2ra-956/18 — constatrea faptului cu valoare juridica

2ra-956/18 — constatrea faptului cu valoare juridica (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr.2ra-956/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru

judecător: S. Tizu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Galagan Ovidiu, prin

intermediul avocatului Maximov Veaceslav,

în cauza civilă la cererea depusă de Galagan Ovidiu împotriva Ministerului

Apărării al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu Brigada de Poliție cu destinație specială ”Fulger”

al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la constatarea faptului cu valoare

juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Galagan Ovidiu, și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediu Centru din 12 mai 2017, adoptată în cauza civilă la

cererea depusă de Galagan Ovidiu împotriva Ministerului Apărării al Republicii

Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Brigada de Poliție cu destinație specială ”Fulger” a Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică,

c o n s t a t ă:

La 14 mai 2015, Galagan Ovidiu, prin intermediul avocatului Maximov

Veaceslav a depus cerere împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova,

1

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Brigada de Poliție cu destinație specială ”Fulger” al MAI cu privire la constatarea

faptului cu valoare juridică.

În motivarea acțiunii, Galagan Ovidiu, a invocat că, în perioada 05 martie

1992 – 05 mai 1992, a luat parte ca voluntar la conflictul militar de pe Nistru, pentru

apărarea integrității teritoriale, a suveranității și independenței Republicii Moldova,

împreună cu Brigada de poliție cu destinație specială „Fulger” a MAI.

Galagan Ovidiu a indicat că, în anii precedenți adresării în instanța de

judecată, i-a fost eliberată legitimație, cu privire la faptul participării la conflictul

militar de pe Nistru, iar în anul 1994 a deținut certificat cu privire la faptul

participării în calitate de voluntar, în cadrul Brigăzii de poliție cu destinație specială

„Fulger” a MAI.

La fel, Galagan Ovidiu a menționat că, anterior adresării în instanța de

judecată, nu a solicitat atribuirea statutului de veteran de război și participant la

acțiunile militare în cadrul conflictul militar de pe Nistru, pentru apărarea integrității

teritoriale, suveranității și independenței Republicii Moldova în perioada 05 martie

1992 – 05 mai 1992, și nici de careva beneficii acordate de statutul de veteran de

război nu a beneficiat.

Galagan Ovidiu, a invocat că, s-a adresat la Ministerul Apărării al Republicii

Moldova și la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu cerere de a i

se atribui statul de veteran la război și participant la acțiunile militare în cadrul

conflictul militar din primăvara anului 1992, de pe Nistru, dar a primit un răspuns

negativ din partea autorităților nominalizate supra, fiindu-i explicat că, nu se

regăsește în listele participanților în cadrul conflictului militar din primăvara anului

1992, de pe Nistru, pentru apărarea integrității teritoriale, suveranității și

independenței Republicii Moldova.

Respectiv, Galagan Ovidiu a menționat că constatarea faptului participării lui

Galagan Ovidiu, la acțiunile militare în cadrul conflictul militar din primăvara anului

1992, de pe Nistru, poate fi stabilit prin declarațiile martorilor, și anume a

combatanților cu care a luat parte la conflictul militar menționat, precum și a

persoanelor din Brigada de poliție cu destinație specială „Fulger” a Ministerului

Afacerilor Interne al RM.

Totodată, Galagan Ovidiu a relevat că, faptul prezenței și participării lui la

conflictului militar din primăvara anului 1992, de pe Nistru, pentru apărarea

integrității teritoriale, suveranității și independenței Republicii Moldova poate fi

confirmat cu actele personale ale Galagan Ovidiu, unde sunt efectuate înscrisurile,

ce adeveresc acest fapt.

