2ra-985/18 — încasarea despăgubirilor de asigurare și a cheltuielilor de judecată

prima instanță: A. Cazacliu dosarul nr.2ra-985/18 instanța de apel: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila Î N C H E I E R E 06 iunie 2018 mun. Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Victor Burduh examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Hîrștioagă Gheorghe împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de asociația obștească „Flutura” împotriva lui Hîrștioagă Gheorghe cu privire la încasarea datoriei și repararea prejudiciului moral c o n s t a t ă: La 04 august 2016 AO „Flutura” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Hîrștioagă Gheorghe cu privire la încasarea datoriei și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că pârâtul Hîrștioagă Gheorghe nu-și onorează datoria de achitare a consumului de apă folosită începând cu anul 2012 până în prezent, achitând parțial datoria. A mai indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 noiembrie 2014 s-a declarat nul contractul nr. 186 din 10 februarie 2010 de aprovizionare cu apă, încheiat de Hîrștioagă Gheorghe și Bocan Petru cu Asociația Obștească „Flutura”, însă pârâtul continuă utilizarea apei în mod fraudulos. La 12 martie 2016 în adresa pârâtului a fost expediată avertizare cu solicitare de a achita datoria la consumul de apă în termen de 10 zile, însă pârâtul a refuzat să achite datoria, motivând că nu este de acord cu tariful de 10 lei pentru 1 m.c.

de apă, care este calculat conform metodologiei de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor uzate, emisă de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică. Reclamantul solicită încasarea de la Hîrștioagă Gheorghe a datoriei pentru volumul de apă consumată în sumă de 1088 de lei și a prejudiciului moral în sumă de 5000 de lei. Judecătoria Criuleni prin hotărârea din 25 mai 2017 a admis parțial acțiunea, dispunând încasarea de la Hîrștioagă Gheorghe în beneficiul Asociației Obștești „Flutura” suma de 1768 de lei, din care suma datoriei de 1518 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 250 de lei. 1 În susținerea poziției prima instanță a reținut că, pârâtul, conform contului personal de descifrări a datelor pentru consumul de apă și facturilor de plată înregistrează o datorie de 1518 de lei.

Prima instanță a respins prejudiciul moral, or reclamantul nu a prezentat careva dovezi din care ar rezulta că AO „Flutura” a avut de suferit în sens moral în legătură cu neachitarea de către pârât a datoriei pentru consumul apei potabile. Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 29 noiembrie 2017, a respins apelul declarat de Hîrștioagă Gheorghe și a menținut hotărîrea primei instanțe. La 29 martie 2018 Hîrștioagă Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017. În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată la emiterea hotărârilor nu au luat în considerare că AO „Flutura” activează nelegitim. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 2 (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile. În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Completul constată, că recursul a fost exercitat în termen în condițiile în care la materialele dosarului lipsesc date care ar atesta cu certitudine momentul comunicării către recurent a deciziei instanței de apel. Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele de judecată la emiterea hotărârilor nu au luat în considerare faptul, că AO „Flutura” activează nelegitim nu pot fi reținute, or, asemenea temei nu se regăsește în art. 432 din Codul de procedură civilă aplicabil recursului.

Ba mai mult, acestea au fost deja supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanțele inferioare prin prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118 din aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios au fost interpretate elocvent și aplicate just cu respectarea garanțiilor ce derivă din dreptul la un proces echitabil. În această ordine de idei, completul de admisibilitate conchide că ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului declarat, deoarece recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului. Instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel. În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Curtea Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de recurs reține, că recursul declarat nu este bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu 3 este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă, că recurentul a depus prezenta cerere de recurs după ce a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50). Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurentului i-a fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67) Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : A considera inadmisibil recursul declarat de Hîrștioagă Gheorghe. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Victor Burduh 4