3ra-879/18 — încasarea restanțelor salariale, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 3ra-879/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – A. Catană

Instanța de apel: CA Chișinău – I. Cotruță, L. Pruteanu, M. Guzun

ÎNCHEIERE

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ivan Ivanov,

în cauza civilă la acțiunea lui Ivan Ivanov împotriva Inspectoratului General

al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la încasarea restanțelor

salariale, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din data de 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a menținut hotărârea din data de 08 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

constată:

La 28 decembrie 2012 Ivan Ivanov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne (în

continuare IGP al MAI), prin care a solicitat încasarea restanței salariale pentru

munca prestată în zilele de repaus și de sărbătoare nelucrătoare pe perioada 2014-

2015, în mărime de 35 518, 45 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de

100 000 lei. (f.d. 4-13)

În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului individual de muncă nr.

5246 din 05 martie 2013 a fost angajat în cadrul Inspectoratului de Poliție Ceadîr –

Lunga în funcție de ofițer superior de investigații Biroul crime grave, pe o perioadă

nedeterminată, fiind întocmit carnetul de muncă AB 0066035.

Ivan Ivanov a menționat că potrivit contractului individual de muncă

angajatorul s-a obligat să-i achite angajatului salariul integral conform prevederilor

Codului Muncii. Astfel, salariul se achită de către angajator pentru 40 ore de

activitate pe parcursul săptămânii, conform clauzelor legale.

În legătură cu faptul că în perioada 2014-2015 Ivan Ivanov a prestat muncă în

zilele de repaus și de sărbătoare nelucrătoare, se consideră îndreptățit de a solicita

plata remunerației pentru munca prestată.

Prin răspunsul Inspectoratului de Poliție Ceadâr-Lunga nr. 7439 din data de

04 septembrie 2016, reclamantul a fost informat că activitatea serviciului grupului

operativ se desfășoară în 24 ore pe zi/noapte, iar angajații sunt obligați să se afle

permanent în incinta inspectoratului, în afara chemărilor de serviciu al grupei

operative.

1

De asemenea, a fost informat că în anul 2014 a executat de 48 ori serviciul în

zi/noapte, dintre care 31 au fost în zilele lucrătoare, iar 17 în zilele de odihnă, în

anul 2015 a executat de 46 ori serviciul în zi/noapte, dintre care 30 au fost în zilele

lucrătoare, iar 16 în zilele de odihnă, în 2016 a executat un singur schimb în

zi/noapte în zilele lucrătoare.

Prin răspunsul IGP al MAI nr. 34/5-I-142/16 din 29 noiembrie 2016 Ivan

Ivanov a fost informat că potrivit legislației muncii dispunerea îndeplinirii muncii

suplimentare se realizează obligatoriu prin dispoziția/ordinul conducătorului, care

urmează a fi adusă la cunoștința angajatului contra semnătură și nu poate depăși

120 ore pe an, cu indicarea orelor suplimentare în tabelul de pontaj. În legătură cu

necesitatea îndeplinirii orelor suplimentare în zilele de sărbătoare pentru

colaboratorii MAI a fost emis ordinul nr. 343 din 11 octombrie 2012, potrivit

căruia evidența orelor suplimentare în zilele de sărbătoare și zilele libere se

efectuează cu acordul persoanei de către conducătorul nemijlocit, cu mențiunile de

rigoare în registrul de evidență cu efectuarea plăților corespunzătoare.

Totodată, prin răspunsul IGP al MAI a fost informat că în privința acestuia nu

a fost emis nici un ordin cu privire la necesitatea îndeplinirii orelor suplimentare în

zilele de sărbătoare și nici nu au fost indicate în tabelul de pontaj.

În opinia lui Ivan Ivanov acesta a prestat muncă în zilele de repaus și de

sărbătoare nelucrătoare în perioada 2014-2015, ori graficul serviciului prestat a fost

aprobat de către angajator și constituie un ordin, care a fost executat de către

acesta. Consideră că graficul de serviciu confirmă activitatea lui în zilele de repaus

și de sărbătoare nelucrătoare.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de 08 iunie 2017

s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către

Ivan Ivanov. ( f.d. 75, 79-85)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 28 noiembrie 2017 a respins

apelul declarat de către Ivan Ivanov, a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din data de 08 iunie 2017. ( f.d. 106, 107-115)

Împotriva deciziei instanței de apel, Ivan Ivanov a depus recurs, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii. ( f.d. 118)

În motivarea recursului Ivan Ivanov a indicat că decizia contestată este

neîntemeiată și care urmează a fi casată. Instanța de apel la examinarea cauzei nu a

luat în considerație probele prezentate în susținerea acțiunii, ori prin prisma

legislației muncii graficul de stabilire a orelor de muncă, aprobat de către

angajator, constituie un ordin.

La data de 13 iunie 2018 IGP al MAI a depus referință la cererea de recurs

înaintată de către Ivan Ivanov, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind

inadmisibil, ori recurentul în susținerea recursului a indicat dezacordul cu deciziile

adoptate, fapt ce nu constituit temei de declararea a recursului.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 28

noiembrie 2018, date privind recepționarea acesteia de către recurent la materialele

dosarului lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 26 aprilie 2018, se consideră a fi depus în termen.

2

Examinând temeiurile de admisibilitate a recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Ivan

Ivanov este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu

pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul declarat de către Ivan Ivanov asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

3

cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ivan Ivanov inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) al Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Ivan Ivanov, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Maria Ghervas

4