătoresc ce s-a soldat cu

încălcarea dreptului de proprietate a lui Parfene Vitalie, atentarea la inviolabilitatea

dreptului de proprietate, dezmembrarea acestuia prin interzicerea de a dispune de

acest bun prin dispoziția ce este conferită de către legiuitor asupra bunului în

întregime, mai mult ca atât, reclamantul consideră că a fost tulburată dispoziția în

partea cei aparține lui Vitalie Parfene.

Reclamantul a mai susținut că, în legătură cu ipotecarea bunului imobil

nominalizat, transmiterea acestuia în proprietatea creditorului gajist prin contractul

de cesiune a creanței și înstrăinarea prin contractul de vânzare-cumpărare, bunul

imobil a fost înstrăinat în condițiile art. 127 alin. (1) lit. h) Cod de executare, însă,

în pofida faptului că toate condițiile înaintate de legiuitor au fost respectate de către

creditorul gajist și proprietarul nou, la 23 august 2016, executorul judecătoresc a

refuzat în satisfacerea cererii de anulare a interdicțiilor, prin simplul motiv că

cerințele creditorului gajist nu sunt încadrate în condițiile art. 27 Cod de executare,

motiv pentru care a fost depusă prezenta cerere de chemare în judecată.

Reclamantul Roman Șoldan a solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare a

acțiunii ridicarea sechestrului aplicat asupra bunului imobil (apartament), cu nr.

cadastral xxxx, cu suprafața de 110,8 m.p., situat în mun. xxxx, str. xxxx, ap. x.

Prin hotărârea din 28 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

cererea de chemare în judecată depusă de Roman Șoldan a fost admisă, fiind

dispusă ridicarea sechestrului aplicat prin încheierea executorului judecătoresc

Oxana Burlac nr. 177-311/14 din 03 octombrie 2014 pe bunul imobil –

apartamentul nr. x din xxxx, str. xxxx, nr. cadastral xxxx.

Prin decizia din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Natalia Moraru și a fost menținută hotărârea din 28

decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

La 12 aprilie 2018, Natalia Moraru reprezentată de către avocatul Svetlana

Prodan a declarat recurs împotriva deciziei din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 28 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătorești contestate

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea depusă de către Roman Șoldan

să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea cauzei instanța de apel a

interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei.

La fel s-a mai indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.

În acest sens, s-a invocat că, instanța de apel nu a reținut faptul că, contractul

de vânzare cumpărare nr. 1500 din 05 august 2016 încheiat între Serghei Cotruța

care a acționat în calitate de vânzător – creditor ipotecar, Veronica Parfene și

3

Vitalie Parfene care au acționat în calitate de vânzători proprietari și Roman

Șoldan care a acționat în calitate de cumpărător, urmează a fi declarat nul, deoarece

a fost înstrăinat în pofida faptului existenței interdicției de înstrăinare impusă

anterior prin încheierea executorului judecătoresc Oxana Burlac nr. 177-311/14 din

03 octombrie 2014.

În rezultat, instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au eschivat de la

exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au

examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au

apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărâri

neîntemeiate de admitere a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul la

judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.152-155).

La 08 mai 2018 în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat

de Natalia Moraru cu înștiințarea despre necesitatea depunerii a referințelor

(f.d.162), însă în termenul stabilit de lege intimații nu și-au exercitat dreptul

procedural și nu au depus referințe, motiv pentru care admisibilitatea recursului s-a

dispus în lipsa acestora.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul este declarat în termen, având în vedere faptul că,

decizia recurată a fost pronunțată la 28 noiembrie 2017 (f.d.135), iar recursul a fost

declarat la 12 aprilie 2018 (f.d.152), însă la dosar nu există probe care ar confirma

faptul că recurenta sau reprezentanta acesteia ar fi recepționat copia deciziei

motivate din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 13 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Natalia Moraru reprezentată de către avocatul Svetlana Prodan a

fost considerat admisibil și fără a prejudicia fondul a fost dispusă judecarea

acestuia de către completul din 5 judecători (f.d.163).