Galagan Ovidiu a solicitat constatarea faptului ce are valoare juridică, și

anume a faptului participării lui Galagan Ovidiu la acțiunile militare, în cadrul

conflictul militar de pe Nistru, pentru apărarea integrității teritoriale, suveranității și

2

independenței Republicii Moldova, în perioada 05 martie 1992 – 05 mai 1992 și

atribuirea statutului de veteran de război.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediu Centru din 12 mai 2017, a fost

respinsă ca fiind nefondată, cererea de chemare în judecată depusă de Galagan

Ovidiu împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova, Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova și a Brigăzii de Poliție cu destinație

specială ”Fulger” al MAI cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, a fost respins

apelul declarat de Galagan Ovidiu și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediu Centru din 12 mai 2017, adoptată în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Galagan Ovidiu împotriva Ministerului Apărării al

Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și a

Brigăzii de Poliție cu destinație specială ”Fulger” al MAI cu privire la constatarea

faptului care are valoare juridică.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond corect a apreciat raportul juridic civil, constatând că, obiectul litigiului inițiat

în procedura civilă este constatarea faptului ce are valoare juridică și, anume,

participarea Galagan Ovidiu la acțiunile și conflictul militar din primăvara anului

1992 de pe Nistru, pentru apărarea integrității teritoriale, suveranității și

independenței Republicii Moldova, în perioada 05 martie 1992 – 05 mai 1992, care

ar condiționa apariția drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale ale acestuia.

Instanța de apel a indicat că, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat,

că la 30 iunie 1993 lui Galagan Ovidiu i-a fost eliberat livretul militar , iar la 20

iunie 1994 și, corespunzător, la 28 iunie 1994 pe numele lui Galagan Ovidiu a fost

eliberată legitimația seria Xxxx și un certificat, conform cărora acesta a luat parte la

instaurarea ordinii constituționale în raioanele de răsărit a RM împreună cu

Brigada de poliție cu destinație specială a MAI a RM, în perioada 05 martie 1992

– 05 mai 1994.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, Galagan Ovidiu pretinde că, faptul

participării lui în calitate de voluntar, împreună cu colaboratorii Brigăzii de poliție

cu destinație specială ,,Fulger” la conflictul armat pentru apărarea independenței,

integrității teritoriale și suveranității RM, în perioada 05 martie 1992 – 05 mai 1992,

se confirmă prin adeverința eliberată de Brigada de poliție cu destinație specială

,,Fulger” al MAI al RM nr. 29/302 din data de 01 august 2012 și legitimația nr. 111

eliberată la 05 decembrie 2012 de către Asociația veteranilor subdiviziunii cu

destinație specială ,,Fulger”.

Instanța de apel menționat că prin certificatul eliberat de către Brigada de

poliție cu destinație specială ,,Fulger” nr. 34/29-438 din 13 octombrie 2014, se

confirmă că, Galagan Ovidiu a participat în calitate de voluntar, împreună cu

efectivul Brigăzii de poliție cu destinație specială ,,Fulger” în perioada

05 martie 1992 – 05 mai 1994 la conflictul armat de pe Nistru. Iar, în corespundere

3

cu confirmarea eliberată de către Uniunea Națională a Veteranilor Războiului pentru

Independență nr. 31 din 21 iunie 2015, Galagan Ovidiu este membru al uniunii

indicate supra.

Totodată, instanța de apel a constatat că, prin răspunsul eliberat de Direcția

generală resurse umane a MAI nr. 10/09-427 din 16 octombrie 2014, Galagan Ovidiu

a fost informat despre faptul că el nu figurează în Registrele de evidență a MAI, ca

fiind participant la conflictului armat de pe Nistru.

Instanța de apel a reiterat că, suportul legal al constatării faptelor solicitate de

Galagan Ovidiu, sunt prevederile stipulate la art. 7 alin. (2) pct. 1) lit. g) Legii cu

privire la veterani nr. 190 din 08 mai 2003, conform cărora din categoriile de

participanți la conflictul armat pentru apărarea integrității și independenței

Republicii Moldova, sunt considerați ca veteran de război, militarii aflați în serviciul

activ, rezerviștii chemați la concentrare, voluntarii și colaboratorii organelor

afacerilor interne, ai Centrului Național Anticorupție, ai organelor securității statului

și ai sistemului penitenciar, incluși în efectivul unităților militare și structurilor

speciale aflate pe pozițiile de luptă, precum și militarii, colaboratorii organelor

afacerilor interne, ai organelor securității statului și ai sistemului penitenciar și

persoanele civile delegate în aceste unități în vederea îndeplinirii unor misiuni

speciale în scopul asigurării eficienței acțiunilor de luptă pentru apărarea integrității

teritoriale și independenței Republicii Moldova.

