2ra-34/18 — repararea prejudiciului material, moral

2ra-34/18 — repararea prejudiciului material, moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-34/18

Prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău (jud. V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Bulgac, N. Simciuc)

DECIZIE

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iuliana Oprea

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Luiza Gafton

examinând recursul declarat de Roman Livia, Panait Corneliu și Radu

Emanuela, prin intermediul avocatului Igor Coban,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Roman Livia,

Panait Corneliu și Radu Emanuela împotriva Mariei Beț cu privire la repararea

prejudiciului material și moral și cererea reconvențională înaintată de Beț Maria

împotriva lui Panait Corneliu, Roman Livia și Radu Emanuela cu privire la încasarea

cheltuielilor de pază și gestiune a patrimoniului succesoral și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 21 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 iulie 2014, Livia Roman, prin intermediul avocatului Igor Coban, a

înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Beț cu privire la repararea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin hotărârea din 03 aprilie 2013

a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, menținută prin decizia din 19 septembrie

2013 a Curții de Apel Chișinău și prin încheierea din 22 ianuarie 2014 a Curții

Supreme de Justiție, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată a Mariei

Beț și a fost încasat în mod solidar de la Roman Livia, Panait Corneliu și Radu

Emanuela suma de 44266,64 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și cheltuieli

pentru serviciile comunale, în rest, acțiunea inițială a fost respinsă. A fost admisă în

parte acțiunea reconvențională depusă de către Roman Livia, Panait Corneliu, Radu

Emanuela și dispusă evacuarea Mariei Beț din bunul imobil - apartamentul xxxxx,

xxxxxxx, cu obligarea pîrîtei să transmită unuia dintre succesori: Roman Livia,

Panait Corneliu sau Radu Emanuela, documentele ce atestă dreptul de proprietate a

defunctei Sinicliu Lidia, asupra imobilului nominalizat.

A susținut reclamanta că la 25 februarie 2014 Beț Maria a fost evacuată din

apartamentul xxxxxxx, iar, prin încheierea din 26 februarie 2014 a executorului

judecătoresc Zamșa Valentina, a fost încetată procedura de executare.

1

A declarat Roman Livia că Beț Maria timp de 5 ani și anume 24 martie 2009 -

25 februarie 2014, a ocupat în mod ilegal apartamentul xxxxxxx, până la data

evacuării silite a acesteia din imobilul dat. Ca moștenitor legal a fost lipsită în această

perioadă de a-și exercita dreptul de proprietate asupra imobilului nominalizat,

suportând astfel prejudicii sub formă de venit ratat. Or, în cazul în care pârâta nu i-

ar fi creat impedimente în valorificarea dreptului său de proprietate asupra

imobilului în litigiu, ar fi obținut un venit minim sub formă de plată pentru darea în

chirie a acestui imobil în sumă de 127300 de lei, conform informației Bursei

Imobiliare „Lara” din 10 martie 2014.

Mai mult ca atât a susținut reclamanta că în perioada 24 martie 2009 - 25

februarie 2014, în afară de posesie și folosință ilegală a imobilului, Beț Maria s-a

mai folosit și de serviciile comunale având la acest capitol datorii în sumă de

14488,69 de lei. Astfel, i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 141788,69

de lei, ce constituie: 127300 de lei (venitul ratat) + 14488,69 de lei (datoria la

serviciile comunale).

A invocat reclamanta că prin crearea impedimentelor la valorificarea dreptului

său legal de proprietate asupra bunului imobil în litigiu, Beț Maria i-а cauzat și un

prejudiciu moral exprimat prin suferințe psihice, retrăiri și disconfort emoțional, pe

care îl estimează la suma de 100000 de lei.

A solicitat Roman Livia încasarea din contul Mariei Beț în beneficiul său a

sumei de 14488,69 de lei cu titlu de datorie la plata serviciilor comunale pentru

perioada 24 martie 2009 – 25 februarie 2014, suma de 127300 de lei cu titlu de venit

ratat pentru perioada 24 martie 2009 - 25 februarie 2014 și suma de 100000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral.

Pe parcursul examinării cauzei, în proces, ca coreclamanți, au fost atrași Panait

Corneliu și Radu Emanuela. Astfel, Roman Livia și-a completat pretențiile din

acțiune și a solicitat încasarea în mod solidar în beneficiul reclamanților de la Maria

Beț a sumei de 14488,69 de lei cu titlu de datorie la plata serviciilor comunale pentru

folosirea apartamentului xxxxx în perioada 24 martie 2009 - 25 februarie 2014, a

sumei de 127300 de lei cu titlu de venit ratat pentru folosirea bunului imobil în

perioada 24 martie 2009 - 25 februarie 2014 și sumei de 100000 de lei cu titlu

prejudiciu moral.