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este întemeiat și urmează a fi admis cu

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de către Roman Șoldan

urmează să fie respinsă.

4

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral decizia instanței de

apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.

După cum denotă actele cauzei, conform contractului de împrumut nr.

CIL.06.09 din 25 septembrie 2009 și a acordului adițional nr. CIL.06.09 din

aceeași dată – 25 septembrie 2009, ÎM OM ,,Microinvest” SRL i-a acordat ÎI „W-

Inspect-Parfene” un credit în sumă de 550 000 lei, pe un termen de 60 luni, cu

termenul final de rambursare la data de 19 septembrie 2014 (f.d.13-15).

La fel, s-a constatat că întru asigurarea rambursării în termen a creditului

acordat și în scopul garantării obligațiilor asumate, la aceeași dată – 25 septembrie

2009 între ÎM OM ,,Microinvest” SRL și Veronica Parfene a fost încheiat

contractul de ipotecă nr. 12601, autentificat de către notarul privat Vera Pulbere,

prin care ultima a grevat cu ipotecă în favoarea ÎM OM ,,Microinvest” SRL bunul

imobil (apartament), cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața de 110,8 m.p., situat în

mun. xxxx, str. xxxx, ap. x, ceea ce se confirmă prin copia extrasului din Registrul

bunurilor imobile anexată la dosar (f.d.42).

Tot actele cauzei atestă că prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 31

octombrie 2014, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de ÎM OMF

„Microinvest” SRL și s-a dispus în scopul stingerii datoriei aferente contractului de

împrumut nr. CIL-06.09 din 25 septembrie 2009 transmiterea silită în posesia ÎM

OMF „Microinvest” SRL a bunului imobil ipotecat – apartamentul nr. x din str.

xxxx, mun. xxxx, cu suprafața de 110,8 m.p., cu nr. cadastral xxxx, cu evacuarea

persoanelor și a bunurilor din imobilul menționat pentru comercializarea

imobilului cu stingerea datoriei în sumă de 550 000 lei (f.d.13-15).

Aici este de menționat că bunul imobil vizat a fost transmis ÎM OMF

„Microinvest” SRL în posesie pentru a fi vândut forțat, dar nu a fost transmis

ultimei în proprietate.

Ulterior, în baza contractului de cesiune din 05 august 2016 încheiat între ÎI

„W-Inspect-Parfene” care a acționat în calitate de debitor, Vitalie Parfene și

Veronica Parfene care au acționat în calitate de garanți, ÎM OM ,,Microinvest”

SRL care a acționat în calitate de cedent și Serghei Cotruța care a acționat în

calitate de cesionar, cedentul i-a transmis cesionarului cu titlu oneros creanța

transmisibilă în valoare totală de 904 886,33 lei pe care debitorul o datorează

cedentului în baza contractului de împrumut cu destinație specială cu dobândă nr.

CIL-0609 din 25 septembrie 2009, contractului de ipotecă nr. 12601 din 25

septembrie 2009 și hotărârii din 31 octombrie 2014 a Judecătoriei Grigoriopol

(dosar nr. 2-893/2014) (f.d.6-9).

Din actele cauzei mai rezultă că, la 05 august 2016 Serghei Cotruța care a

acționat în calitate de vânzător – creditor ipotecar, Veronica Parfene și Vitalie

Parfene care au acționat în calitate de vânzători proprietari și Roman Șoldan care a

acționat în calitate de cumpărător, au încheiat contractul nr. 1500, potrivit căruia

vânzătorul Serghei Cotruța a vândut prin negocieri directe cumpărătorului Roman

Șoldan, iar cumpărătorul a cumpărat de la vânzător și a acceptat în deplină

proprietate bunul imobil situat în mun. xxxx, str. xxxx, ap. x, cu nr. cadastral xxxx,

cu suprafața de 110,8 m.p. (f.d.10-11).

5

Aici este de menționat că însăși transmiterea în ipotecă a bunului imobil nu i-

a acordat creditorului ipotecar dreptul la proprietate asupra obiectului de ipotecă,

dar i-a dat temei creditorului ipotecar să exercite dreptul de ipotecă dacă debitorul

ipotecar nu a îndeplinit sau a îndeplinit în mod necorespunzător obligația garantată

sau oricare parte a acesteia, precum și în alte cazuri prevăzute de contractul de

ipotecă.