De asemenea, instanța de apel a relevat că conform punctului 3 alin. (1) lit. g)

din Regulamentul cu privire la modul de atribuire a statutului și de eliberare a

legitimațiilor de veteran de război, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1281 din

19 noiembrie 2004, statutul de veteran de război se atribuie participanților la război

militarilor aflați în serviciul activ, rezerviștilor chemați la concentrare, voluntarilor

și colaboratorilor organelor afacerilor interne și ai sistemului penitenciar, incluși în

efectivul unităților militare și structurilor speciale, aflate pe poziții de luptă, precum

și militarilor, colaboratorilor organelor afacerilor interne și ai sistemului penitenciar

și persoanelor civile delegate în aceste unități, în vederea îndeplinirii unor misiuni

speciale în scopul asigurării eficienței acțiunilor de luptă pentru apărarea integrității

teritoriale și independenței Republicii Moldova.

Instanța de apel a menționat că conform art. 43 punctul 1 și punctul 2 din

Primul Protocol adițional din 10 iulie 1977 la Convenția de la Geneva, coroborate

cu art.4 din Convenția cu privire la tratamentul prizonierilor de război, se consideră

combatanți persoanele care fac parte din forțele armate regulate, care participă la

acțiuni de luptă și, respectiv, respectă legile războiului, adică poartă un semn

distinctiv fix și arme în mod deschis pe durata acțiunilor militare. În acest context

personalul sanitar și religios sunt considerați ca persoane necombatante, care nu

contribuie la desfășurarea acțiunilor de luptă și, ca urmare, aceștia nu pot avea statut

de combatant.

4

Din materialele cauzei, instanța de apel a conchis că, în sensul prevederilor

legale enunțate supra, prima instanță temeinic a concluzionat despre necesitatea

respingerii pretențiilor lui Galagan Ovidiu, deoarece din probele prezentate nu a

putut fi stabilit cert și incontestabil existența stării de fapt, pretins că ar fi avut loc,

de către Galagan Ovidiu.

În acest sens, instanța de apel a accentuat că, Galagan Ovidiu nu a demonstrat

faptul participării nemijlocite, la conflictul armat și la operațiunile militare, pentru

apărarea independenței RM în perioada 05 martie 1992 - 05 mai 1992, nedispunând

în acest sens de acte militare confirmative, în acest sens lipsind înscrisuri și

informații oficiale.

Instanța de apel a menționat că, Galagan Ovidiu în perioada 05 martie 1992 -

05 mai 1992, a fost prezent în zona conflictului, dar nu s-a stabilit faptul participării

nemijlocite a lui Galagan Ovidiu la operațiunile militare sau la misiuni speciale,

destinate asigurării eficienței acțiunilor de luptă pentru apărarea integrității

teritoriale și independenței Republicii Moldova. La fel, instanța de apel a

concluzionat că, Galagan Ovidiu nu se regăsește în registrul de evidență separată, a

voluntarilor deținători de arme.

La 02 ianuarie 2018, Galagan Ovidiu, prin intermediul avocatului Maximov

Veaceslav, a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

02 noiembrie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 12 mai 2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă

cererea depusă de Galagan Ovidiu împotriva Ministerului Apărării al Republicii

Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Brigada de Poliție cu destinație specială ”Fulger” al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Galagan Ovidiu a invocat că, decizia

Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017 și hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 12 mai 2017 sunt neîntemeiate și pasibile casării.