La 08 octombrie 2014, Maria Beț, prin intermediul avocatului stagiar Elena

Munteanu, a depus cerere reconvențională împotriva Liviei Roman, Panait Corneliu

și Radu Emanuela cu privire la încasarea de la Livia Roman, Corneliu Panait și

Emanuela Radu a sumei de 18224, 65 de lei cu titlu de cheltuieli de pază și gestiune

a patrimoniului succesoral și încasarea de la Livia Roman a prejudiciului moral în

sumă de 150000 de lei.

În motivarea acțiunii reconvenționale s-a invocat că este nepoata defunctei

Sinicliu Lidia (verișoară mamei sale), pe care a îngrijit-o încă din anul 1977. La 11

septembrie 2007, Lidia Sinicliu i-а testat întreaga sa avere, inclusiv și apartamentul

xxxxxx. Mătușa sa mereu afirma în fața tuturor rudelor și a vecinilor că ea îi este ca

o fiică și anume ei îi va testa întreaga sa avere după decesul său și că alte rude care

să îngrijească de Sinicliu Lidia, nu există.

A susținut Maria Beț că după decesul Lidiei Sinicliu - 24 martie 2009, a aflat

că aceasta la 06 decembrie 2007 a revocat testamentul din 11 septembrie 2007. În

imobilul litigios nu a locuit, dar a achitat parțial cheltuielile de pază și întreținere ale

2

acestuia și pentru a evita pe viitor debranșările de la apă, în anul 2011 a schimbat

contoarele de apă caldă și rece, a efectuat reparația parțială a sistemului de apă și

canalizare.

A indicat că la 03 aprilie 2013, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău, care a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19

septembrie 2013 și încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 ianuarie 2014, dînsa

a fost evacuată din apartamentul xxxxxx și acest apartament a fost transmis unuia

din succesorii legali ai defunctei Sinicliu Lidia și anume Liviei Roman.

A invocat Beț Maria că succesorii legali ai defunctei Sinicliu Lidia - Livia

Roman, Panait Corneliu și Radu Emanuela îi datorează suma de 18224,65 de lei,

deoarece a efectuat lucrări de păstrare, întreținere și gestionare a patrimoniului

succesoral - apartamentul nr. xxxxxxx. Suma de 18224,65 de lei este constituită din:

3379 de lei pentru efectuarea lucrărilor tehnico-sanitare și 14845,65 de lei pentru

achitarea în parte a serviciilor comunale.

A menționat reclamanta că pârâții i-au cauzat și un prejudiciu moral pe care îl

estimează la suma de 150000 de lei, deoarece pe durata procesului pârâții au avut

față de ea un comportament necorespunzător, aducându-i mereu acuzații

neîntemeiate și umilind-o, provocându-i astfel suferințe psihice.

A solicitat Beț Maria încasarea în mod solidar din contul Liviei Roman, Panait

Corneliu și Radu Emanuela în beneficiul său a sumei de 18224,65 de lei cu titlu de

cheltuieli de pază și de gestionare a patrimoniului succesoral și suma de 150000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin încheierea protocolară din 12 noiembrie 2014 a Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău s-a primit în procedură cererea reconvențională depusă de Maria Beț.

Prin hotărârea din 21 mai 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă Livia Roman, Corneliu Panait

și Emanuela Radu și s-a încasat de la Maria Beț în beneficiul Liviei Roman

prejudiciul material în sumă de 51783 de lei sub formă de venit ratat pentru perioada

03 martie 2012 - 25 februarie 2014, suma de 14488 de lei cu titlu de datorii la plata

serviciilor comunale neachitate, cheltuielile de judecată în sumă de 1988,13 de lei și

cheltuielile pentru asistență juridică în suma de 2000 de lei; în rest, cererea de

chemare în judecată s-a respins ca neîntemeiată; s-a respins ca neîntemeiată cererea

reconvențională depusă de Maria Beț împotriva Liviei Roman, Corneliu Panait și

Emanuela Radu cu privire la încasarea cheltuielilor de pază și gestiune a

patrimoniului succesoral și a prejudiciului moral.