De asemenea, actele speței denotă că anterior încheierii contractului de

cesiune din 05 august 2016 încheiat între ÎI „W-Inspect-Parfene” care a acționat în

calitate de debitor, Vitalie Parfene și Veronica Parfene care au acționat în calitate

de garanți, ÎM OM ,,Microinvest” SRL care a acționat în calitate de cedent și

Serghei Cotruța care a acționat în calitate de cesionar și a contractului de vânzare –

cumpărare din 05 august 2016 încheiat între Serghei Cotruța care a acționat în

calitate de vânzător – creditor ipotecar, Veronica Parfene și Vitalie Parfene care au

acționat în calitate de vânzători proprietari și Roman Șoldan care a acționat în

calitate de cumpărător, prin încheierea judecătorului Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 12 septembrie 2014, a fost admisă cererea de asigurare a acțiunii

depusă de Natalia Moraru, fiind dispusă aplicarea sechestrului pe bunurile mobile

și imobile ale pârâtei Veronica Parfene în limita sumei de 17 000 euro și a taxei de

stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 9338,10 lei. S-

a mai indicat că, bunurile mobile și imobile ale pârâtei Veronica Parfene pe care va

fi pus sechestru urmează a fi identificate de către executorul judecătoresc (f.d.46-

47).

Ca urmare, prin încheierea executorului judecătoresc Oxana Burlac nr. 177-

311/14 din 03 octombrie 2014, în vederea executării încheierii Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 12 septembrie 2014 de asigurare a acțiunii depuse de către

Moraru Natalia, a fost obligat OCT Chișinău să aplice interdicția de înstrăinare pe

bunul imobil situat în mun. xxxx, str. xxxx, ap. x, cu nr. cadastral xxxx, cu

suprafața de 110,8 m.p. (f.d.50).

Din considerentul că după invocă reclamantul Roman Șoldan prin menținerea

interdicției aplicate asupra bunului imobil litigios îi sunt încălcate drepturile sale de

a-și revendica și înregistra dreptul de proprietate dobândit ca urmare a cumpărării

unui bun imobil în contextul procedurii de executare a dreptului de ipotecă,

deținând un titlu legal în acest sens, iar interdicția aplicată de către executorul

judecătoresc Oxana Burlac prin încheierea nr. 177-311/14 din 03 octombrie 2014

asupra bunului imobil litigios - nu este proprie și în concordanță cu obiectul

raportului juridic de vânzare-cumpărare derivat din executarea unei obligații

garantate cu ipotecă, cu mult anterior înscrierii interdicțiilor care reprezintă o

modalitate de asigurare a executării unei încheieri de asigurare a acțiunii dintre

Moraru Natalia și Parfene Veronica, care are ca obiect încasarea unei sume de bani

și nu are nici o tangență cu bunul imobil în raport cu care a fost valorificată o

creanță garantată, de către reclamant a fost depusă prezenta cerere de chemare în

judecată, solicitând inclusiv în urma concretizării acțiunii ridicarea sechestrului

aplicat asupra bunului imobil (apartament), cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața de

110,8 m.p., situat în mun. xxxx, str. xxxx, ap. x.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii, pe care a admis-o integral.

6

În susținerea soluției date, instanța de fond a reținut că cererea privind

ridicarea interdicției aplicată de către executorul judecătoresc Oxana Burlac asupra

bunului imobil sus enunțat este întemeiată și care urmează a fi admisă, or, prin

menținerea acestei interdicții asupra imobilului litigios, sunt încălcate drepturile

unei terțe persoane - la caz ale reclamantului Roman Șoldan, din considerentul că

grevarea cu ipotecă a bunului imobil litigios a avut loc încă la 25 septembrie 2009

– cu cinci ani anterior aplicării interdicției instituite de executorul judecătoresc

Oxana Burlac, prin încheierea din 03 octombrie 2014, circumstanță ce denotă că,

interdicția respectivă nu este și nu poate fi opozabilă raporturilor juridice dintre

creditorul ipotecar și terțul cumpărător, atât timp cât măsurile de asigurare

instituite prin convenții cu caracter obligațional.

