2r-448/18 — dispunerea întoarcerii executării sumei ș.a.

prima instanță: R. Berdilo dosarul nr. 2r-448/18

instanța de apel: L.Bulgac

S.Gîrbu, Gr.Dașchevici

D E C I Z I E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând recursul declarat de Gînga Vitalie împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 20 februarie 2018,

adoptată asupra revizuirii depuse împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

29 septembrie 2017, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Inspectoratul General al Poliției al MAI împotriva lui Gînga Vitalie cu

privire la dispunerea întoarcerii executării sumei de 5148,57 de lei, achitată în baza

deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, cu titlu de prejudiciu moral

c o n s t a t ă:

Judecătoria Chișinău (sediul Centru) prin încheierea din 08 iunie 2017 a admis

demersul pîrîtului Gînga Vitalie cu privire la încetarea procesului civil intentat la

cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliției al MAI

împotriva lui Gînga Vitalie cu privire la dispunerea întoarcerii executării sumei de

5148,57 de lei, achitată în baza deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie

2016, cu titlu de prejudiciu moral.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 29 septembrie 2017 a admis recursul

declarat de reprezentantul Inspectoratului General al Poliției al MAI, Meleca Denis,

a casat încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 08 iunie 2017 și a remis

cauza pentru rejudecare în Judecătoria Chișinău (sediul Centru), în același complet

de judecată.

La 08 decembrie 2017 Gînga Vitalie a depus cerere de revizuire împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2017, prin care a solicitat

admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 29

septembrie 2017, rejudecarea cauzei, cu menținerea încheierii Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru) din 08 iunie 2017.

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 20 februarie 2018 a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Gînga Vitalie împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2017.

La 27 martie 2018 Gînga Vitalie a declarat recurs împotriva încheierii Curții

de Apel Chișinău din 20 februarie 2018, prin care solicită admiterea recursului și

1

casarea integrală a încheierii recurate, cu pronunțarea unei noi hotărîri sub formă

de încheiere prin care să fie casată decizia Curții de Apel Chișinău din 29

septembrie 2017, cu rejudecarea cauzei și menținerea încheierea Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 08 iunie 2017.

În motivarea recursului a invocat faptul, că instanța de apel nu a reținut

temeiul de revizuire prevăzut la art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă,

conform căruia revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a constatat printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova

a recunoscut printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau a libertăților

fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărîrii

pronunțate de o instanță de judecată națională.

În conformitate cu prevederile art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul

de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Conform art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de procedură

stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Coroborând dispozițiile art. 425 cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs consideră că, termenul de demarare a căii de atac începe să

curgă în ziua imediat următoare datei comunicării încheierii judecătorești.

Colegiul atestă că, în speță, calea de atac este demarată în interiorul termenului

legal, deoarece încheierea recurată datează cu 20 februarie 2018, fiind expediată

recurentului la 06 martie 2018 (f.d.101), însă din materialele cauzei nu poate fi

stabilit momentul recepționării încheierii nominalizate, iar drept consecință nu

poate fi stabilit momentul când începe să curgă termenul de exercitare a dreptului

de a ataca încheierea judecătorească.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gînga

Vitalie urmează a fi respins și menținută încheierea Curții de Apel Chișinău din 20

februarie 2018, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 453 alin. (3) din Codul de procedură civilă, încheierea de

respingere a cererii de revizuire poate fi atacată cu recurs în instanța ierarhic

superioară, cu excepția cazurilor în care cererea de revizuire este examinată de Curtea

Supremă de Justiție.

Articolul 426 din Codul de procedură civilă consemnează în alin. (3) că, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să

respingă recursul și să mențină încheierea.

Verificând legalitatea încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018

prin prisma argumentelor invocate în recurs și a materialelor cauzei, Colegiul ajunge

la concluzia că actul judecătoresc contestat a fost emis în concordanță cu normele de

drept procedural pertinente.

Primordial, instanța de recurs consideră oportun de a învedera că în sensul

2

Capitolul XXXIX din Codul de procedură civilă, revizuirea face parte din categoria

căilor extraordinare de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obține

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și redeschiderea procesului în

cazurile expres prevăzute de lege.

Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive

care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după

pronunțarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte

grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile. De aceea,

revizuirea se admite numai în cazurile strict determinate de lege. Pe de altă parte,

însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor

situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța sa.

Având în vedere că revizuirea ocupă un loc aparte în sistemul căilor legale de

atac, Colegiul găsește oportun a evoca doar trăsăturile distinctive speței, or,

legiuitorul a impus unele reguli de procedură specifice care se aplică acestei căi de

atac și care evidențiază deopotrivă locul aparte pe care-l ocupă revizuirea în sistemul

procedural.

Astfel, revizuirea făcând parte din categoria căilor extraordinare de atac, este

guvernată de reguli speciale, legiuitorul a prevăzut expres și exhaustiv la art. 449 din

Codul de procedură civilă temeiurile pentru declararea acesteia.

Așa, în conformitate cu art. 449 din Codul de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care:

a) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în

legătură cu cauza care se judecă;

b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu

au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a

întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a cauzei;

c) instanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost

implicate în proces;

e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentința sau decizia instanței

judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror

revizuire se cere;

e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate,

iar instanța de judecată a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau

din hotărîrea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept

garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului;

g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a

inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva

Republicii Moldova;

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie

Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a

drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin

anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată națională.

Analizând memoriul cererii de recurs și a cererii de revizuire se distinge că în

argumentarea solicitării retractării deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie

3

2017 este invocat temeiul prevăzut de art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă și

anume faptul că, revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a constatat printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova

a recunoscut printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau a libertăților

fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărîrii

pronunțate de o instanță de judecată națională.

Articolul 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că, participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Colegiul apreciază ca fiind justă concluzia Curții de Apel Chișinău că,

argumentul recurentului, precum că nu este de acord cu decizia Curții de Apel

Chișinău din 29 septembrie 2017 a cărei revizuire este solicitată nu poate constitui

temei de revizuire în baza art. 449 lit.h) din Codul de procedură civilă.

Or, în cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea

procesului și aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale și legale ce s-ar încadra

în prevederile art.449 din Codul de procedură civilă.

Mai mult, un asemenea temei nu este expres prevăzut în art.449 din Codul de

procedură civilă, care poartă un caracter exhaustiv.

Cumulul ipotezelor relevate certifică în mod clar lipsa de substanță motivelor

din recursul declarat de Gînga Vitalie împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău

din 20 februarie 2018 și cu titlu de consecință a revizuirii declarate împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2017.

Circumstanța dată desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția

dată de instanța inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare atât a

revizuirii, cât și a recursului.

Pertinentă speței Colegiul consideră și jurisprudența CtEDO la examinarea

cauzelor, în care Înalta Curte a reiterat că, dreptul la o instanță, garantat de art.6 §1

din Convenție presupune respectarea principiului preeminenței dreptului. Unul din

aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere ca, atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere

finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Acest

principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri

irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie

exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a

efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar

simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei

de reexaminare a cauzei. O abatere de la acest principiu este justificată doar atunci

când este necesară prin circumstanțele unui caracter esențial și imperios (Josan v.

Moldova, nr. 37431/02, § 25; Brumărescu v. România, nr.28342/95, §61; Ryabykh v.

Rusia, nr.52854/99, §52).

Din considerentele menționate supra și având în vedere că, încheierea instanței

de apel a fost emisă cu respectarea normelor de drept pertinente, iar recurentul nu a

adus în fața instanței de recurs argumente elocvente în sensul demonstrării ilegalității

și netemeiniciei actului judecătoresc recurat, Colegiul ajunge la concluzia de a

4

respinge recursul declarat de Gînga Vitalie și a menține încheierea Curții de Apel

Chișinău din 20 februarie 2018.

În conformitate cu art. 427 lit. a) și art. 453 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

A respinge recursul declarat de Gînga Vitalie.

A menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al

Poliției al MAI împotriva lui Gînga Vitalie cu privire la dispunerea întoarcerii

executării sumei de 5148,57 de lei, achitată în baza deciziei Curții de Apel Chișinău

din 23 februarie 2016, cu titlu de prejudiciu moral.

Decizia rămâne irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5