2ra-958/18 — înlăturarea impedimentelor în folosirea ogrăzii comune prin demolarea gardului construit neautorizat și interzicerea parcării automobilului deasupra haznalei, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, demolarea construcției neautorizate, evacuarea deșeurilor și repararea prejudiciului moral

2ra-958/18 — înlăturarea impedimentelor în folosirea ogrăzii comune prin demolarea gardului construit neautorizat și interzicerea parcării automobilului deasupra haznalei, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, demolarea construcției neautorizate, evacuarea deșeurilor și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-958/18

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central – V. Cupcea

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Dumitru Mardari și Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Manole Alexei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Manole Alexei

împotriva lui Chihai Dumitru cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea

ogrăzii comune prin demolarea gardului construit neautorizat și interzicerea parcării

automobilului deasupra haznalei, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată și

la acțiunea reconvențională depusă de Chihai Dumitru împotriva lui Manole

Alexei cu privire la demolarea construcției neautorizate, evacuarea deșeurilor și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018, prin care s-au

respins cererile de apel declarate de Manole Alexei și Chihai Dumitru și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Orhei sediul Central din 27 iunie 2017, prin care cererile au

fost respinse ca fiind neîntemeiate

c o n s t a t ă:

La 26 februarie 2016 Manole Alexei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Chihai Dumitru cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea

ogrăzii comune și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată Manole Alexei a indicat că este

proprietarul apartamentului XXXX începând cu anul 2004.

Recent a devenit vecin cu Chihai Dumitru, care a obținut dreptul de proprietate

în baza unui contract din 2015 asupra apartamentului nr. 8 din aceeași casă, însă

pârâtul locuiește în acest imobil încă din anul 2010.

În septembrie 2014 pârâtul a construit un gard neautorizat cu bază din beton și

din plasa metalică.

Prin construirea acestui gard îi este îngrădit dreptul de proprietate, deoarece

acesta se află pe terenul comun, având în vedere că apartamentele se află într-o casă

comună.

Consideră că pârâtul a construit gardul abuziv, în lipsa unui consens între

vecini sau vre-un act eliberat de autoritățile abilitate.

A mai concretizat că s-a adresat Inspectoratului de Poliție Orhei cu o plângere

în privința acțiunilor ilegale ale pârâtului la construirea gardului din beton și plasă

metalică pe terenul din ograda comună, însă organul de poliție a comunicat că nu este

1

competent în examinarea plângerii, considerent din care a remis petiția la Inspecția de

Stat Teritorială în Construcții ,,Centru”, însă această instituție i-a comunicat că

trebuie să se adreseze la Inspecția Ecologică de Stat Orhei.

Prin răspunsul Inspecției Ecologice de Stat Orhei din 24 noiembrie 2014, i s-a

comunicat că cele indicate în demers s-au adeverit, fiind întocmit în acest sens

proces-verbal cu privire la contravenție cu înaintarea prescripțiilor privind lichidarea

îngrădirii.

Prin actul din 20 noiembrie 2015 și procesul-verbal cu privire la contravenție

din 20 noiembrie 2015 s-a constatat faptul construirii nelegitime a unui gard de plasă

metalică pe o suprafață de 40 m.p., fiindu-i acordat pârâtului termen de 30 zile

pentru demolarea îngrădirii.

Pârâtul nu a executat în termen prescripțiile Inspectoratului Ecologic Orhei,

fapt ce se probează prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 11 martie 2015,

deși acest proces-verbal a fost contestat de pârât, a fost menținut de instanța de

judecată.

În afară de faptul că pârâtul încalcă dreptul de vecinătate, acesta îi lezează și

dreptul de proprietate, deoarece dreptul de proprietate asupra ogrăzii este comun,

nefiind partajat, iar prin îngrădirea unei porțiuni din aceasta i se aduce atingere

dreptului la proprietate.

Ținând cont că o perioadă îndelungată de timp a fost privat de posibilitatea de a

exercita pe deplin dreptul de proprietate asupra ogrăzii comune, dar și având în

vedere acțiunile pârâtului și indiferența acestuia, i-au fost cauzate suferințe psihice și

un prejudiciu moral, pe care îl evaluează la suma de 100 000 lei.

