3ra-724/18 — contestarea actului administrativ

3ra-724/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-724/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul central (Ruxanda Pulbere)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Maria Guzun, Liuba Pruteanu, Virgiliu Buhnaci)

ÎNCHEIERE

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea

comercială „Sorinlux” societate cu răspundere limitată, reprezentată de avocatul

Natalia Covaliov, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2018,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

societatea comercială „Sorinlux” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului

vamal Centru al Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 21 iunie 2017, avocatul Natalia Covaliov a depus cerere de chemare în

judecată în numele societății comerciale „Sorinlux” societate cu răspundere limitată

(denumirea prescurtată SC „Sorinlux” SRL) împotriva Biroului vamal Centru al

Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, în baza contractului din 10 iulie 2010 și a

Invoice-lui YK70302B din 02martie 2017, SC „Sorinlux” SRL a procurat șlapi

turnați, fețe de masă și accesorii pentru roabe, iar la traversarea frontierei de stat,

conform declarației vamale nr. 2070 I 31242 din 14 aprilie 2017, a achitat plățile

vamale pentru marfa procurată, în sumă de 307 976,09 lei.

Prin actul de inspecție din 14 aprilie 2017 pentru declarația vamală nr.2070 I

31242 din 14 aprilie 2017 privind calculul (recalcularea) drepturilor de import/export,

plățile de vămuire au fost majorate până la 391 923,87 de lei, fiind reținută din contul

SC „Sorinlux” SRL suma în mărime de 83 947,78 de lei. În acest sens, nefiind de

acord cu actul de inspecție menționat, la 25 aprilie 2017, reclamanta s-a adresat cu

cererea prealabilă nr. 74, însă, nu a primit răspuns.

Totodată, relevă că în baza contractului din 10 iulie 2010 și a Invoice-lui

YK70302A din 02 martie 2017, SC „Sorinlux” SRL a procurat aparate electrocasnice

cu motor electric incorporat (mașini de tocat), încălțăminte cu tălpi din cauciuc și fețe

din material textil (balerine) pentru fete și sandale pentru fete, iar la traversarea

frontierei de stat, conform declarației vamale nr. 2070 I 32879 din 20 aprilie 2017, a

achitat plățile vamale pentru marfa procurată, în sumă de 345 437,55 de lei.

1

Prin actul de inspecție din 20 aprilie 2017 pentru declarația vamală nr.2070 I

32879 din 20 aprilie 2017 privind calculul (recalcularea) drepturilor de import/export,

plățile de vămuire au fost majorate până la 507 978,50 de lei, fiind reținută din contul

SC „Sorinlux” SRL suma de 162 540,95 de lei. Astfel, nefiind de acord cu actul de

inspecție menționat, la 28 aprilie2017, reclamanta a depus cererea prealabilă nr. 74, la

care nu a primit răspuns.

De asemenea, reprezentantul reclamantei susține că, în baza contractului din 10

iulie 2010 și a Invoice-lui YK70311A din 11 martie 2017, SC „Sorinlux” SRL a

procurat anvelope noi pneumatice de cauciuc de tipul celor utilizate pentru biciclete,

condensatoare electrice fixe pentru mori, articole de îmbrăcăminte (pantaloni),

părți/accesorii (roți) pentru cărucioare (roabe), sandale și încălțăminte, iar la

traversarea frontierei de stat, conform declarației vamale nr. 2070 I 38176 din 10 mai

2017 a achitat plățile vamale pentru marfa procurată, în sumă de 298 929,08 lei.

Prin actul de inspecție din 10 mai 2017 pentru declarația vamală nr. 2070 I

38176 din 10 mai 2017 privind calculul (recalcularea) drepturilor de import/export,

plățile de vămuire au fost majorate până la 432 608,57 lei, suplimentar fiind achitată

suma de 133 679,49 de lei. Astfel, nefiind de acord cu actul de inspecție menționat, la

19 mai 2017, reclamanta a depus cererea prealabilă nr. 76, la care nu a primit răspuns.

