3ra-717/18 — schimbarea destinatiei si privatizarea bunului fara acordul proprietarului

dosarul nr. 3ra-717/18

prima instanță: Judecătoria Anenii Noi

Judecător: I.Brai

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Iu.Cimpoi, I.Secrieru, A.Danilov

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Perelîghina Maria,

Butucel Anna și Perelîghina Nina, prin intermediul reprezentantului, avocatul

Frecauțan Marina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Perelîghina

Maria, Butucel Anna și Perelîghina Nina, prin intermediul reprezentantului,

avocatul Frecauțan Marina împotriva Consiliului local Țînțăreni și Primăriei

satului Țînțăreni cu privire la schimbarea destinației și privatizarea bunului fără

acordul coproprietarului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2018, prin care a

fost respins apelul declarat de către Perelîghina Maria, Butucel Anna și Perelîghina

Nina și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 24 iulie 2017

c o n s t a t ă :

La 24 mai 2016 Perelîghina Maria, Butucel Anna și Perelîghina Nina, prin

intermediul reprezentantului, avocatul Frecauțan Marina au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului local Țînțăreni și Primăriei satului

Țînțăreni cu privire la schimbarea destinației și privatizarea bunului fără acordul

coproprietarului.

În motivarea acțiunii au indicat că prin procesul-verbal nr. 13 al ședinței

cîrmuirii IIPCVCJ din satul Țînțăreni din 12 octombrie 1999 Mariei Perelîghina i-a

fost repartizată încăperea gospodăriei (fosta bucătărie de lapte) pentru locuință, cu

condiția deschiderii intrării separate, intrarea centrală fiind păstrată pentru a

deschide punct veterinar.

Reclamanții au susținut că din acel moment Perelîghina Maria împreună cu

familia sa, formată din trei copii, s-a instalat în încăperea enunțată, suportând toate

cheltuielile de amenajare a acesteia pentru un trai decent.

Astfel, susțin că timp de mai mult de 15 ani, Perelîghina Maria s-a comportat

ca un proprietar de bună-credință față de bun, a încheiat contracte de prestări

1

servicii comunale, deținând împreună cu copiii săi viza de reședință în bunul

litigios.

Au afirmat că în legătură cu faptul că nu au o altă locuință, Perelîghina

Maria s-a adresat administrației publice locale pentru transmiterea în proprietate a

bunului deținut în folosință.

Perelîghina Maria, Butucel Anna și Perelîghina Nina au indică că, s-au

adresat și Direcției de privatizare, care a informat-o că bunul urmează a fi divizat și

urmează să obțină acordul coproprietarului.

Au menționat că conform deciziei Primăriei satului Țînțăreni nr. 02/03 din 3

mai 2010, s-a decis divizarea clădirii oficiului veterinar și a terenului aferent în trei

bunuri imobile, însă până în prezent, nu i-a fost adusă la cunoștință dacă a fost sau

nu executată această decizie.

Reclamanții au declarat că în luna noiembrie 2015, Perelîghina Maria s-a

adresat Consiliului local Țînțăreni privind schimbarea destinației bunului, pe care-l

deține, din nelocativ în locativ, însă la 11 decembrie 2015 i-a fost respinsă cererea.

Așadar, la 28 și 29 martie 2016 s-au adresat cu cerere prealabilă Primăriei

satului Țînțăreni și Consiliul local Țînțăreni privind eliberarea acordului pentru

privatizarea bunului imobil, pe care-1 deține în folosință, însă prin răspunsul

Primăriei satului Țînțăreni nr. 87 din 5 mai 2016 au fost informați că examinarea

cererii înaintate a fost amânată pentru finele lunii mai când se va organiza ședința

Consiliului local.

Perelîghina Maria, Butucel Anna și Perelîghina Nina solicită privatizarea

bunului imobil cu nr. cadastral XXXX din XXXX fără acordul Primăriei satului

Țînțăreni și a Consiliului local Țînțăreni și compensarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Perelîghina Maria, Butucel Anna și Perelîghina Nina au depus

cerere de majorare a pretențiilor, solicitând obligarea Consiliului local Țînțăreni de

a schimba destinația bunului imobil cu nr. cadastral XXXX situat în XXXX din

cea nelocativă în locativă; anularea deciziei Consiliului local Țînțăreni nr. 02/14

din 15 iunie 2015, prin care li s-a refuzat privatizarea bunului imobil cu nr.

cadastral XXXX din satul Țînțăreni, raionul Anenii Noi; obligarea Consiliului

local Țînțăreni de a elibera acordul pentru privatizarea bunului imobil cu nr.