În concluzie prima instanță a relevat că reclamantul prin înaintarea acțiunii în

cauză a făcut uz de unica posibilitate de a-și revendica și înregistra dreptul de

proprietate dobândit ca urmare a cumpărării unui bun imobil în contextul

procedurii de executare a dreptului de ipotecă, deținând un titlu legal în acest sens,

iar interdicția aplicată de către executorul judecătoresc Oxana Burlac prin

încheierea nr. 177-311/14 din 03 octombrie 2014 asupra bunului imobil litigios -

nu este proprie și în concordanță cu obiectul raportului juridic de vânzare -

cumpărare derivat din executarea unei obligații garantate cu ipotecă, cu mult

anterior înscrierii interdicțiilor care reprezintă o modalitate de asigurare a

executării unei încheieri de asigurare a acțiunii dintre Moraru Natalia și Parfene

Veronica, care are ca obiect încasarea unei sume de bani și nu are nici o tangență

cu bunul imobil în raport cu care a fost valorificată o creanță garantată.

Judecând apelul declarat de către Natalia Moraru, instanța de apel l-a respins

și a menținut hotărârea prime instanțe, invocând aceleași argumente.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a concluzionat că prima

instanță a examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios,

legea materială ce guvernează raportul juridic. De asemenea, în cadrul judecării

cauzei, instanța de fond a creat participanților la proces, condiții obiective și

echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat

prin art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea a Drepturilor Omului.

Pe cale de consecință, instanța de apel a conchis că concluzia primei instanțe

despre necesitatea admiterii acțiunii este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor

administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea

juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 CPC.

Instanța de recurs analizând materialele dosarului în coraport cu normele

juridice ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluția dată

de către instanțele ierarhic inferioare contravine circumstanțelor cauzei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizând situația de fapt din prezenta speță, în coroborate cu

probele atașate la dosar, consideră oportun de a reitera în prezenta speță

prevederile art. 454 alin. (1), 487 alin. (1) și (2) Cod civil, care statuează expres că,

gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde

satisfacerea creanțelor sale cu preferință față de ceilalți creditori, inclusiv statul,

7

din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu

execută obligația garantată prin gaj. Creditorul gajist poate să exercite dreptul de

gaj dacă debitorul gajist nu a executat conform contractului sau a executat în mod

necorespunzător obligația garantată ori o parte a acesteia, precum și în alte cazuri

prevăzute de lege și contract. În condițiile prezentei secțiuni, creditorul gajist poate

exercita următoarele drepturi: să vîndă el însuși bunurile gajate, să le vîndă sub

controlul instanței de judecată și să le ia în posesiune spre a le administra, să

exercite alte drepturi în privința gajului asupra mijloacelor bănești în corespundere

cu Legea cu privire la gaj.

Conform art. 490 Cod civil, bunul gajat se transmite în posesiune creditorului

gajist pentru a fi vîndut, în condițiile legii. Transmiterea bunului gajat în posesiune

creditorului gajist poate fi benevolă ori silită. Transmiterea în posesiune este

benevolă dacă, înaintea expirării termenului indicat în preaviz, debitorul gajist

transmite în mod efectiv bunul gajat în posesiune creditorului gajist sau consimte

în scris în formă autentică să-l pună la dispoziția acestuia la momentul convenit.

Transmiterea silită are loc în baza unei hotărîri judecătorești, după expirarea

termenului din preaviz în conformitate cu legea.

