3ra-638/18 — obligarea înlaturarii încalcarilor si restituirea sumei încasate

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central Dosarul nr. 3ra-638/18

Judecător: V. Puica

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ion Druță

Judecători Tatiana Vieru, Maria Ghervas

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Dewax”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Dewax” împotriva Biroului Vamal Centru și

Serviciului Vamal, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată

„Prest Grup” cu privire la obligarea înlăturării încălcărilor și restituirea sumei

încasate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin

care a fost respins apelul declarat de către avocatul Durnescu Mihail în

interesele Societății cu Răspundere Limitată „Dewax” și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 11 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La 07 septembrie 2015, SRL „Dewax” a depus cerere de chemare în

judecată, cu concretizările ulterioare(f.d. 73-74, 158-159 vol. I) împotriva

Biroului Vamal Centru și Serviciului Vamal, intervenient accesoriu SRL

„Prest Grup” cu privire la obligarea înlăturării încălcărilor și restituirea sumei

încasate.

În motivarea acțiunii indică că, în urma încheierii tranzacțiilor privind

procurarea mărfurilor pe perioada ianuarie 2015 - 21 mai 2015, au fost

efectuate devamări pentru importul motoarelor în Republica Moldova, astfel,

în procesul procedurilor de devamare, organul vamal, ilegal, contra

prevederilor legii și cu încălcarea procedurii stabilite, a clasificat tarifarea

mărfii vămuită și, respectiv, ilegal a încasat de la SRL „Dewax”, taxa vamală

în proporție de 15% din valoarea în vamă a mărfii.

Susține că pentru marfa importată și vămuită de către reclamantă și

anume, mașini, aparate și dispozitive agricole, horticole sau silvicole pentru

pregătirea sau lucrul solului sau al culturilor, se percepe taxa vamală în

mărime de 0%, or, motocultorul nu este un autovehicul, motorul pentru acesta

1

nu poate fi supus taxării, pentru că motoarele pentru autovehicule se clasifică

la codul 840820 - motoare de tipul celor utilizate pentru propulsia vehiculelor

de la capitolul 87, astfel, organul vamal ilegal, fără nici un temei juridic, a

aplicat taxa vamală în proporție de 15% din valoare în vamă a mărfii.

Menționează că a fost depusă cerere prealabilă, la care a primit răspunsul

nr. 28-11/8139 din 08 iulie 2015, prin care abuziv nu s-a examinat cererea

prealabilă, făcând referire la împuterniciri, deși pe cererea prealabilă a fost

aplicată semnătura directorului SRL „Dewax”, a fost anexat mandatul, cu

toate că conform legii și Hotărârii Guvernului nu urma să fie anexat.

Mai indică că, la 14 iunie 2015, în adresa pârâtului a fost expediată

cererea prealabilă, care a fost respinsă prin răspunsul nr. 28/11-8532 din 20

iulie 2011.

Consideră că concluziile coroboratorilor vamali nu corespund adevărului

și sunt în contradicție cu materialele cauzei, actul contestat fiind emis contrar

prevederilor legii, ulterior, a fost depusă cerere de contestare a răspunsului și

revizuirea poziției, însă din considerente neînțelese a primit răspunsul că

actele administrative se contestă în 10 zile, deși contestația a fost depusă în

termen.

Reclamanta SRL „Dewax” solicită obligarea Serviciului Vamal să

înlăture încălcările pe care le-a comis organul vamal la vămuirea bunurilor

importate de SRL „Dewax” prin aplicarea anterioară a taxei vamale de 0%, cu

anularea taxei vamale de 15 % la bunurile agricole și obligarea Serviciului

Vamal să restituie taxa vamală achitată de SRL „Dewax” care a fost percepută

ilegal pentru anul 2015, în sumă de 109 846, 61 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 11 mai 2017, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Dewax”

împotriva Biroului Vamal Centru și Serviciului Vamal, intervenient accesoriu

SRL „Prest Grup” cu privire la obligarea înlăturării încălcărilor și restituirea

sumei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, s-a respins

apelul declarat de avocatul Durnescu Mihail, în interesele SRL „Dewax” și s-

a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 11 mai 2017.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 16 martie 2018, SRL

„Dewax” a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Central din 11 mai 2017, cu emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea înaintată de către SRL „Dewax” să fie admisă integral.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele judecătorești ierarhic

inferioare, recurenta a indicat că decizia instanței de apel, cât și hotărârea

primei instanțe sunt unele neîntemeiate și lipsite de suport juridic, ilegale,

adoptate cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept

material și procedural, fără cercetarea sub toate aspectele, multilateral,

complet și obiectiv a circumstanțelor cauzei în ansamblu și în interconexiunea

2

lor.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 12.01.2018 (f.d. 14 vol. II), cât și faptul că la

materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia de către

recurentă, Colegiul ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Dewax”

ca fiind depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că

recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Dewax” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu

constituie temei de casare a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art.

432 alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă

3

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs

se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru

un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a

mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare, depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective. Trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991).

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Dewax” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Dewax” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ion Druță

Judecătorii Tatiana Vieru

Maria Ghervas

4