Prin decizia din 31 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Livia Roman; s-a admis cererea de apel depusă de Maria Beț; s-a

modificat hotărârea din 21 mai 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău în

partea încasării venitului ratat, a cheltuielilor pentru taxa de stat și pentru asistență

juridică, cu micșorarea sumei încasate cu titlu de venit ratat de la 51783 de lei până

la 38190 de lei, cu micșorarea sumei încasate cu titlu de taxă de stat de la 1988,13

de lei până la 1580 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică de la 2000 de lei până

la 1590 de lei; s-a încasat de la Livia Roman în beneficiul Mariei Beț suma de 470

de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică în instanța de apel proporțional

pretențiilor admise.

Prin decizia din 26 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție s-au admis

recursurile declarate de Maria Beț, Livia Roman, Corneliu Panait și Emanuela Radu

3

și s-a casat decizia din 31 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Prin decizia din 21 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Livia Roman, Corneliu Panait și Emanuela Radu; s-a admis apelul

declarat de Maria Beț; s-a casat hotărârea din 21 mai 2015 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău în partea admiterii parțiale a cererii depuse de Livia Roman, Corneliu

Panait și Emanuela Radu împotriva Mariei Beț, prin care s-a dispus încasarea de la

Maria Beț în beneficiul Liviei Roman a prejudiciului material în mărime de 51783

de lei cu titlu de venit ratat, a sumei de 14488 de lei cu titlu de datorii la plata

serviciilor comunale neachitate, a cheltuielilor de judecată în mărime de 1988, 13 lei

și a cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 2000 de lei și în această parte

s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă

de Livia Roman, Corneliu Panait și Emanuela Radu împotriva Mariei Beț cu privire

la repararea prejudiciului material și moral, ca neîntemeiată. În rest hotărârea din 21

mai 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, s-a menținut fără modificări.

La 20 iunie 2017, Livia Roman, Corneliu Panait și Emanuela Radu, prin

intermediul avocatului Igor Coban, au declarat recurs împotriva deciziei din 21

martie 2017 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea deciziei instanței de apel

cu trimiterea cauzei la rejudecare, constatarea lipsirii de o cale de atac efectivă în

instanța de apel, constatarea erorilor instanței de apel prin: a) neprezentarea

raportului asupra cauzei; b) necercetarea probelor din dosar în ordine de apel; c)

neacordarea dreptului apelantului Livia Roman de a se expune la etapa susținerilor

orale și lipsirea de dreptul la replică, d) întocmirea unui proces-verbal eronat, e)

simularea examinării cauzei în ordine de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a încălcat normele de

drept material prin interpretarea eronată a legii.

Referitor la constatările instanței privind perioada pretinderii venitului ratat de

către Livia Roman, partea recurentă consideră critică poziția instanței de apel. Or,

conform art. 1539 Cod civil, efectele juridice ale acceptării sau renunțării la

succesiune survin în momentul deschiderii succesiunii, iar conform art. 1440 alin.

(2) Cod civil, momentul deschiderii succesiunii se consideră cel al decesului

persoanei care a lăsat moștenirea. Coroborând aceste norme, concluzionează că

acceptarea succesiunii generează drepturi retroactiv asupra patrimoniului. Este

important de a se ține cont de faptul că, Tatiana Panait a fost succesoare a defunctei

Lidia Sinicliu. Ulterior, după decesul Tatianei Panait, succesoare a acesteia a devenit

Livia Roman. În consecință, patrimoniul succesoral al Tatianei Panait a trecut prin

succesiune către Livia Roman, inclusiv dreptul Tatianei Panait de a solicita venitul

ratat, or, dreptul la compensarea venitului ratat este un drept oneros care face parte

din patrimoniu succesoral (activul succesoral) și se transmite pe calea succesiunii

conform art. 1444 Cod civil. Astfel, este nejustificată concluzia instanței de apel

precum că Livia Roman poate pretinde venit ratat doar din data când a acceptat

succesiunea. La fel, poziția instanței de apel în acest sens este contrară articolului

1520 Cod civil, or, acesta se referă la actele de dispoziție asupra patrimoniului

succesoral nu și dreptul succesorului la administrarea și conservarea patrimoniului.

Tot aici, conform art. 198 alin. (3) Cod civil, actul juridic de dispoziție este actul

care are ca rezultat ieșirea din patrimoniu a unui drept sau grevarea cu sarcini reale

a unui bun. Astfel, coroborate aceste articole, se deduce că până la obținerea

4

certificatului de moștenitor, succesorul nu este în drept să-l înstrăineze sau să

greveze cu un drept real patrimoniul succesoral (ex: gajarea, grevarea cu uzufruct)

superficie, etc.), nu însă și să întreprindă acte de conservare sau de administrare.