cadastral XXXX din satul Țînțăreni, raionul Anenii Noi după Perelîghina Maria,

Butucel Anna și Perelîghina Nina și încasarea de la Primăria satului Țînțăreni și al

Consiliului local Țînțăreni a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Anenii Noi din 24 iulie 2017 acțiunea înaintată de Perelîghina

Maria, Butucel Anna și Perelîghina Nina a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 22 august 2017 și 31 octombrie 2017, Perelîghina Maria, Butucel Anna și

Perelîghina Nina au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, cerând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu

privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Perelîghina Maria, Butucel Anna și Perelîghina Nina și a

fost menținută hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 24 iulie 2017.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 1 din Legea

privatizării fondului de locuințe, art. 3 lit. a) și g) din Regulamentul cu privire la

2

privatizarea încăperilor nelocuibile date în locațiune, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 468 din 25 martie 2008.

Cu referire la normele menționate și în coraport cu materialele cauzei,

instanța de apel a reținut că soluția primei instanțe este întemeiată, deoarece a fost

determinat corect raportul juridic litigios dedus judecății.

A reținut Curtea de Apel Chișinău că, ultima decizie a proprietarului legitim

al bunului – administrația publică locală Țînțăreni, prin care Mariei Perelîghina i-a

fost acordat dreptul de a locui în acest bun imobil pe o perioadă de 5 ani, este

decizia din 15 august 2003.

La caz, instanța de apel a notat că termenul dat a expirat la 15 august 2008,

nefiind prelungit de părți, iar după data menționată, timp de aproximativ 9 ani,

Perelîghina Maria se folosește de bunul imobil cu rea-credință, fără a dispune de

un drept acordat în acest sens.

În acest context, s-a evidențiat că actele cauzei denotă faptul că încăperea cu

nr. cadastral XXXX– bucătăria de lapte, este de menire publică și nu este un spațiu

locativ.

Mai mult, actele cauzei denotă faptul că încăperea enunțată a fost transmisă

Mariei Perelîghina în locațiune fără drept de privatizare, iar ocuparea actuală a

acestui imobil de către ultima nu este legiferată.

Finalmente, instanța de apel consideră că prima instanță corect a

concluzionat că în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru

obligarea intimaților de a schimba destinația și de a permite privatizarea bunului

fără acordul coproprietarului și, prin urmare, temeinic și legal a respins acțiunea ca

fiind neîntemeiată, iar apelanții nu au invocat în acest sens nici un argument, ce ar

răsturna concluzia primei instanțe.

La 20 aprilie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Perelîghina Maria,

Butucel Anna și Perelîghina Nina, prin intermediul reprezentantului, avocatul

Frecauțan Marina, au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 23 ianuarie 2018, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei

instanțe și deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri, de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în

cererea de chemare în judecată și cererea de apel, concomitent a indicat că instanța

de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele cauzei și nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, temei prevăzut la art. 432 alin. (2) lit. a) CPC, și anume, art.

17 alin. (1), 14 și 16 ale Legii contenciosului administrativ, art. 1 alin. (1) și (2) al

Legii privind privatizarea fondului locativ.

Au afirmat că instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus asupra capătului de

cerere ce vizează schimbarea destinației a bunului din nelocativ în cel locativ.

În sprijinul poziției exprimate au fost prezentate probe care demonstrează că

dânșii locuiesc în bunul imobil mai mult de 7 ani, fiind anexate facturi în acest

sens.

3

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

La caz, se atestă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților

copia deciziei din 23 ianuarie 2018 la 8 februarie 2018, fapt confirmat prin

scrisoarea de ieșire nr. 1612. (f.d. 164)

Astfel, având în vedere că la materialele cauzei lipsesc probe privind

recepționarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2018, recursul

declarat la 20 aprilie 2018 (dată indicată pe plic), se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Perelîghina Maria,

Butucel Anna și Perelîghina Nina, prin intermediul reprezentantului, avocatul

Frecauțan Marina în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Perelîghina

Maria, Butucel Anna și Perelîghina Nina, prin intermediul reprezentantului,

avocatul Frecauțan Marina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

În această ordine de idei, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Perelîghina Maria, Butucel Anna și

Perelîghina Nina, prin intermediul reprezentantului, avocatul Frecauțan Marina.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Perelîghina Maria, Butucel Anna și Perelîghina

Nina, prin intermediul reprezentantului, avocatul Frecauțan Marina, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

5