Recurentul, Galagan Ovidiu, a indicat că, la moment locuiește în România și

este doctor în științe medicale, iar prima lui lucrare științifică a fost dedicată tuturor

combatanților. Mai mult, prezenta cerere a fost înaintată în instanța de judecată, de

către Galagan Ovidiu din cauza aspectului moral al cauzei.

La fel, recurentul, Galagan Ovidiu, a menționat că, concluziile instanțelor

inferioare, cu privire la respingerea cererii depusă de Galagan Ovidiu împotriva

Ministerului Apărării al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Brigada de Poliție cu destinație specială

”Fulger” al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la constatarea faptului cu

valoare juridică sunt neîntemeiate, deoarece la examinarea cauzei instanțele

inferioare nu au ținut cont de procedura în care a fost examinat litigiul dedus

judecății, adică procedura specială. Respectiv, recurentul a motivat că, autoritatea

5

implicată în proces nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a contribui la stabilirea

circumstanțelor necesare constatării faptului cu valoare juridică.

Recurentul Galagan Ovidiu a invocat că, instanța de apel nu și-a motivat

decizia și eronat a indicat că, Ministerul Afacerilor Interne al RM nu a prezentat

informația cu privire la participarea lui Galagan Ovidiu, în perioada 05 martie 1992

– 05 mai 1992 la acțiuni militare, în cadrul conflictul militar din primăvara anului

1992, de pe Nistru, pentru apărarea integrității teritoriale, suveranității și

independenței Republicii Moldova. Or, în cadrul examinării cauzei civile au fost

administrate, în calitate de probe, ordinele cu privire la decorarea lui Galagan

Ovidiu.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate a Curții de Apel

Chișinău din 02 noiembrie 2017, a fost expediată în adresa participanților la proces,

la data de 05 aprilie 2018, prin intermediul poștei electronice (f.d.189), însă careva

date despre recepționarea acesteia lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de către Galagan Ovidiu, prin intermediul avocatului Maximov Veaceslav, la 02

ianuarie 2018, cu respectarea termenului indicat la art. 434 Cod de procedură civilă.

La data de 23 aprilie 2018, în adresa Ministerul Apărării al RM, Ministerului

Afacerilor Interne a RM și a Brigăzii de poliție cu destinație specială Fulger, a fost

expediată copia recursului declarat de către Galagan Ovidiu, prin intermediul

avocatului Maximov Veaceslav, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței, însă pînă la examinarea recursului, Brigada de poliție cu

destinație specială Fulger nu și-a valorificat acest drept procedural și nu a depus

referință la cererea de recurs depusă de către Galagan Ovidiu, prin intermediul

avocatului Maximov Veaceslav.

Totodată, la data de 18 mai 2018, Ministerul Apărării al RM a depus referință,

prin care și-a expus poziția referitor la cerere de recurs declarată de către Galagan

Ovidiu, prin intermediul avocatului Maximov Veaceslav și a solicitat declararea

inadmisibilității recursului declarat de Galagan Ovidiu.

Iar, la 12 iunie 2018, Ministerul Afacerilor Interne a RM a depus referință,

prin care și-a expus poziția referitor la cerere de recurs declarată de către Galagan

Ovidiu, prin intermediul avocatului Maximov Veaceslav și a solicitat de a declara

inadmisibil recursul declarat de Galagan Ovidiu.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Galagan Ovidiu, prin

intermediul avocatului Maximov Veaceslav completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil, din următoarele considerente.

6

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate în cererea de recurs

depusă de Galagan Ovidiu, prin intermediul avocatului Maximov Veaceslav, nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

7

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat de către Galagan Ovidiu, prin intermediul avocatului Maximov Veaceslav,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

Procedură Civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de către Galagan Ovidiu, prin

intermediul avocatului Maximov Veaceslav împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 02 noiembrie 2017, în cauza civilă la cererea depusă de Galagan Ovidiu

împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Brigada de Poliție cu

8

destinație specială ”Fulger” al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

constatarea faptului cu valoare juridică.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

9