Succesiv, evocă faptul că în baza contractului din 10 iulie 2010 și a Invoice-lui

nr. YK70313A din 13 martie 2017, SC „Sorinlux” SRL a procurat articole de

îmbrăcăminte din fibre sintetice (ciorapi), articole cu suprafața exterioară din foi de

material plastic (pachet pentru cuvertură), articole de îmbrăcăminte (pantaloni,

pantaloni scurți, șorți), sandale pentru femei, încălțăminte pentru fete, aparate de

stropit și șlapi, iar la traversarea frontierei de stat, conform declarației vamale nr.2070

I 39408 din 12 mai 2017 a achitat plățile vamale pentru marfa procurată, în sumă de

305 129,12 lei.

Prin actul de inspecție din 12 mai 2017 pentru declarația vamală nr. 2070 I

39408 din 12 mai 2017 privind calculul (recalcularea) drepturilor de import/export,

plățile de vămuire au fost majorate până la 466 735,46 de lei, suplimentar fiind

achitată suma de 161 606,34 de lei. Nefiind de acord cu acest act de inspecție, la 19

mai 2017, reclamanta a depus cererea prealabilă nr. 77, la care nu a primit răspuns.

Finalmente, indică faptul că, în baza contractului din 10 iulie 2010 și a Invoice-

lui nr. YK70315A din 15 martie 2017, SC „Sorinlux” SRL a procurat încălțăminte,

iar la traversarea frontierei de stat, conform declarației vamale nr. 2070 I 39285 din

12 mai 2017 a achitat plățile vamale pentru marfa procurată, în sumă de 14 323,43 de

lei.

Prin actul de inspecție din 12 mai 2017 pentru declarația vamală nr. 2070 I

39485 din 12 mai 2017 privind calculul (recalcularea) drepturilor de import/export,

plățile de vămuire au fost majorate până la 194 862,72 de lei, suplimentar fiind

achitată suma de 51 634,29 de lei. Nefiind de acord cu acest act de inspecție, la 19

mai 2017, reclamanta a depus cererea prealabilă nr. 78, la care nu a primit răspuns.

În această ordine de idei opinează că organul vamal, solicitând documente

suplimentare fără a proba divergențele la evaluarea mărfii, prin actele de inspecție

menționate a majorat valoarea în vamă, aplicând flexibil metoda 6 în baza

tranzacțiilor cu marfă similară. Or, autoritatea vamală este în drept să determine

valoarea în vamă în cazul când există temei de a considera că datele prezentate de

declarant nu sunt veridice, iar faptul că alte întreprinderi declară marfă la alt preț nu

2

poate servi drept temei de majorare a cuantumului plăților de vămuire în cazul

reclamantei. Astfel, consideră că autoritatea vamală nu a prezentat nicio probă care ar

confirma că producția reclamantei are aceeași calitate ca și mărfurile importate de alți

agenți economici, circumstanță ce denotă ilegalitatea actelor de inspecție emise.

Solicită a anula actul de inspecție din 14 aprilie 2017 pentru declarația vamală

nr.2070 I 31242, actul de inspecție din 20 aprilie 2017 pentru declarația vamală

nr.2070 I 32879, actul de inspecție din 10 mai 2017 pentru declarația vamală nr. 2070

I 38176, actul de inspecție din 12 mai 2017 pentru declarația vamală nr. 2070 I

39408, actul de inspecție din 12 mai2017 pentru declarația vamală nr. 2070 I 39285;

și a obliga Biroului vamal Centru să restituie suma de 593 405,85 de lei, încasate

suplimentar pentru devamarea mărfii importate.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Central)

acțiunea depusă de SC „Sorinlux” SRL a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (vol. I,

f.d. 222, 225-229 recto-verso).

Prin decizia din 20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 11, 12-25)

a fost respins apelul declarat de SC „Sorinlux” SRL și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 13 decembrie 2017.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe dispozițiile

art. 16, art. 17, art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ, art.1

alin.(23), art. 173, art. 179 alin.(1) din Codul vamal, art.5 alin. (2), art. 6 alin. (1),

art.7 alin. (1), art. 8, art. 10 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la tariful vamal

nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997, pct. 26 din Regulamentul de aplicare a

destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.1140 din 02 noiembrie 2005, pct. 10, pct. 34-37 din Regulamentul privind modul

de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974

din 15 august 2016.