Manole Alexei cere obligarea lui Chihai Dumitru să înlăture impedimentele

create în folosirea ogrăzii comune din LLLL prin demolarea gardului construit în

ogradă și încasarea din contul pârâtului a prejudiciului moral în mărime de 100 000

lei (f.d. 3-4, vol. II).

La 24 iunie 2016 Manole Alexei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Chihai Alexei cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea

ogrăzii comune, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Manole Alexei a indicat că este

proprietarul YYYY, fapt ce se dovedește prin extrasul din Registrul bunurilor

imobile.

Din considerentul că apartamentul în care locuiește avea veceu în curtea

comună, iar în anul 2006 acesta a fost demolat, s-a adresat în instanța de judecată.

A mai concretizat că prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 26 iunie 2008,

Primăria or. Orhei și Întreprinderea Municipală ,,Servicii Locative” au fost obligate

să construiască veceu pentru apartamentul YYYY, care a și fost construit încă la 17

iulie 2009, fapt confirmat prin nota informativă din 17 iulie 2009.

Pentru veceul respectiv a fost construită o hazna în ograda comună, iar în

raportul de expertiză din 27 aprilie 2016 este indicat că haznaua este parte

componentă a apartamentului care-i aparține lui.

Vecinul Chihai Dumitru parchează automobilul său deasupra haznalei,

creându-i astfel incomodități în folosirea acesteia, deoarece când dorește să curețe

haznaua trebuie să urmărească când vecinul nu este acasă și automobilul nu este

parcat.

2

Au fost situații, când vecinul parca mijlocul de transport deasupra haznalei și

pleca, însă dânsul este persoana care răspunde de hazna.

În urma acțiunilor pârâtului, haznaua se deteriorează, fiind nevoit să suporte

cheltuieli de reparație a acesteia.

A mai concretizat că s-a adresat în nenumărate rânduri pârâtului ca să nu mai

parcheze automobilul deasupra haznalei, însă toate încercările s-au soldat cu eșec.

A mai indicat că s-a adresat Primăriei or. Orhei și Întreprinderii Municipale

,,Servicii Comunale” pentru a-i fi rezolvată problema, însă i s-a comunicat că pentru

a se adresa în judecată este necesară efectuarea raportului de expertiză.

Manole Alexei cere obligarea lui Chihai Dumitru de a nu parca autovehiculul

peste haznaua situată în ograda casei LLLL, care este parte componentă a

apartamentului YYYY ce-i aparține, încasarea de la Chihai Dumitru în beneficiul său

a prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei și compensarea cheltuielilor de

judecată (f.d. 2-3, vol. I).

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 29 iunie 2016 s-au conexat într-un

singur proces cererile de chemare în judecată depuse de Manole Alexei (f.d. 33-34,

vol. II).

Chihai Dumitru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Manole

Alexei cu privire la demolarea construcției neautorizate, evacuarea deșeurilor și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată Chihai Dumitru a indicat că

Manole Alexei fiind de rând cu dânsul coposesor al terenului pentru construcții cu

suprafața de 0,0337 ha cu numărul cadastral ZZZZ al cărui proprietar este Primăria

or. Orhei a construit pe acest teren construcții provizorii din foi de ardezie, îngrădind

cu ele o parte din teren, acest fapt fiind demonstrat și prin scrisoarea din 22 iulie 2015

semnată de Ministerul Mediului.

Ca rezultat lui Manole Alexei i s-a prescris să demoleze construcția ilicită din

foi de ardezie până la 14 august 2015, prescripții care au fost ignorate.

Consideră că posedă legal terenul menționat, deoarece este aferent casei al

cărei coproprietar este, iar între dânsul și Manole Alexei nu a fost stabilit modul de

folosință a terenului, astfel încât ambii posedă în comun întregul teren.

Prin acțiunile ilegale, Manole Alexei, edificând foile de ardezie fără acordul

său în calitate de coposesor, și fără acordul Primăriei or. Orhei, în calitate de

coproprietar al terenului, îi îngrădește dreptul său de a poseda netulburat terenul.

A mai indicat că Manole Alexei a transformat o parte din teren într-o gunoiște

neautorizată, unde aduce diferite crengi, pietre și alte deșeuri pe care le depozitează

pe acest teren.

A mai relevat că pârâtul întreține un câine, însă nu strânge deșeurile animaliere

de proveniență biologică care se formează în urma activității vitale a acestuia.