Aici, Colegiul judiciar reține că dispozițiile Codului civil (art. 454-495) și ale

Legii cu privire la gaj se aplică atât asupra regimului juridic al gajului, cât și asupra

regimului juridic al ipotecii, iar conform art. 30 alin. (1), 32 și 34 alin.(1) din

Legea cu privire la ipotecă nr.142 din 26 iunie 2008, creditorul ipotecar poate să

execute dreptul de ipotecă în cazul în care debitorul nu a îndeplinit sau a îndeplinit

în mod necorespunzător obligația garantată sau oricare parte a acesteia, precum și

în alte cazuri prevăzute de contractul de ipotecă. Executarea benevolă a dreptului

de ipotecă se face în baza unui acord privind executarea benevolă a dreptului de

ipotecă, încheiat în formă autentică între creditorul ipotecar și debitorul ipotecar, în

orice moment convenit de părți. Creditorul ipotecar poate vinde bunul ipotecat în

orice moment convenit cu debitorul ipotecar prin acordul de executare benevolă a

dreptului de ipotecă sau după rămînerea definitivă a ordonanței sau hotărîrii

judecătorești, după caz, emise în această privință ori după neexecutarea de către

debitor a obligațiilor de plată rezultate din contractul de ipotecă învestit cu formulă

executorie.

Menționează instanța de recurs, că conform art. 491 Cod civil, după ce a

obținut în posesiune bunul gajat, creditorul gajist este îndreptățit, dacă a depus la

registru un preaviz în modul prevăzut la art.488 alin.(2), să procedeze la vînzarea,

prin negocieri directe, prin tender sau prin licitație publică, a bunului gajat, fără

nici o întîrziere nejustificată, contra unui preț comercial rezonabil și în interesul

major al debitorului gajist. Creditorul gajist care vinde bunul acționează în numele

proprietarului și este obligat să informeze cumpărătorul despre calitatea lui la

momentul vînzării. Cumpărătorul dobîndește bunul grevat de drepturile reale

existente la momentul înscrierii preavizului în registrul respectiv, fără dreptul de

gaj al creditorului gajist care a vîndut bunul și fără creanțele prioritare dreptului

acestuia. În cazul în care cumpărătorul bunului transmite instanței judecătorești în

a cărei circumscripție se află, în totalitate sau în cea mai mare parte, bunurile

gajate, dovada că vînzarea a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale și că

8

prețul a fost plătit integral, instanța emite o hotărîre de încetare și anulare a

gajurilor, sechestrelor și drepturilor reale indicate în alin.(3).

Din sensul normelor de drept enunțate rezultă că, creditorul poate proceda la

vînzarea gajului dacă a îndeplinit cerințele privind înaintarea și înregistrarea

preavizului și a obținut bunul gajat în posesie, iar persoana care cumpără bunul în

cadrul exercitării dreptului de gaj, îl obține liber de drepturile terților, constituite

după înscrierea preavizului în registru. Totodată, legea protejează cumpărătorul în

asemenea cazuri, oferindu-i dreptul de a cere anularea pe cale judecătorească a

acestor drepturi reale, iar instanța va decide anularea drepturilor reale și grevărilor

asupra bunului vîndut dacă va constata că vînzarea este legală, iar cumpărătorul a

plătit prețul în întregime.

Raportând normele legale enunțate la circumstanțele speței deduse judecății,

instanța de recurs reține ca fiind întemeiate argumentele Natalia Moraru precum că

acțiunea depusă de către Roman Șoldan cu privire la ridicarea sechestrului de pe

bunul imobil este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, inclusiv și pe alte temeiuri.

Colegiul constată că prin prisma art. 27 Cod de procedură civilă, persoana

care pretinde a fi lezată în careva drepturi legale ale sale poate apela la instanța de

judecată pentru apărarea și restabilirea drepturilor sale. Legislația în vigoare

stabilește procedura, modalitatea și condițiile de realizare a acestor drepturi.

Astfel, procedura de contestare a actelor executorului jduecătoresc pe care

cale inițial a pornit Roman Șoldan este reglementată de art. 161 Cod de executare.

Apărarea dreptului proprietarului unui bun imobil prin ridicarea sechestrului

aplicat de către executorul judecătoresc la care ulterior au trecut instanțele de

judecată este guvernată de art. 164 Cod de executare. Procedurile sunt distincte și

după participanții la proces și după consecințe, ele nefiind putând fi comasate,

completate, conexate.

Iar realizarea dreptului cumpărătorului bunului gajat este asigurată prin

procedura stabilită de art. 491 alin. (4) Cod civil, care de asemenea este o

procedură distinctă și separată.

