2ra-1154/18 — înlăturarea obstacolelor,

2ra-1154/18 — înlăturarea obstacolelor, (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra – 1154/18

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central

Judecătorul: V. Pădurari

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: A. Albu, E. Bejenaru, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ursachi Anastasia și Ursachi

Victor și recursului depus de Ursachi Victor și Ursachi Anastasia, prin intermediul

avocatei Ocerednaia Larisa,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Cebanu

Igor și Cebanu Svetlana împotriva Ursachi Victor și Ursachi Anastasia, cu privire la

înlăturarea obstacolelor, și

acțiunea reconvențională formulată de Ursachi Victor și Ursachi Anastasia

împotriva Cebanu Igor și Cebanu Svetlana, cu privire la înlăturarea obstacolelor,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2018, prin care s-a

respins apelul declarat de Ursachi Victor și Ursachi Anastasia, prin intermediul

avocatei Ocerednaia Larisa, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central

din 17 februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 16 iulie 2015, Cebanu Igor și Cebanu Svetlana au depus o cerere de chemare

în judecată împotriva Ursachi Victor și Ursachi Anastasia, cu privire la înlăturarea

obstacolelor.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat următoarele informații pertinente,

în viziunea lor, ce vizează circumstanțele de fapt.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2012, Cebanu Igor și

Cebanu Svetlana au devenit proprietari ai apartamentului XXXXX. În conformitate cu

contractul de donație din 15 mai 2012, Cebanu Svetlana este proprietara a 10,2%, din

Pagină 1 din 11

terenul cu suprafața totală 0,1183 ha, situat XXXXX aferent apartamentului

menționat.

În continuare, reclamanții au specificat că anterior dobândirii dreptului de

proprietate asupra imobilelor aflate în litigiu, Ursachi Victor și Ursachi Anastasia au

construit o anexă neautorizată, care împreună cu peretele lor, au format un vestibul.

Pârâții au instalat o îngrădire din metal cu policarbonat la vestibul și au închis accesul

la geamul reclamanților.

Totodată, Cebanu Igor și Cebanu Svetlana au arătat că ușa pârâților este

amenajată în așa mod, încât în poziție deschisă acoperă fereastra lor și diminuează

cantitatea de lumină pe timp de zi. În același timp, pârâții au acoperit acest vestibul cu

policarbonat, pe care l-au fixat pe o carcasă metalică. Acoperișul pe care l-au făcut

este prins de acoperișul reclamanților pe două laturi, împiedicând accesul acestora la

partea de deasupra casei.

În argumentarea pretinsei încălcări a dreptului de proprietate, reclamanții au

susținut că pârâții prin îngrădirea vestibulului creează impedimente pentru acte de

administrare a ferestrei și peretelui apartamentului XXXXX. Mai mult, acoperișul

făcut pe vestibul împiedică accesul lor pe acoperiș pentru a efectua lucrări de

reparație. De asemenea, modul în care se deschide ușa pârâților încalcă dreptul

reclamanților la o insolare adecvată a camerei nr. 6, potrivit planului releveu din

apartamentul sus – menționat.

Cebanu Igor și Cebanu Svetlana au solicitat înlăturarea piedicilor în folosința

terenului, proprietate comună, în vederea deblocării accesului la perete, la fereastră și

obligarea pârâților să înlăture gardul ce împiedică accesul la perete și fereastră.

La fel, reclamanții au cerut înlăturarea acoperișului din policabornat și

instalarea ușii, astfel încât aceasta să se deschidă anterior. De asemenea, s-a solicitat

compensarea cheltuielilor judiciare, alcătuite din taxa de stat în cuantum de 200 lei și

cheltuieli de asistență juridică în mărime de 6 000 lei.

În cadrul examinării cauzei, pârâții Ursachi Victor și Ursachi Anastasia au

depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care au cerut

respingerea integrală a acțiunii (vol. I, f. d. 27 – 28).

La 7 decembrie 2015, Judecătoria Bălți, sediul Central a primit în procedură

acțiunea reconvențională formulată de Ursachi Victor și Ursachi Anastasia împotriva

Cebanu Igor și Cebanu Svetlana, cu privire la înlăturarea obstacolelor (vol. I, f. d. 32

– 33, 55- 56).

