2ra-1217/18 — Decăderea din drepturile părintesti

Dosarul nr. 2ra-1217/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător – V. Stratan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – G. Dașchevici, S. Gîrbu, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Panfile Uliana, prin

intermediul avocatului Bobeică Vasile,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Panfile Uliana

către Ghermec Constantin, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sect. Botanica, mun. Chișinău, privind decăderea din

drepturile părintești a lui Ghermec Constantin față de copilul minor XXXX

XXXX, născut la XXXX,

împotriva deciziei din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Panfile Uliana și menținută hotărârea din 05 aprilie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 04 aprilie 2016, Panfile Uliana a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ghermec Constantin, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sect. Botanica, mun. Chișinău, solicitând decăderea din

drepturile părintești a lui Ghermec Constantin față de copilul minor XXXX

XXXX, născut la XXXX.

În motivarea acțiunii a invocat că a încheiat căsătoria cu pârâtul la XXXX, iar

din căsătorie au un copil minor - fiul XXXX XXXX, născut la XXXX. Prin

hotărârea din 05 mai 2006 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, căsătoria dintre

părți a fost desfăcută, divorțul fiind înregistrat cu nr. XXXX la OSC Rîșcani, mun.

Chișinău la 07 iunie 2006. În baza hotărârii menționate, a fost determinat

domiciliul copilului minor XXXX XXXX cu mama și s-a încasat de la Ghermec

Constantin în beneficiul Ulianei Panfile (Ghermec) pensia alimentară pentru

întreținerea copilului. La 28 iulie 2007, reclamanta a înregistrat o nouă căsătorie cu

Panfile Sergiu, în urma căreia s-a născut fiica XXXX XXXX.

Potrivit reclamantei, de la nașterea copilului și până la înaintarea prezentei

acțiuni, de educația și întreținerea copilului s-a ocupat doar ea, iar îndată după

divorț pârâtul a plecat peste hotarele țării la muncă și mai mult nu s-a interesat de

soarta fiului său. Consideră că tatăl copilului în mod intenționat și dolosiv se

eschivează de la onorarea obligațiilor sale părintești în ceea ce privește educația și

întreținerea copilului minor.

1

La 16 ianuarie 2012, Panfile Uliana s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ghermec Constantin cu privire la decăderea din drepturile

părintești, acțiunea fiind admisă prin hotărârea din 14 decembrie 2012 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, iar Ghermec Constantin decăzut din

drepturile părintești față de copilul minor, fiul XXXX XXXX, născut la XXXX.

Prin Decizia din 05 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

Ghermec Constantin a fost admis, fiind casată hotărârea primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. La 03 octombrie 2013,

Colegiul civil, comercial si de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Panfile

Uliana împotriva deciziei din 05 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău, l-a

considerat inadmisibil.

Cu referire la cele invocate, reclamanta a precizat că din momentul emiterii

actelor judecătorești menționate, pârâtul Ghermec Constantin nu și-a îndeplinit nici

o obligațiune față de fiul XXXX XXXX, astfel decăderea din drepturile părintești o

solicită nu în mod repetat, ci în urma circumstanțelor noi apărute, adică a

neexecutarii obligației părintești în perioada 2013-2015. Astfel, de întreținerea și

educația copilului XXXX XXXX se ocupă mama - Panfile Uliana și soțul acesteia

Panfile Sergiu.

Reieșind din cele menționate, reclamanta a solicitat admiterea cererii înaintate

și decăderea din drepturile părintești a pârâtului Ghermec Constantin față de

copilul minor XXXX XXXX, născut la XXXX.

Prin hotărârea din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea înaintată de Panfile Uliana către Ghermec Constantin, intervenient

accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica, mun.

Chișinău, privind decăderea din drepturile părintești a lui Ghermec Constantin față

de copilul minor XXXX XXXX, născut la XXXX, a fost respinsă.

Prin decizia din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Panfile Uliana, fiind menținută hotărârea din 05 aprilie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanțele inferioare, prin prisma prevederilor art. 67 din

Codul familiei, au conchis că eschivarea de la exercitarea obligațiilor părintești

include acțiunile sau inacțiunile sistematice ale părinților, care pun în pericol

sănătatea fizică și psihică a copilului, dezvoltarea lui morală, asigurarea condițiilor

de trai și materiale, primejduiesc învățătura și instruirea copilului. Pentru

decăderea din drepturile părintești pe motivul eschivării de la exercitarea

obligațiilor părintești este necesară existența unor probe concludente și pertinente

care ar demonstra cu certitudine că părintele se eschivează cu rea-credință de la

exercitarea acestor obligații, iar pe parcursul examinării litigiului acest aspect nu a

fost dovedit prin probe concludente. Având în vedere faptul că decăderea din

drepturile părintești este o sancțiune drastică, instanțele au concluzionat că art. 67

lit. h) din Codul familiei, nu se regăsește drept temei legal în speță, întrucât nu au

fost reflectate și motivate alte temeiuri reale de decădere din drepturile părintești a

pârâtului.

La 03 mai 2018, Panfile Uliana, prin intermediul avocatului Bobeică Vasile, a

contestat cu recurs decizia din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

2

sediul Central, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral cererea

de chemare în judecată formulată de Panfile Uliana.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de Panfile Uliana, prin intermediul avocatului Bobeică Vasile, neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 18 ianuarie 2018, fiind expediată participanților la proces la data de 27 februarie

2018 (f.d. 112), însă la materialele cauzei nu se regăsesc date cu privire la

recepționarea deciziei de către aceștia. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost

depus la 03 mai 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă,

acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

CPC, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile

art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

3

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Panfile Uliana, prin intermediul

avocatului Bobeică Vasile.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Panfile Uliana, prin intermediul

avocatului Bobeică Vasile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Victor Burduh

4