3ra-665/18 — anularea actului de inspecție, prin care a fost rectificată valoarea în vamă, obligarea determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa importată, obligarea efectuării recalculării taxelor achitate și restituirea sumei achitate excesiv

dosarul nr. 3ra-665/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central – R. Pulbere

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Dumitru Mardari și Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans”, prin intermediul avocatului Tonu

Alexandru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu

răspundere limitată ,,Alexcom-Trans”, prin intermediul avocatului Tonu Alexandru,

împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la anularea actului de inspecție, prin care

a fost rectificată valoarea în vamă, obligarea determinării valorii în vamă a mărfii în

baza valorii tranzacției cu marfa importată, obligarea efectuării recalculării taxelor

achitate și restituirea sumei achitate excesiv,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018, prin care s-a

respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 23 noiembrie 2017, prin

care acțiunea a fost respinsă

c o n s t a t ă:

La 02 februarie 2017, prin intermediul factorului poștal, avocatul Tonu

Alexandru, împuternicit prin mandatul din 02 februarie 2017 să acorde asistență

juridică în instanța de judecată cu dreptul de a semna și depune cerere de chemare în

judecată, de a ataca hotărârea judecătorească (f.d.5), a depus în interesele societății

cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” cerere de chemare în judecată împotriva

Biroului Vamal Centru cu privire la anularea actului de inspecție, prin care a fost

rectificată valoarea în vamă, obligarea determinării valorii în vamă a mărfii în baza

valorii tranzacției cu marfa importată, obligarea efectuării recalculării taxelor achitate

și restituirea sumei achitate excesiv.

În motivarea cererii de chemare în judecată avocatul Tonu Alexandru a indicat

că la 07 decembrie 2016 societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” a depus

declarația vamală primară și declarația DVV-1 privind importul de kaki și

clemantine.

A concretizat că Biroul Vamal Chișinău a întocmit actul de inspecție, prin

care a solicitat prezentarea actelor suplimentare, însă având în vedere că toate actele

de care dispunea societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” la acel moment

au fost prezentate și de alte acte nu dispunea, autoritatea vamală a respins valoarea în

vamă a mărfii declarată.

Informațiile solicitate se regăseau la actele atașate la declarația vamală, despre

acest fapt fiind înștiințat colaboratorul vamal.

1

În urma majorării în vamă a valorii mărfii, conform procedurii vamale

imperative au fost perfectate alte declarații vamale, în care societatea cu răspundere

limitată ,,Alexcom-Trans” a fost nevoită să indice valoarea în vamă majorată.

A mai indicat că deși societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” a

prezentat Biroului Vamal Centru toate documentele necesare conform Legii cu

privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 2007 și Regulamentului privind

modul de declarare a valorii în vamă a mărfii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

974 din 15 august 2016, solicitate de către autoritatea vamală și necesare pentru

confirmarea valorii în vamă a mărfii importate, organul vamal a adoptat actul de

inspecție din 07 decembre 2016.

Consideră că societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” dispunea de

toate documentele necesare privind confirmarea valorii în vamă a mărfii introduse pe

teritoriul vamal, inclusiv factura invoice, care a fost determinată și declarată în baza

valorii tranzacției cu marfa importată.

Avocatul Alexandru Tonu cere anularea actului de inspecție din 07 decembrie

2016, prin care a fost rectificată valoarea în vamă pentru marfa declarată la 07

decembrie 2016; obligarea Biroului Vamal Centru să aplice metoda determinării

valorii în vamă a mărfii în baza tranzacției cu marfa importată la 07 decembrie 2016;

obligarea Biroului Vamal Centru să efectueze recalcularea impozitelor plătite la

perfectarea declarației vamale în baza valorii tranzacției cu marfa importată la 07

decembrie 2016 și restituirea sumei importului plătit în exces (f.d. 3-4).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 23 noiembrie 2017 s-a respins cererea

de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans”

(f.d. 68, 73-76).

La 28 noiembrie 2017, prin intermediul factorului poștal, avocatul stagiar

Cobîșenco Ion, împuternicit prin mandatul din 23 august 2017 să acorde asistență

juridică în instanța de judecată cu dreptul de a ataca hotărârea judecătorească (f.d.

55), a declarat în interesele societății cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” apel

nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 23 noiembrie

2017 (f.d. 71), iar la 12 februarie 2018, prin trimitere poștală apel motivat împotriva

aceleași hotărâri (f.d. 83-84).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 27 februarie 2018 a respins apelul

declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” și a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Central din 23 noiembrie 2017 (f.d. 94-102).