În justificarea punctului său de vedere, reclamanții au prezentat următoarele

circumstanțe de fapt.

Cebanu Igor și Cebanu Svetlana sunt proprietari ai apartamentului nr. 2, cu

situat în mun. Bălți, str. Burebista, XXXXX. Imobilul respectiv, conform planului

cadastral al construcției, constă din următoarele încăperi: 5 - cu o suprafață de 18,2

Pagină 2 din 11

m2, 6 - cu o suprafață de 5,6 m2, 6.1 - cu o suprafață de 2,4 m2, 18 – cu o suprafață de

9,6 m2 și 19 - cu o suprafață de 4,3 m2, ceea ce în total constituie 40,1 m2. Însă, din

același plan, se constată existența a unei construcții (anexă „b4”) însemnată cu o

lățime de 0,8 m și o lungime de 2,3 m, adică cu o suprafață de 1,84 m2.

Reclamanții au subliniat că anexa menționată cu lit. „b4” a fost edificată fără

coordonarea prealabilă și acordul vecinilor, ceea ce demonstrează ilegalitatea acestei

încăperi. Mai mult, de-a lungul peretelui cu lungimea de 6,3 m a încăperilor indicate

în plan cu cifrele 18 și 19 (în exterior), de la anexa „b4” este construită o bordură

betonată cu o lățime de 0,8 m și înălțimea de aproximativ 0,20 m, iar înspre poartă

0,3m. Luând în considerare faptul că vis-a-vis de construcțiile indicate se află peretele

casei vecine, lățimea trecerii (calea de acces în curtea comună) între bordură și casa

vecină s-a diminuat până la 2,8 m, iar de la pragul anexei b4 până la peretele vecin

calea de acces, constituie 2,4 m.

În explicitarea încălcărilor admise de pârâți, Ursachi Victor și Ursachi

Anastasia au considerat că împrejurarea evocată mai sus afectează grav posibilitatea

accesului transportului către construcțiile auxiliare amplasate în curte. Astfel, până la

construirea anexei b4 și bordurii, lățimea porților care asigură accesul transportului în

curtea clădirilor din str. Burebista, nr. 45, constituia 3,6 m. Aceasta coincidea cu

lățimea accesului transportului de orice tip în curte din stradă. Prin urmare, anexa dată

diminuează semnificativ accesul transportului în curte, creând obstacole, dar și pune

în pericol avarierea acestuia. Intrarea camioanelor în ogradă este imposibilă.

În condițiile prezentate supra și în baza articolul 379 din Codul civil,

reclamanții au sugerat despre necesitatea demolării anexei „b4” și a bordurii betonate.

În afară de aceasta, Cebanu Igor și Cebanu Svetlana au efectuat în peretele, cu lățimea

de 2,5 m, la o înălțime de 2,3 m, o gaură cu un diametru de 0,12 m, în care au instalat

un aparat de ventilare. La conectarea ventilării, toate mirosurile sunt aruncate direct

înspre ușa de intrare, care la deschidere pătrund direct în locuința acestora.

Ursachi Victor și Ursachi Anastasia au solicitat obligarea lui Cebanu Igor și

Cebanu Svetlana de a demola anexa „b4” și bordura, de a instala la gaura de ventilare

a unui dispozitiv de redirecționare a aerului înspre curte (vol. I, f. d. 33).

La fel, aceștia au cerut compensarea cheltuielilor judiciare, compuse din taxa de

stat în mărime de 200 lei și cheltuieli pentru asistența avocatului în cuantum de 4 000

lei (vol. I, f. d. 33).

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 17 februarie 2017, s-a

admis acțiunea depusă de Cebanu Igor și Cebanu Svetlana și s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea reconvențională formulată de Ursachi Victor și Ursachi

Anastasia (vol. I, f. d. 134, 138 – 146).

Astfel, instanța de judecată a statuat obligarea lui Ursachi Victor și Ursachi

Anastasia de a înlătura obstacolele, prin înlăturarea gardului (îngrădirii) ce împiedică

Pagină 3 din 11

accesul liber la peretele și fereastra bunului imobil amplasat în mun. Bălți, XXXXX,

ce aparține cu drept de proprietate lui Cebanu Igor și Cebanu Svetlana.