La caz, reclamantul Roman Șoldan a invocat ridicarea sechestrului de pe

bunul imobil (apartament), cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața de 110,8 m.p., situat

în mun. xxxx, str. xxxx, ap. x și instanțele de judecată au acceptat acțiunea în

temeiul art. 164 Cod de executare, ceea ce nu este corect.

Nu este întemeiat și se respinge argumentul reclamantului Roman Șoldan

expus întru susținerea poziției precum că:

- în baza contractului de cesiune din 05 august 2016 încheiat între ÎI „W-

Inspect-Parfene” care a acționat în calitate de debitor, Vitalie Parfene și

Veronica Parfene care au acționat în calitate de garanți, ÎM OM

,,Microinvest” SRL care a acționat în calitate de cedent și Serghei Cotruța

care a acționat în calitate de cesionar, cedentul i-a transmis cesionarului cu

titlu oneros creanța transmisibilă în valoare totală de 904 886,33 lei pe care

debitorul o datorează cedentului în baza contractului de împrumut cu

destinație specială cu dobândă nr. CIL-0609 din 25 septembrie 2009,

contractului de ipotecă nr. 12601 din 25 septembrie 2009 și hotărârii din 31

octombrie 2014 a Judecătoriei Grigoriopol (dosar nr. 2-893/2014) (f.d.6-9);

9

- în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 1500 încheiat la 05 august

2016 între Serghei Cotruța care a acționat în calitate de vânzător – creditor

ipotecar, Veronica Parfene și Vitalie Parfene care au acționat în calitate de

vânzători proprietari și Roman Șoldan care a acționat în calitate de

cumpărător, vânzătorul Serghei Cotruța a vândut prin negocieri directe

cumpărătorului Roman Șoldan, iar cumpărătorul a cumpărat de la vânzător

și a acceptat în deplină proprietate bunul imobil situat în mun. xxxx, str.

xxxx, ap. x, cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața de 110,8 m.p.;

- iar prin înaintarea acțiunii în cauză dânsul a făcut uz de unica posibilitate de

a-și revendica și înregistra dreptul de proprietate dobândit ca urmare a

cumpărării unui bun imobil în contextul procedurii de executare a dreptului

de ipotecă, deținând un titlu legal în acest sens, iar interdicția aplicată de

către executorul judecătoresc Oxana Burlac prin încheierea nr. 177-311/14

din 03 octombrie 2014 asupra bunului imobil litigios - nu este proprie și în

concordanță cu obiectul raportului juridic de vânzare-cumpărare derivat din

executarea unei obligații garantate cu ipotecă, cu mult anterior înscrierii

interdicțiilor care reprezintă o modalitate de asigurare a executării unei

încheieri de asigurare a acțiunii dintre Moraru Natalia și Parfene Veronica,

care are ca obiect încasarea unei sume de bani și nu are nici o tangență cu

bunul imobil în raport cu care a fost valorificată o creanță garantată.

Într-adevăr, atât Legea cu privire la gaj/ipotecă, cât și Codul civil oferă

creditorului dreptul să vândă el însuși bunul gajat pentru a stinge creanța sa din

prețul vînzării, însă această circumstanță nu poate constitui drept temei pentru

admiterea acțiunii și dispunerii ridicării sechestrului aplicat prin încheierea

executorului judecătoresc Oxana Burlac nr. 177-311/14 din 03 octombrie 2014 în

situația în care la încheierea contractului de vânzare – cumpărare nr. 1500 din 05

august 2016 Serghei Cotruța care a acționat în calitate de vânzător – creditor nu a

respectat condițiile și formalitățile de realizare a bunului ipotecat și anume, nu a

înregistrat preavizul de exercitare a dreptului de ipotecă, or, creditorul poate

proceda la vânzarea gajului dacă a îndeplinit cerințele privind înaintarea și

înregistrarea preavizului și a obținut bunul gajat în posesie, iar persoana care

cumpără bunul în cadrul exercitării dreptului de gaj, îl obține liber de drepturile

terților, constituite după înscrierea preavizului în registru.

