2ra-1061/18 — recunoasterea dreptului de proprietate asupra imobilului

prima instanță: V. Guțan dosarul nr. 2ra-1061/18 (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) instanța de apel: Iu. Cotruță, S. Gîrbu, Gr. Dașchevici (Curtea de Apel Chișinău) ÎNCHEIERE 20 iunie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Victor Burduh Iurie Bejenaru examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de avocatul Prutean Lilian, în interesele Irinei Binițcaia, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Binițcaia Irina împotriva lui Binițchii Evghenii, intervenienți accesorii Banca Comercială „Energbank” Societate pe Acțiuni și executorul judecătoresc Ioniță Roman cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului, împotriva deciziei din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost respins apelul declarat de Binițcaia Irina și a fost menținută hotărârea din 23 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, c o n s t a t ă: La 30 martie 2017 Binițcaia Irina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Binițchii Evghenii, intervenienți accesorii Banca Comercială „Energbank” Societate pe Acțiuni și executorul judecătoresc Ioniță Roman cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului.

În motivarea acțiunii a indicat că din anii 2006-2007 împreună cu pîrîtul Binițchii Evghenii au decis să nu mai formeze o familie, împărțind toate bunurile care le dețineau cu statut de proprietate în devălmășie, inclusiv apartamentul nr. xxxxx prin atribuirea fiecăruia a câte ½ cotă-parte. Ulterior, pârâtul Binițchii Evghenii la 17 iunie 2007 a înstrăinat cota-parte a sa către fiul Binițchii Evghenii, banii primiți folosindu-i după bunul său plac. La 02 noiembrie 2015 căsătoria a fost desfăcută. A invocat reclamanta că pe tot parcursul acestor ani a deținut ca unic proprietar ½ cota-parte din apartamentul xxxxxx, din aceste considerente reclamanta solicită să-i fie recunoscut dreptul de proprietate personală asupra ½ cotă parte din apartamentul nr.xxxxx.

Prin hotărârea din 23 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost respinsă. Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 24 mai 2017 Binițcaia Irina a contestat-o cu apel, solicitând casarea ei și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. Prin decizia din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Binițcaia Irina și a fost menținută hotărârea primei instanțe. La 13 martie 2018, în termenul prevăzut de lege, avocatul Prutean Lilian, în interesele Irinei Binițcaia, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea ei și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că nu au fost constatate circumstanțele considerate de prima instanță ca fiind stabilite, concluziile instanțelor expuse în hotărâri fiind în contradicție cu circumstanțele pricinii, iar normele de drept material au fost aplicate eronat. Examinând temeiurile recursului declarat de avocatul Prutean Lilian, în interesele Irinei Binițcaia, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Prutean Lilian, în interesele Irinei Binițcaia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. 2 În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de avocatul Prutean Lilian, în interesele Irinei Binițcaia.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Prutean Lilian, în interesele Irinei Binițcaia, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Victor Burduh Iurie Bejenaru 3