La fel, s-a obligat Ursachi Victor și Ursachi Anastasia de a înlătura obstacolele,

prin înlăturarea acoperișului din poli carbonat efectuat la bunul imobil menționat

supra, și, prin instalarea ușii de intrare, în modul de a se deschide în interior. Într-un

final, s-a compensat în mod solidar de la Ursachi Victor și Ursachi Anastasia în

beneficiul lui Cebanu Igor și Cebanu Svetlana cheltuielile de judecată în cuantum de

6 200 lei.

Împotriva acestui act de dispoziție, Ursachi Victor și Ursachi Anastasia, prin

intermediul avocatei Ocerednaia Larisa, au declarat apel în termenul legal. În apărare,

intimații nu au formulat o referință, însă în ședința judiciară reprezentantul acestora,

avocatul Nicolae Dodon a solicitat respingerea cererii (vol. I, f. d. 214).

Curtea de Apel Bălți, prin decizia din 16 ianuarie 2018, a respins apelul declarat

de Ursachi Victor și Ursachi Anastasia, prin intermediul avocatei Ocerednaia Larisa,

și a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 17 februarie 2017 (vol. I,

f. d. 221 – 234).

La judecarea în fond a cauzei, instanța de apel a constatat situația de fapt

prezentată de reclamanții în cererea de chemare în judecată și acțiunea

reconvențională. Suplimentar, s-a reținut că Cebanu Igor și Cebanu Svetlana și

Ursachi Victor și Ursachi Anastasia sunt vecini, deoarece sunt proprietari ai bunurilor

imobile, de unde se pot produce influențe reciproce.

În circumstanțele reflectate, Colegiul civil a stabilit că Ursachi Victor și

Ursachi Anastasia au acoperit vestibulul cu policarbonat, pe care l-au fixat pe o

carcasă metalică, iar acest acoperiș pe care l-au făcut aceștia este prins de acoperișul

apartamentului ce aparține lui Cebanu Igor și Cebanu Svetlana pe două laturi (vol. I,

f. d. 46-47, 50-53), fapt care împiedică pe ultimii accesul la acoperișul apartamentului

lor. Mai mult, potrivit procesului - verbal de măsurare a iluminării din 2 februarie

2016, efectuat de Centrul de Sănătate Publică din mun. Bălți, în interiorul casei de

locuit (dormitor), pe adresa mun. Bălți, XXXXX, a fost constatat că nivelul de

iluminare natural în dormitorul casei de locuit nu corespunde cu NCM C.04.02-2005

„Iluminatul natural și artificial (vol. I, f. d. 63, 229).

Cu privire la acțiunea reconvențională, instanța de apel a relevat că ventilația de

evacuare a fost efectuată în conformitate cu proiectul întocmit de S.R.L. „Bălți Gaz”,

consumatorii cărora sunt Cebanu Igor și Cebanu Svetlana (vol. I, f. d. 48-49). Prin

urmare, solicitarea apelanților de a înlătură acest obiect a fost considerată

neîntemeiată (vol. I, f. d. 231).

În partea respingerii cerinței privind demolarea anexei „b4” și bordurii,

Colegiul judiciar s-a călăuzit de cap. V, punctul 105 din Instrucțiunea cu privire la

modul de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice și a reținut

Pagină 4 din 11

planul (releveul) cadastral al apartamentului XXXXX, conform situației la 26 aprilie

2012 (vol. I, f. d. 16). Astfel, s-a constatat că anexa indicată mai sus a fost construită

legal, fiind inclusă în planul cadastral și înregistrată în registrul bunurilor imobile. Tot

aici, s-a precizat că bordura este construită sub peretele apartamentului din litigiu și

lățimea acesteia nu depășește lățimea peretelui anexei, fapt confirmat și prin tabelul

foto anexat la materialele cauzei (vol. I, f. d. 44). Drept urmare, instanța de apel a

stabilit că instanța de fond a tras concluzia corect, potrivit căreia existența acesteia nu

poate crea obstacole familiei Ursachi.