Aici Colegiul judiciar relevă că pentru că nici transmiterea benevolă și nici

deposedarea silită nu se fac în mod neapărat prin acte cu caracter public, vânzarea

se poate face numai cu condiția că preavizul privind exercitarea dreptului de gaj să

fi fost înscris în registru și să nu fi fost radiat și numai în asemenea cazuri legea

protejează cumpărătorul, oferindu-i dreptul de a cere anularea pe cale

judecătorească a acestor drepturi reale, iar instanța va decide anularea drepturilor

reale și grevărilor asupra bunului vîndut dacă va constata că vînzarea este legală,

iar cumpărătorul a plătit prețul în întregime, condiții însă ce nu se atestă la caz.

În această ordine de idei, instanța de recurs mai reține și prevederile art. 164

alin. (1) Cod de executare (în vigoare la data judecării cauzei civile, în redacția

Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 17 din 05 aprilie

2018, în vigoare din 01 iunie 2018, publicată în M.O. la 04 mai 2018 nr. 142-148

art. nr. 277), care indică expres că dacă o altă persoană consideră că sechestrul a

10

fost aplicat pe bunurile ce îi aparțin cu titlu de proprietate, ea poate intenta în

procedură contencioasă o acțiune de ridicare a sechestrului.

În interpretarea corectă a normei enunțate, Colegiul judiciar relevă că acțiunea

de ridicare a sechestrului o poate intenta doar proprietarul bunului, adică persoana

care deține cu titlu de proprietate acest bun.

Din actele cauzei rezultă, că reclamantul Roman Șoldan nu a prezentat careva

probe incontestabile, ce ar fi confirmat dreptul său de proprietate sau de posesie

asupra apartamentului litigios.

Cât privește contractul de vînzare-cumpărare a imobilului încheiat între

Serghei Cotruța, care a acționat din numele lui Vitalie Parfene și Veronica Parfene

și Roman Șoldan la 05 august 2016, care a fost autentificat de notarul public Elena

Constantinescu și neînregistrat la Oficiul cadastral, Colegiul relevă că acesta nu

este opozabil terțelor persoane ci poate servi ca temei juridic în raporturile dintre

persoanele contractante.

În acest sens, instanța reține, că conform art. 321 alin. (2) Cod civil, dreptul

de proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile. Iar,

conform art. 303 alin. (1) Cod civil, posesiunea se dobîndește prin exercitarea voită

a stăpînului de fapt a bunului.

Astfel, Roman Șoldan nu a dobândit, în condițiile legii, un drept de

proprietate asupra bunului imobil litigios și, în consecință, nu poate pretinde

apărarea acestui drept prin ridicarea măsurilor asiguratorii aplicate asupra bunurilor

imobile vizate.

Este de menționat că normele art. 315 și art. 316 Cod civil, ce reglementează

conținutul și garanțiile dreptului de proprietate, a căror aplicabilitate a fost pretinsă

în cauză de către reclamant, prin faptul că după cum invocă ultimul este actualul

proprietar al bunului imobil în întregime, drept intervenit urmare a semnării

tranzacției de vânzare-cumpărare, nu sunt incidente circumstanțelor speței, având

în vedere că aceste prevederi legale devin aplicabile în situația în care dreptul de

proprietate există în patrimoniul persoanei care îi invocă protecția.

Dimpotrivă, în cauză Roman Șoldan nu a devenit titularul dreptului de

proprietate asupra imobilului disputat, întrucât nu a fost îndeplinită condiția de

înregistrare, stabilită cu titlu imperativ în art. 321 alin. (2) Cod civil. Or, încheierea

contractului de vînzare-cumpărare în privința bunului imobil nu este suficientă

pentru dobîndirea valabilă a dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantului,

dispozițiile art. 320 Cod civil urmând a fi interpretate în coroborare cu cerința

imperativă conținută în art. 321 alin. (2) Cod civil, iar efectele încheierii

contractului de vînzare-cumpărare, semnat la 05 august 2016 între Serghei Cotruța

și Roman Șoldan, nu le pot fi opozabile terțelor persoane, în absența înscrierii în

registrul bunurilor imobile.

