2ra-1277/18 — incasarea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1277/18 — incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-1277/18
Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud. A. Sandu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Negru, A. Pahopol, A. Bostan)
ÎNCHEIERE
04 iulie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ivan
Mazîlu,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Mazîlu
împotriva lui Ion Trofim cu privire la încasarea prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 15 iunie 2016, Ivan Mazîlu a depus cerere de chemare în judecată împotriva
lui Ion Trofim solicitând încasarea sumei de 10000 de lei cu titlu de prejudiciu
material, a sumei de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor
de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că pretențiile sale rezultă dintr-o
faptă contravențională de samavolnicie, exprimată prin extinderea volumului de
executare a lucrărilor. Conform plângerii adresate Inspectoratului de Poliție Ialoveni
a indicat despre situația ce ține de depășirea volumului de executare a lucrărilor peste
limita liniei de hotar efectuate de vecinul său Ion Trofim. În rezultatul controlului
din 10 mai 2013, prin încheierea emisă de către Șeful de post din cadrul
Inspectoratului de poliție Ialoveni, s-a stabilit ”extinderea (depășirea) volumului de
executare a lucrărilor de reparație a peretelui construcției din vecinătate, cu
construirea ilegală a unui pavaj dea lungul liniei de hotar, alipit construcției cu
suprafața de 20 mp, pe terenul adiacent casei de locuit cu destinație grădină”.
Reclamantul a menționat că terenul dat îi aparține cu drept de proprietate în
baza contractului de donație din 26 septembrie 2002 și a titlului de autentificate a
dreptului deținătorului de teren cu suprafața de 0,0878 ha cu număr cadastral xxxxxx
eliberat de Primăria com. Mileștii Mici la 08 aprilie 2002.
Totodată, a precizat că prin încheierea dată acțiunile lui Ion Trofim au fost
calificate ca contravenție prevăzută de art. 335 Cod Contravențional, însă din
motivul expirării termenului de prescripție prevăzut de art. 30 alin. (2) Cod
Contravențional, s-a înlăturat răspunderea contravențională.
Reclamantul a indicat că pavajul construit ilegal și neautorizat îl împiedică în
folosirea terenului adiacent prin ce i se încalcă semnificativ dreptul de proprietate.
1
Astfel suportă cheltuieli nejustificate, suferințe fizice și psihice, prin ce îi este cauzat
un prejudiciu moral din partea pîrîtului. Conform devizului de cheltuieli din 31 mai
2016 eliberat de Instituția Publică „Institutul Științific Practic de Horticultură și
Tehnologii Alimentare” coordonat cu Ministerul Agriculturii și Industriei
Alimentare al Republicii Moldova și Certificatului de preț de piață, se atestă că „pe
porțiunea de 20 mp se pot sădi 110 plantații de căpșună. Recolta soiului de căpșună
„Gorela” poate fi de 1-1,2 kg la una tufă, iar venitul ratat în 4 ani (2013-2016) este
în mărime de 10000 de lei”.
Prin hotărârea din 31 mai 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Mazîlu împotriva lui Ion
Trofim cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 10000 de lei și a
prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei, cauzat prin contravenție; s-a încasat
de la Ivan Mazîlu în beneficiul lui Ion Trofim cheltuielile de judecată rezultate din
asistență juridică în mărime de 2500 de lei.
Prin decizia din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de Ivan Mazîlu și s-a menținut hotărârea din 31 mai 2017 a Judecătoriei
Hîncești, sediul Ialoveni.
Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut că încheierea pe marginea
controlului petiției nu reprezintă un act juridic ce ar confirma comiterea de către
pârâtul Ion Trofim a unei fapte contravenționale care ar atenta la anumite drepturi
personale patrimoniale ale reclamantului și care în consecință ar genera răspunderea
delictuală a primului față de ultimul.
Astfel, instanța de apel a menționat că la materialele cauzei nu au fost
prezentate înscrisuri probatorii ce ar confirma comiterea de către pârât a unei fapte
ilicite în raport cu reclamantul din care considerente cererea de chemare în judecată
cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin contravenție devine
neîntemeiată, subsecvent devenind neîntemeiată și pretenția cu privire la repararea
prejudiciului moral.
La 21 aprilie 2018 Ivan Mazîlu a declarat recurs împotriva deciziei din 16
ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii
primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat că aprecierea probelor de către instanța de
apel a fost arbitrară, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cazului. Soluția instanței
de apel nu conține o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării
soluției la care s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate
aspectele importante în speță.
În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.
Decizia instanței de apel a fost adoptată la 16 ianuarie 2018, iar Ivan Mazîlu a
declarat recurs la 21 aprilie 2018.
Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților
la proces la 13 martie 2018, conform scrisorii de însoțire (f.d.150), însă lipsesc date
despre recepționarea acesteia de către recurent. Astfel, recursul se consideră a fi
declarat în termen.
2
Examinând temeiurile recursului declarat de Ivan Mazîlu, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească
a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ivan Mazîlu, nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurent cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității
constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,
însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a
regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
3
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Ivan Mazîlu.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ivan Mazîlu împotriva deciziei
din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
4