2ra-1049/18 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra–1049/18 Instanţa de fond: O. Cernei Instanţa de apel: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol ÎNCHEIERE 27 iunie 2018 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nina Vascan Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Grigoriţa Svetlana, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Svetlana Grigoriţa împotriva Ministerului Justiţiei, intervenientul accesoriu executorul judecătoresc Oleg Ungureanu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03octombrie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de către Grigoriţa Svetlana şi menţinută hotărârea Judecătoriei Chişinău (sediul Buiucani) din 30martie 2017, c o n s t a t ă: La 20 ianuarie 2017, Grigoriţa Svetlana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenientul accesoriu executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii a invocat că, prin hotărârea din 09 decembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, s-a hotărât încasarea în mod solidar de la Burghelea Valeriu şi Iftodi Silvia în beneficiul Svetlanei Grigoriţa a taxei de stat în mărime de 3000 de lei, datoriei în mărime de 6000 euro şi dobânda contractuală în sumă de 1820 de euro. Ca urmare, la 10 martie 2016,instanţa a eliberat titlul executoriu nr. 2-5589/14 din 09.12.2014 de executare silită a hotărârii menţionate. Prin încheierea nr. 026-317/16 din 16.03.2016 de către executorul judecătoresc Ungureanu Oleg s-a dispus intentarea procedurii de executare. Conform actului de preluare a executării nr.065-99/16 din 05.09.2016 emis de executorul judecătoresc Boţan George s-a dispus preluarea documentului executoriu nr. 2-5589/14 din 09.12.2014 emis de Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău. Reclamanta a invocat că, până la moment nu a fost executat documentul executoriu menţionat, reclamanta suferind de o boală gravă şi suportând în consecinţă cheltuieli colosale, rămânând fără apartament, unicul loc de trai. Prin încălcarea dreptului la un proces echitabil şi dreptul la protecţia proprietăţii în situaţia reclamantei instanţele naţionale au dat dovadă de discriminare, ultima fiind impusă riscului de a pierde casa printr-un proces de evacuare silită pentru stingerea creditului luat pentru Silvia şi Valeriu Burghelea, ultimii continuând să locuiască în casa reclamantei, hotărârea instanţei rămânând până la moment neexecutată.

În opinia reclamantei, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanţa de judecată urmează să ţină cont de faptul că în consecinţa stresului suportat reclamantei i s-a destabilizat grav sănătatea, reclamanta suferind de dureri fizice insuportabile continuu, fiind lipsită de sursele financiare încasate în beneficiul ei prin hotărârea neexecutată în vederea procurării medicamentelor necesare, efectuării tratamentelor, intervenienţilor chirurgicale, de tergiversarea executării hotărârii. Prin hotărârea din 30 martie 2017 a Judecătoriei Chişinău (sediul Buiucani), acţiunea înaintată de Svetlana Grigoriţa către Ministerul Justiţiei, intervenientul accesoriu executorul judecătoresc Oleg Ungureanu privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral a fost respinsă.

Prin decizia din 03 octombrie 2017 a Curţii de Apel Chişinău, a fost respins apelul declarat de către Grigoriţa Svetlana şi menţinută hotărârea Judecătoriei Chişinău (sediul Buiucani) din 30martie 2017. La 11aprilie 2018, Grigoriţa Svetlana a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 03 octombrie 2017 a Curţii de Apel Chişinău, solicitând casarea acesteia şi a hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului declarat, Grigoriţa Svetlana a invocat că instanţa de apel la pronunţarea deciziei a încălcat esenţial şi a aplicat eronat normele de drept material. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei şi prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Grigoriţa Svetlana,neîntemeiat şi care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, prin prisma prevederilor secţiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reţine că reieşind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligaţia delimitării esenţei, temeiului şi argumentării acelei/acelor încălcări esenţiale şi/sau a acelor circumstanţe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, şi care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speţă, însă criticile invocate de Grigoriţa Svetlana, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reţinute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condiţiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanţelor cauzei, în detrimentul evidenţierii ilegalităţii soluţiei instanţei de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsite de esenţă, care evidenţiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluţia dată de instanţa de apel, precum şi lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunţită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate instanţei de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speţă, însă evidenţiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluţia dată de instanţa de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenţei CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidenţiată în cererea de recurs declarată de Grigoriţa Svetlana. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Grigoriţa Svetlana. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Nina Vascan