Așadar, Colegiul judiciar relevă că la caz nu există temei legal pentru

ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin încheierea din 03 octombrie 2014,

emisă de executorul judecătoresc în scopul neadmiterii înstrăinării bunurilor de

către debitorul Veronica Parfene, în vederea executării încheierii Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 12 septembrie 2014 de asigurare a acțiunii depuse de

către Moraru Natalia.

11

Nu pot fi reținute drept temei de admitere a acțiunii și ridicare a sechestrului

aplicat prin încheierea executorului judecătoresc Oxana Burlac nr. 177-311/14 din

03 octombrie 2014, argumentele reclamantului preluate de către instanța de fond,

inclusiv și de către instanța de apel precum că, bunului imobil (apartament), cu nr.

cadastral xxxx, cu suprafața de 110,8 m.p., situat în mun. xxxx, str. xxxx, ap. x,

deja nu mai constituie nici proprietatea în devălmășie a Veronicăi Parfene – dat

fiind faptul că conform hotărârii Judecătoriei Grigoriopol din 31 octombrie 2014,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de ÎM OMF „Microinvest” SRL

și s-a dispus transmiterea silită în posesia ÎM OMF „Microinvest” SRL a bunului

imobil vizat, în scopul stingerii datoriei aferente contractului de împrumut nr. CIL-

06.09 din 25 septembrie 2009, cu evacuarea persoanelor și a bunurilor din imobilul

menționat, or, bunul imobil respectiv a fost transmis ÎM OMF „Microinvest” SRL

în posesie pentru a fi vândut forțat, dar nu a fost transmis ultimei în proprietate.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că Roman Șoldan, neavând calitate

de proprietar al apartamentului sus-indicat, nu era în drept să solicite ridicarea

sechestrului de pe acest imobil.

Neîntemeiat este și argumentul reclamantului, preluat de către instanțele

ierarhic inferioare precum că, la aplicarea sechestrului asupra bunului imobil

ipotecat, executorul judecătoresc a încălcat prevederile imperative ale art. 90 Cod

de executare, care stabilește în mod expres ordinea de urmărire a bunurilor

debitorilor. Or, încheierea executorului judecătoresc Oxana Burlac nr. 177-311/14

din 03 octombrie 2014, prin care a fost obligat OCT Chișinău să aplice interdicția

de înstrăinare pe bunul imobil situat în mun. xxxx, str. xxxx, ap. x, cu nr. cadastral

xxxx, cu suprafața de 110,8 m.p. nu a fost anulată, prin urmare aceasta a fost emisă

în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (1) din Codul de executare, potrivit

căruia, în scopul asigurării executării documentului executoriu, odată cu intentarea

procedurii de executare, executorul judecătoresc este în drept: să aplice sechestru

pe mijloacele bănești sau pe bunurile debitorului; să interzică debitorului de a

săvîrși anumite acte; să interzică altor persoane de a transmite debitorului bunuri

sau de a îndeplini față de el alte obligații.

La fel, sunt lipsite de suport legal și argumentele reclamantului referitor la

faptul că este în drept să pretindă satisfacerea creanței sale cu preferință față de alți

creditori ai debitorului Veronica Parfene, deoarece în cazul în speță nu se contestă

exercitarea acestui drept de către Roman Șoldan.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul cu casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărîri, de respingere a acțiunii sub aspectele sus-enunțate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Natalia Moraru reprezentată de către

avocatul Svetlana Prodan.

12

Se casează decizia din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 28 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Roman Șoldan împotriva

Veronicăi Parfene, Nataliei Moraru, intervenienți accesorii Serghei Cotruța,

executorul judecătoresc Oxana Burlac, cu privire la ridicarea sechestrului de pe

bunul imobil cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care:

Se respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

către Roman Șoldan împotriva Veronicăi Parfene, Nataliei Moraru, intervenienți

accesorii Serghei Cotruța, executorul judecătoresc Oxana Burlac, cu privire la

ridicarea sechestrului de pe bunul imobil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Maria Ghervas

Judecătorii: Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Victor Burduh

Dumitru Visternicean

13