Referitor la omiterea termenului de prescripție extinctivă în cazul acțiunii

inițiale, instanța de apel a subliniat că explicațiile martorilor date în ședința instanței

de fond confirmă că acoperișul și gardul au fost schimbate de familia Ursachi în

toamna anului 2012. În mod corespunzător, cererea de chemare în judecată a fost

avansată la 16 iulie 2015, în interiorul termenului de prescripție. La fel, au fost

respinse alegațiile cu privire la faptul că anexa „b4” este neautorizată, deoarece la

momentul procurării apartamentului nr. 2, aceasta construcție era existentă (vol. I, f.

d. 11).

Pentru soluționarea acestei pricini, instanța de apel a aplicat articolele 315, 316

alin. (1), 377, 379 alin. (1) din Codul civil, articolul 16 din Legea cu privire la

proprietate, articolul 46 din Constituția Republicii Moldova, articolul 1 din protocolul

1 din C.E.D.O., articolul 2 din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de

construcție.

La 5 februarie 2018, Curtea de Apel Bălți le-a expediat participanților la proces

copia deciziei integrale din 16 ianuarie 2018 (vol. I, f. d. 235).

La 6 aprilie 2018, Ursachi Victor și Ursachi Anastasia au declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2018, solicitând casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respinge a acțiunii inițiale și de admitere

a acțiunii reconvenționale.

La 19 aprilie 2018, Ursachi Victor și Ursachi Anastasia, prin intermediul

avocatei Ocerednaia Larisa, au declarat un recurs suplimentar, prin care au cerut

suplimentar casarea hotărârii primei instanțe din 17 februarie 2017.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenții au afirmat că instanțele

judecătorești nu au constatat expirarea termenului de prescripție prevăzut la articolul

267, 271 din Codul civil, întrucât intimații au procurat imobilul la 25 aprilie 2012, iar

acțiunea a fost depusă la 16 iulie 2015. Mai mult, instanțele nu au ținut cont de faptul

că, la cumpărarea apartamentului nr. 2, intimații au indicat în contractul de vânzare –

cumpărare lipsa unor pretenții față de apartament.

Ursachi Victor și Ursachi Anastasia au invocat materialele cauzei nu conțin

informații cu privire la proprietarii imobilului din litigiu. Totodată, s-a arătat că gardul

și acoperișul din policarbonat (străveziu) existau până la primirea apartamentului nr.

Pagină 5 din 11

XXXXX. Mai mult, accesul către peretele și fereastra apartamentului nr. 2 nu este

interzis. Prin urmare, admiterea solicitării intimaților în acest sens este una

neîntemeiată.

Recurenții au sugerat că schimbarea ușii apartamentului nr. 3, în sensul

deschiderii în interior, nu se încadrează în nicio normă legală. Obiectul dat nu

influențează negativ asupra apartamentului nr. 2. La fel, aceștia au considerat că

procesul – verbal de măsurare a iluminării din 2 februarie 2016 este una inadmisibilă

și nu poate fi pusă la baza hotărârii.

Cu privire la admiterea acțiunii reconvenționale, Ursachi Victor și Ursachi

Anastasia au precizat că Instrucțiunea cu privire la modul de elaborare și actualizare a

planurilor cadastrale și geometrice a fost aprobată prin ordinul nr. 140 din 6 august

2012 al Agenției Relații Funciare și Cadastru. Totuși, ordinul menționat a fost abrogat

prin ordinul nr. 70 din 4 august 2017, ceea ce-l face inaplicabil în speță. În plus,

planul cadastral confirmă doar situația de fapt al apartamentului nr. 2, dar nu

legalitatea construcțiilor anexe. Respectiv, aceștia au susținut să soluția de respingere

a acțiunii reconvenționale a instanței de apel este una neîntemeiată.

La 14 mai 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs lui Ursachi Victor și

Ursachi Anastasia, informând că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul

stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (vol. II, f. d. 23).

La 30 mai 2018, intimații au depus o referință în întâmpinarea recursului,

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece nu se întemeiază pe

prevederile articolului 432 alin. (2) – (4) din Codul de procedură civilă (f.d.24-27, vol.

