2ra-997/18 — constatarea rezilierii contractului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea rezilierii contractului
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-997/18 — constatarea rezilierii contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-997/2018
prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud: V. Hudoba)
instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: G. Colev, L. Caraianu, A. Curdov)
Î N C H E I E R E
04 iulie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat
judecătorii Victor Burduh
Iuliana Oprea
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Victor Iuhno,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Victor Iuhno
împotriva Societății pe Acțiuni „Moldtelecom” cu privire la recunoașterea
contractului privind prestarea serviciilor ca fiind desfăcute din vina prestatorului,
împotriva deciziei din 14 decembrie 2017 Curții de Apel Comrat, prin care s-a
respins apelul declarat de Victor Iuhno și s-a menținut hotărârea din 29 mai 2017 a
Judecătoriei Comrat, sediul Central
c o n s t a t ă :
La data de 09 iunie 2016, Victor Iuhno a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SA „Moldtelecom” cu privire la recunoașterea contractului privind
prestarea serviciilor ca fiind desfăcute din vina prestatorului.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 04 august 2014 a încheiat cu
SA „Moldtelecom” un contract prin care ultima s-a angajat să-i furnizeze o rețea de
telefonie mobilă 3G Unic 19, iar el s-a obligat lunar să achite pentru aceste servicii
19 lei.
A mai relatat că în baza contractului nominalizat i-a fost eliberat cartela SIM
și i-a fost atribuit numărul de telefon XXXXX.
Reclamantul a subliniat că în ciuda faptului că își îndeplinea obligațiile și a
achitat lunar 19 lei, SA „Moldtelecom” în luna decembrie 2015 i-a eliberat factura
de plată cu o datoriei în sumă de 250 lei, însă neachitând această factură, la 01
ianuarie 2016 au încetat să-i mai fie presteze serviciile.
A afirmat că pârâtul este obligat să îndeplinească obligațiile în mod
corespunzător, conform condițiilor contractului și că, prin acțiunile sale a încălcat
Legea cu privire la protecția drepturilor consumatorilor și i-a provocat un
prejudiciu moral.
Victor Iuhno a solicitat obligarea SA „Moldtelecom” de a relua prestarea
serviciilor în cadrul unui contract cu privire la furnizarea de internet mobil 3G
Unic 19, a returna pe contul acestuia cheltuielile suportate în sumă de 42,98 lei, a
încasa un prejudiciu moral în sumă de 5 000 lei.
La data de 13 februarie 2017 reclamantul a depus în instanță cerere de
concretizare a pretențiilor prin care suplimentar a solicitat constatarea contractului
încheiat 10 septembrie 2014 ca reziliat din 01 octombrie 2015, din vina pârâtului.
1
Prin hotărârea din 29 mai 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central s-a
respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Victor Iuhno
împotriva SA „Moldtelecom” cu privire la recunoașterea contractului privind
prestarea serviciilor ca fiind desfăcute din vina prestatorului.
La 23 iunie 2017, Victor Iuhno a depus cerere de apel împotriva hotărârii din
29 mai 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.
Prin decizia din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Comrat a respins apelul
declarat de Victor Iuhno și a menținut hotărârea din 29 mai 2017 a Judecătoriei
Comrat, sediul Central.
La data de 13 februarie 2018, Victor Iuhno, prin intermediul oficiului poștal a
depus cerere de recurs împotriva deciziei din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel
Comrat și hotărârii din 29 mai 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.
În susținerea recursului, Victor Iuhno a indicat că, consideră neîntemeiată
decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele
judecătorești au interpretat eronat legea.
Totodată indică că, instanța de apel și prima instanță nu au constatat și nu au
elucidat pe deplin circumstanțele importante soluționării cauzei, precum și și-a
bazat soluția pe fapte neprobate.
Recurentul a solicitat casarea integrală a deciziei din 14 decembrie 2017 a
Curții de Apel Comrat și hotărârii din 29 mai 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul
Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 14 decembrie 2017, dar date
care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.
Astfel, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 13 februarie 2018 este în
termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,
admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul
raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și
face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu
alin. (2).
Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile
invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că
recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
2
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului menționează că, Victor Iuhno în cererea de recurs nu a
invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau
(4) Codul de procedură civilă.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nicio referire cu privire la fondul recursului.
Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea
faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.
432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.
În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...
art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o
instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul
declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de
șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a
Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de
apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură
și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului au
fost verificate minuțios la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge
la concluzia de a considera recursul declarat de Victor Iuhno, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de Victor Iuhno se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Galina Stratulat
judecătorii Victor Burduh
Iuliana Oprea
3