A mai concretizat că în ograda comună este construit un șopron, pe care

Manole Alexei îl posedă și pe care l-a împlut cu gunoi, în rezultat fiind format un

focar antisanitar, unde se adună muște, rozătoare și s-a creat un real pericol de

izbucnire și răspândire a unor boli infecțioase.

Primăria or. Orhei a prescris lui Manole Alexei să facă curățenie și să nu

permită acumularea deșeurilor, însă această prescripție a fost neglijată, continuând să

acumuleze deșeuri.

3

A mai specificat că pentru încălcarea legislației ecologice, exprimate prin

impurificarea terenului cu deșeuri, Inspectoratul Ecologic a întocmit în privința lui

Manole Alexei proces-verbal cu privire la contravenție, fiindu-i acordat termen

pentru evacuarea deșeurilor, însă nici aceste intervenții nu l-au determinat pe Manole

Alexei să lichideze gunoiștea creată.

Manole Alexei contrar art. 309 Codul civil tulbură posesiunea nestingherită a

terenului și îi creează impedimente în folosirea apartamentului nr. 8 din str. Vasile

Lupu, 93, al cărui proprietar este.

Chihai Dumitru cere obligarea lui Manole Alexei (1) să demoleze pe cont

propriu construcțiile neautorizate, construite din foi de ardezie, cu ajutorul cărora a

îngrădit ilegal o parte din terenul pentru construcții cu numărul cadastral ZZZZ al

cărui coposesor este, (2) interzicerea lui Manole Alexei să îngrădească careva

porțiuni din terenul pentru construcții cu numărul cadastral ZZZZ sau să edifice pe

acest teren careva construcții neautorizate, (3) obligarea lui Manole Alexei să

evacueze deșeurile pe care le-a depozitat pe o parte din terenul cu numărul cadastral

ZZZZ, precum și în șopronul său, amplasat pe acest teren, inclusiv deșeurile

animaliere (biologice), provenite din activitatea vitală a câinelui, (4) obligarea lui

Manole Alexei să menținută în stare sanitară satisfăcătoare terenul cu numărul

cadastral ZZZZ și interzicerea depozitării deșeurilor pe teren, (5) încasarea de la

Manole Alexei în beneficiul său a sumei de 5 000 lei cu titlu de compensație

bănească pentru faptul că a fost nevoit mai mult de 1 an în perioada anilor 2015 –

2016 să suporte influența inadmisibilă din imobilul său și (6) compensarea

cheltuielilor de judecată (f.d. 58-60, vol. II).

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei sediul Central din 27 iunie 2017 s-au respins

ca fiind neîntemeiate cererile de chemare în judecată depuse de Manole Alexei și

cererea de chemare în judecată depusă de Chihai Dumitru (f.d. 113, 122-125, vol. II).

La 30 iunie 2017 Manole Alexei a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii

Judecătoriei Orhei, sediul Central din 27 iunie 2017 (f.d. 116, vol. II), iar ulterior

avocatul Hamureac Oxana, împuternicită prin mandatul din 08 noiembrie 2017 să

acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul de a ataca hotărârea

judecătorească (f.d. 84, vol. III), a depus în interesele lui Manole Alexei apel motivat

împotriva aceleași hotărâri (f.d. 5-7, vol. III).

La 19 iulie 2017 Chihai Dumitru a depus apel nemotivat împotriva hotărârii

Judecătoriei Orhei, sediul Central din 27 iunie 2017 (f.d. 121, vol. II), iar la 13

noiembrie 2017 apel motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 2-3, vol. III).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 16 ianuarie 2018 a respins apelurile

declarate de Manole Alexei și Chihai Dumitru și a menținut hotărârea Judecătoriei

Orhei, sediul Central din 27 iunie 2017 (f.d. 88-100, vol. III).

În motivarea soluțiilor instanțele de judecată au reținut că pretenția lui Manole

Alexei cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea ogrăzii comune din

LLLL, este neîntemeiată, deoarece gardul construit din plasă metalică de Chihai

Dumitru a fost demolat până la depunerea cererii de chemare în judecată.