II).

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces sau

a reprezentanților acestora, în acord cu procedura specificată la articolul 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererile de recurs formulate

de Ursachi Anastasia și Ursachi Victor, prin intermediul avocatei Ocerednaia Larisa,

sunt inadmisibile, pentru motivele ce se succed.

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces echitabil

prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Oomului

și a Libertăților Fundamentale (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef vs Grecia, 27

martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi vs Republica Moldova, 16 septembrie 2015,

parag. 32, Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24).

În particular, procedura de admisibilitate a unei cereri de recurs urmează a fi

analizată prin prisma garanțiilor dreptului de acces la justiție și dreptului de a fi auzit.

Pagină 6 din 11

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin

intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat

de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere. În

acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară

(a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34;

Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie

2017, parag. 28).

Ab initio, judecătorul raportor a verificat dacă actul de dispoziție poate fi atacat

cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă

aceasta este depusă în termen și dacă nu a fost examinată anterior. La fel, s-a făcut un

raport verbal în fața completului de judecată instituit în mod legal.

Obiectul prezentei cererii se referă la decizia Curții de Apel Bălți din 16

ianuarie 2018, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

În baza materialelor cauzei, completul de judecată nu a identificat faptul că

recursurile au fost examinate anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile articolului

430 din Codul de procedură civilă, cu privire la subiecții abilitați cu dreptul de a

depune recurs. La fel, mandatul seria MA nr. 1025436 din 15 mai 2017 dovedește

faptul că avocata Ocerednaia Larisa a fost împuternicită în mod legal să atace

hotărârea judecătorească și să reprezinte interesele lui Ursachi Victor și Ursachi

Anastasia (vol. I, f. d. 175).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Această limită temporală promovează certitudinea

juridică și asigură examinarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Instanța de judecată precizează că au fost depuse două cereri de recurs, în

special, una personal de Ursachi Victor și Ursachi Anastasia, iar alta de reprezentantul

lor, avocata Ocerednaia Larisa. Ambele cereri se referă la pretinsă ilegalitate a unei

hotărâri judecătorești, care le impune recurenților o obligație și, care în opinia lor, le

aduce atingere drepturilor lor legitime. Respectiv, recursul formulat de avocata

recurenților va fi considerat o cerere suplimentară.

Completul de judecată reține că decizia atacată a fost recepționată de recurenții

Ursachi Victor și Ursachi Anastasia la 8 februarie 2018 (vol. I, f. d. 238), iar recursul

a fost înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 6 aprilie 2018 (vol. I, f. d. 2).

Așadar, luând în considerare împrejurările indicate supra, se constată că cererea

dedusă judecății a fost declarată în termenul prevăzut mai sus.

Pagină 7 din 11

În continuare, s-a audiat raportul verbal al judecătorului raportor, cu privire la

încadrarea temeiurilor cuprinse în recursuri la dispozițiile articolului 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și s-a ținut cont de referința depusă în

întâmpinare.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Astfel, în sensul articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de

procedură civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept

material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4)

stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi

putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în

cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la rigorile impuse de articolele 433 și

432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate suficient de clar și

urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării interpretării unitare

a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim,

îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-administrări a justiției (a se vedea,

mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar

– Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag.

67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27

iunie 2017, parag. 36).

Din perspectivă prezentată, completul Colegiului de control judiciar își propune

să verifice esența și temeiurile recursurilor, inclusiv dacă argumentele recurenților

referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate,

întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibilă cererile acestora.

În speță, instanța de judecată reiterează că recurenții Ursachi Victor și Ursachi

Anastasia au criticat decizia Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2018 în baza

articolului 432 alin. (2) lit. a), b), c) din Codul de procedură civilă, așa cum este

prevăzut, în mod obligatoriu, la articolul 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură

civilă.