În consolidarea soluțiilor sale, Judecătoria Chișinău (sediul Central) și Curtea de

Apel Chișinău au reținut că SC „Sorinlux” SRL, în calitate de declarant, fără a

prezenta actele solicitate de organul vamal și fără a se folosi de dreptul de a solicita

amânarea definitivă a valorii în vamă, a operat de sine stătător modificările nesecare

în declarațiile vamale, prin aplicarea metodei 6 de rezervă, care a fost acceptată de

organul vamal, fapt confirmat prin mențiunea agentului economic respectiv indicată

pe actele de inspecție.

Astfel, reclamanta nu a făcut uz de dreptul său de a solicita amânarea

determinării definitive a valorii în vamă, optând pentru declararea valorii în vamă a

mărfurilor prin aplicarea metodelor alternative.

Subsecvent, prima instanță și instanța de apel au apreciat critic contractul de

vânzare-cumpărare din 10 iulie 2010 (vol. I, f.d. 95-96), deoarece acesta nu conține

informații certe și care ar fi necesare pentru confirmarea prețului tranzacției. Or, acest

contract stipulează doar clauzele generale, fără a specifica suma concretă a prețului

pentru o unitate de marfă și nomenclatorul sortimental al mărfurilor.

Totodată, au fost apreciate ca nepertinente facturile nr. 400 din 10 aprilie 2017,

factura nr. 400-1 din 10 aprilie 2017, factura nr. 406 din 04 mai 2017, factura nr. 405

din 04 mai 2017, deoarece acestea nu conțin informații referitor la marfa pentru care

se efectuează plățile și volumul mărfii transportate.

La 23 aprilie 2018, SC „Sorinlux” SRL, reprezentată de avocatul Natalia

Covaliov, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 martie

3

2018, prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri în sensul admiterii integrale

a acțiunii (vol. II, f.d. 28-33).

În motivarea recursului reiterează circumstanțele faptice ale cauzei și invocă

faptul că instanțele inferioare au interpretat în mod eronat legea, și anume art. 6

alin.(1), art. 7 alin. (1) și art. 10 alin. (2) din Legea privind tariful vamal.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, acesta este inadmisibil, din

motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4);

4

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, instanța de recurs atestă că, în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece decizia recurată datează cu 20 martie 2018

(vol.II, f.d. 11, 12), iar cererea de recurs a fost depusă la 23 aprilie 2018 (vol. II,

f.d.28), adică în interiorul termenului de două luni acordat de legiuitor.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate

le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate. Or, conform

prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului,

argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de SC „Sorinlux” SRL,

reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, completul de admisibilitate evocă faptul

că argumentele invocate în recurs (vol. II, f.d. 28-33), în esența lor, sunt similare

alegațiilor inserate în cererea de apel motivată (vol. I, f.d. 240-245) și cererea de

chemare în judecată (vol. I, f.d. 3-7). Astfel se deduce că cererea de recurs de facto

este o transpunere a motivelor din cererea de apel și cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate,

deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că reprezentantul recurentei nu a

evidențiat în cererea de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei

deciziei recurate, limitându-se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse

examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere

a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate

limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor

de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

5

alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se

regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult

ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel

prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de

rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece reprezentantul SC „Sorinlux” SRL, avocatul Natalia Covaliov nu

a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei

instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece

este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului reprezentantului

recurentei cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale

de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de reprezentantul SC „Sorinlux” SRL, avocatul

Natalia Covaliov, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind

lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce SC „Sorinlux” SRL a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță

de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se

vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea

nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs

efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

societatea comercială „Sorinlux” societate cu răspundere limitată, reprezentată de

avocatul Natalia Covaliov, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 martie

2018, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

6

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de societatea comercială „Sorinlux”

societate cu răspundere limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2018, adoptată în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială

„Sorinlux” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Centru al

Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

7