Cu referire la pretenția lui Manole Alexei privind obligarea lui Chihai Dumitru

de a nu parca automobilul peste haznaua situată în LLLL, instanțele au reținut că

haznaua fiind durabil incorporată în sol, reprezintă un bun imobil, însă nu a fost

înregistrat dreptul de proprietate asupra haznalei. Au mai reținut că prin raportul de

expertiză din 27 aprilie 2016, întocmit de Camera de Comerț și Industrie, s-a stabilit

4

că haznaua construită în curte este parte componentă a apartamentului YYYY, însă

raportul de expertiză a fost întocmit la cererea lui Manole Alexei la etapa

prejudiciară, fără prezența lui Chihai Dumitru, fiind lipsit de exercitarea drepturilor în

condițiile art. 152 alin. (1)-(3) Codul de procedură civilă.

Cu privire la acțiunea lui Chihai Dumitru, instanțele au reținut că coposesorii

Manole Alexei și Chihai Dumitru folosesc terenul pentru construcții cu suprafața de

0,337 ha, cu numărul cadastral ZZZZ, care aparține cu drept de proprietate Primăriei

or. Orhei. Potrivit informației eliberate de Inspectoratul Ecologic de Stat din 03

octombrie 2013 și informației eliberate de Ministerul Mediului din 22 iulie 2015,

Manole Alexei a construit câteva construcții provizorii din foi de ardezie, însă

conform informației eliberate de Primarul or. Orhei din 13 august 2015 s-a constatat

că Manole Alexei a demolat benevol baia de vară, construită neautorizat. Chihai

Dumitru nu a prezentat probe pertinente care să dovedească că pe terenul care

aparține cu drept de proprietate Primăriei or. Orhei au fost ridicate construcții

neautorizate și că construcțiile au fost ridicate anume de Manole Alexei.

La 27 martie 2018 Manole Alexei a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

judecătorești în partea respingerii cererilor sale de chemare în judecată, emiterea în

această parte a unei noi hotărâri de admitere a pretențiilor cu menținerea hotărârilor

judecătorești în partea respingerii acțiunii depuse de Chihai Dumitru.

În motivarea cererii de recurs Manole Alexei a indicat că prin raportul de

expertiză din 27 aprilie 2016 s-a stabilit că haznaua construită în curte este parte

componentă a apartamentului YYYY, starea căreia este nesatisfăcătoare și necesită

reparație capitală, iar deteriorarea haznalei se datorează faptului că intimatul

parchează automobilul deasupra acesteia.

A mai relevat că prin actul din 20 noiembrie 2015 și procesul-verbal cu privire

la contravenție din 20 noiembrie 2015 s-a constatat faptul construirii nelegitime a

unui gard de plasă metalică pe o suprafață de 40 m.p., fiindu-i acordat intimatului

termen de 30 zile pentru demolarea îngrădirii, iar prin procesul-verbal cu privire la

contravenție din 11 martie 2015 Chihai Dumitru a fost recunoscut vinovat pentru

neîndeplinirea prescripțiilor în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 25 aprilie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat lui Chihai Dumitru o

copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective, însă, până la data

examinării chestiunii cu privire la admisibilitatea recursului, referință nu s-a

prezentat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Manole Alexei în cererea de recurs pe baza

materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

5

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 22 ianuarie 2018 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților

copia deciziei din 16 ianuarie 2018 (f.d. 101, vol. III).

La materialele pricinii lipsesc probe care să confirme data când Manole Alexei

a recepționat copia deciziei instanței de apel, considerent din care recursul declarat la

27 martie 2018 se consideră depus în interiorul termenului de 2 luni acordat de

legiuitor.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

În speță, recursul a fost semnat de Manole Alexei, recurentul fiind partea în

proces care a declanșat acțiunea, astfel încât temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Codul

de procedură civilă nu are incidență.

În conformitate cu art. 433 lit. d) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a

fost examinat.

La caz, instanța de recurs relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod

de procedură civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, instanța de recurs conchide că

recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de art. 433

lit. b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

6

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă,

are un caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și

procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în

care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite

de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la

dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt

contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, Completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul statuează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din

19 ianuarie 2010).

Completul notează că în cererea de recurs Manole Alexei a invocat temei de

declarare a recursului prevederile art. 432 Codul de procedură civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, Manole Alexei a

reluat criticile formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel

s-a pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări

admise de instanța de apel nu este suficient de fundamentată.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

7

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel și prima

instanță au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,

iar argumentele invocate de Manole Alexei în cererea de recurs poartă caracter

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Manole Alexei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

8