Pagină 8 din 11

Instanța de judecată amintește că judecarea recursului, exercitat conform

condițiilor impuse de articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

În acest scop, completul de judecată notează că, la pronunțarea deciziei din 16

ianuarie 2018, instanța de apel s-a călăuzit de articolele 315, 316 alin. (1), 377, 379

alin. (1) din Codul civil, articolul 16 din Legea cu privire la proprietate, articolul 46

din Constituția Republicii Moldova, articolul 1 din protocolul 1 din C.E.D.O.,

articolul 2 din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție. De

asemenea, în motivarea deciziei, instanța de apel a indicat argumentele ce țin de

respingerea obiecțiilor avansate de apelanți, dar a precizat și probele pe care își

întemeiază concluziile cu privire la circumstanțele din litigiu.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererilor de recurs în raport cu decizia

contestată, reiese în mod cert că recurenții au reluat criticile formulate în faza

procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat în mod detaliat. În

concret, instanța ierarhic inferioară a răspuns la observațiile livrate de Ursachi Victor

și Ursachi Anastasia, ce vizau omiterea termenului de prescripție și relevanța

articolelor 377 și 379 alin. (1) din Codul civil. Mai mult, recurenții nu au convins că

probele administrate au fost apreciate arbitrar de către instanța de apel. În plus,

argumentul lor, potrivit căruia, instanța de apel a aplicat ordinul nr. 140 din 6 august

2012 al Agenției Relații Funciare și Cadastru, care a fost abrogat prin ordinul nr. 70

din 4 august 2017, nu este pertinent. Or, planul (releveul) cadastral al apartamentului

XXXXX, se referă la situația din 26 aprilie 2012.

În subsidiar, instanța observă că, în principiu, recurenții au fost asistați de

avocat în cadrul procesului și au formulat cererile deduse judecății după ce au

beneficiat de o procedură contradictorie pe fond, având posibilitatea de a fi audiați de

o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost competente de a examina toate

chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea, mutatis mutandis, A.

Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki

Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić v. Croația, ibidem, parag.

28).

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că observațiile

recurenților și a avocatei lor nu dezvăluie nicio aparență a încălcării normelor de drept

material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Prin urmare, temeiurile inserate în recurs nu pot fi calificate ca esențiale și nu

ar putea obliga instanța de recurs să primească cererile acestora spre examinarea în

fond și, eventual, să caseze/modifice hotărârea judecătorească contestată. În mod

corespunzător, punctele de vedere al recurentului nu sunt compatibile cu cerințele

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar, în

Pagină 9 din 11

consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi „efectiv” (a se

vedea, de exemplu, Petrovic v. Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm

v. Luxemburg, ibidem, parag. 32).

Un raționament subsidiar al instanței în susținerea poziției sale constă în faptul

că recurenții au fost reprezentați de către avocata Ocerednaia Larisa, persoană

abilitată și calificată, conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură, să pledeze și să

acționeze în numele clienților lor, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe

judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții lui. Astfel,

aceasta a fost în măsură să cunoască condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de

recurs, în baza modului de redactare a articolului 433 lit. a) în Codul de procedură

civilă și interpretarea suficient de clară și coerentă a acestuia de Curtea Supremă de

Justiție în jurisprudența sa constantă (a se vedea, mutatis mutandis, Trevisanato v.

Italia, ibidem, parag. 45, Sturm v. Luxemburg, citată mai sus, parag. 40).

Din aceste raționamente, instanța de judecată constată existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație, conjunctura

stabilită mai sus confirmă raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit

și mijloacele folosite, iar, în opinia instanței, însăși substanța dreptului de acces la

instanță nu a fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia,

Helle v. Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie

2002, parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în

concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul

de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009,

parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45 sau Baydar vs Olanda, 24

aprilie 2018, parag. 46).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul de judecată

decide în mod unanim că recursul declarat de Ursachi Anastasia și Ursachi Victor și

recursul depus de Ursachi Victor și Ursachi Anastasia, prin intermediul avocatei

Ocerednaia Larisa, nu ridică probleme de drept și nu pot fi acceptate spre examinare

în fond, urmând a fi considerate inadmisibile.

Pagină 10 din 11

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ursachi Anastasia și Ursachi

Victor și recursul depus de Ursachi Victor și Ursachi Anastasia, prin intermediul

avocatei Ocerednaia Larisa.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Pagină 11 din 11