În motivarea soluțiilor instanțele de judecată au reținut că societatea cu

răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” nu a prezentat toate documentele care ar

permite calcularea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției, având în vedere

că documentele prezentate nu conțineau informația relevantă confirmării tranzacției

cu privire la preț a contractului de vânzare-cumpărare. Instanțele de judecată au

stabilit că actul administrativ contestat a fost emis în urma reverificării efectuate în

conformitate cu prevederile legale și nu există temei pentru anularea acestuia.

La 28 martie 2018 prin trimitere poștală avocatul Tonu Alexandru a declarat în

interesele societății cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs avocatul Tonu Alexandru a indicat că instanța de

apel nu a ținut cont că societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” a

2

demonstrat posibilitatea evaluării în vamă a mărfii potrivit metodei nr. 1, adică în

baza prețului plătit sau care urmează a fi plătit și a dat apreciere greșită facturii

externe invoice, care demonstrează pe deplin prețul care urmează a fi plătit și

temeinicia aplicării metodei 1 de evaluare a valorii mărfii în vamă.

Potrivit Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale

a Comerțului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08 mai 2011,

ratificat prin Legea nr. 218-XV din 01 iunie 2001, taxele vamale se evaluează la

valoarea reală care este valoarea de tranzacție, iar prin derogare de la această regulă,

dreptul autorității vamale de a stabili, printr-o echivalență verificabilă, o altă valoare

vamală este recunoscută numai în cazul imposibilității de determinare a valorii reale

și în situația unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de

importator.

La momentul vămuirii, societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans” a

anexat la declarațiile vamale: factura comercială (invoice), certificatul de origine,

scrisoarea de trăsura internațională, permisul fitosanitar, pașaportul tehnic a

mijlocului de transport, dovada cheltuielilor de transport, contractul de vânzare-

cumpărare.

A mai relevat că actul principal ce atestă costul mărfurilor este factura, ce

reprezintă o operațiune esențială în tranzacțiile internaționale, iar factura comercială

numită în comerțul exterior ,,factura externă”, reprezintă documentul cel mai

important în operațiunea de comerț exterior. Factura externă este un înscris întocmit

de exportator, prin care se arată condițiile în care are loc de vânzarea de bunuri și

servicii; ea cuprinde mărfurile comercializate și condițiile de comercializare aferente

acestora.

Consideră ilegală obligativitatea prezentării de către recurent a calculului

firmei producătoare pentru prețul de cost al mărfurilor evaluate, deoarece contravine

pct. 14 lit. j) Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a

mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

600 din 14 mai 2002, care specifică că acest document se prezintă doar cu acordul

firmei producătoare.

Consideră că Biroul Vamal Centru, având la dispoziție toate actele necesare,

inclusiv factura, ordinul de încasare și actul de verificare reciprocă a facturilor, urma

să determine valoarea în vamă a mărfii în conformitate cu metoda nr. 1 prevăzută de

Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, iar celelalte încercări de aplicare a

celorlalte metode urmează a fi calificate ca fiind ilegale și săvârșite prin abuz de

drept.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 25 aprilie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat Biroului Vamal

Centru o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective, însă, până

la data examinării chestiunii cu privire la admisibilitatea recursului, referință nu s-a

prezentat.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată

,,Alexcom-Trans”, prin intermediul avocatului Tonu Alexandru în cererea de recurs

pe baza materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 22 martie 2018 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia

deciziei din 27 februarie 2018 (f.d. 103) și recursul declarat la 28 martie 2018 este

depus în interiorul termenului de 2 luni acordat de legiuitor.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

În speță, recursul a fost semnat de avocatul Tonu Alexandru, împuternicit prin

mandatul din 02 februarie 2017 să acorde asistență juridică în instanța de judecată cu

dreptul de a semna și depune cerere de chemare în judecată, de a ataca hotărârea

judecătorească (f.d.5), recurentul fiind partea în proces care a declanșat acțiunea,

astfel încât temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă nu are

incidență.

În conformitate cu art. 433 lit. d) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a

fost examinat.

La caz, instanța de recurs relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod

de procedură civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, instanța de recurs conchide că

recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de art. 433

lit. b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

4

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă,

are un caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și

procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în

care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite

de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la

dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt

contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, Completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul statuează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din

19 ianuarie 2010).

Completul notează că în cererea de recurs societatea cu răspundere limitată

,,Alexcom-Trans”, prin intermediul avocatului Tonu Alexandru a invocat temei de

declarare a recursului prevederile art. 432 Codul de procedură civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, societatea cu

răspundere limitată ,,Alexcom-Trans”, prin intermediul avocatului Tonu Alexandru a

reluat criticile formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel

5

s-a pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări

admise de instanța de apel nu este suficient de fundamentată.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel și prima

instanță au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,

iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans”, prin

intermediul avocatului Tonu Alexandru în cererea de recurs poartă caracter declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Alexcom-Trans”, prin

intermediul avocatului Tonu Alexandru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

6