Totodată darea în locațiune constituie un act de administrare și se încadrează în art.

198 alin. (2) Cod civil, conform căruia actul juridic de administrare este actul prin

care se urmărește o obișnuită punere în valoare a unui bun sau patrimoniu, prin ce

se înțelege și închirierea sa. Astfel, instanța de apel în mod eronat a apreciat faptul

că Livia Roman nu a deținut un anumit drept asupra imobilului litigios. Instanța de

apel nejustificat a apreciat că odată ce bunul începând cu 25 februarie 2014, până la

momentul actual nu este dat în locațiune, în locațiune bunul nu a fost dat nici

anterior, prin urmare o astfel de intenție nu a existat. Raportând la situația de fapt,

posesia asupra apartamentului nu a fost posibilă din cauza deținerii ilegale de către

intimata Maria Beț, or, anume din acest motiv Livia Roman nu a putut exercita nici

un act în privința imobilului. În continuare, înstrăinarea apartamentului la 04

februarie 2016 care este invocată de instanță, nu este relevantă, deoarece venitul ratat

se solicită pentru perioada 24 martie 2009 – 25 februarie 2014, data înstrăinării fiind

ulterioară, cu aproximativ 2 ani și nu are nici o incidență asupra pretențiilor înaintate.

Consideră că nu poate fi acceptat nici argumentul instanței precum că venitul

ratat pretins nu provine de fapt dintr-o activitate care ar fi fost desfășurată în realitate,

însă din planuri, supoziții care nu au fost realizate, ci doar apreciate ca posibilități.

Încercarea intimatei de a transmite Tatianei Panait cheile apartamentului, este pur

declarativă, neavând suport probant și nu putea fi luată în considerare de către

instanță. Este nejustificată constatarea precum că reclamanții nu au întreprins vreo

încercare pentru a intra „de facto” în posesia apartamentului. Or, acest fapt este

contrar propriilor constatări ale instanței de apel care a indicat că Maria Beț a fost

evacuată silit la 25 februarie 2014 după a fost admisă cererea reconvențională a

Liviei Roman, Corneliu Panait și Emanuela Radu, ceea ce denotă că încercarea de a

intra în posesia apartamentului a existat.

Remarcă partea recurentă că compensarea venitului ratat pentru perioada 24

martie 2009 – 25 februarie 2014 poate fi pretinsă și este sprijinită inclusiv și de

practica CtEDO, cauza Prodan c. Moldovei, unde este statuat în pct. 72 că

reclamantul avea deja spațiu locativ și, prin urmare, contrar observațiilor

Guvernului, Curtea consideră rezonabil de a considera că ei ar fi încercat să

închirieze apartamentele și să investească suma de bani care ar fi fost alocată ca

urmare a executării hotărârii din 03 octombrie 2000. Iar în pct. 73, Curtea consideră

rezonabilă ideea generală de a evalua pierderile suferite ca rezultat al neexecutării

hotărârii din 14 martie 1997 cu referire la plata chiriei lunare cu prezumția că

apartamentele ar fi fost închiriate, asa precum a propus reclamantul. Informația

eliberată de Bursa Imobiliară „Lara” redă rata minimă a chiriei, și, din acest punct

de vedere, suma cerută cu titlu de venit ratat este pe deplin justificată. Astfel,

coroborând circumstanțele cauzei la cele din cauza Prodan c. Moldovei, se atestă că

acestea, practic, sunt identice, inclusiv prin faptul că Livia Roman avea deja o

locuință, or, aceasta locuiește permanent pe teritoriul României. Totodată, important

este a se ține cont și de faptul că, Tatiana Panait, la fel a locuit pe teritoriul României,

aceasta fiind un argument în plus cu referire la prezumția că apartamentul ar fi fost

dat în locațiune dacă intimata Maria Beț nu ar fi însușit ilegal posesiunea

apartamentului.

5

Referitor la prejudiciul moral prin prisma art. 1422 Cod civil, indică recurenții

că condiția cu privire la atentarea asupra unui drept nepatrimonial al persoanei este

respectată prin faptul că privarea de dreptul său de a avea o reședință. Or, conform

art. 30 alin. (2) Cod civil, reședința persoanei fizice este locul unde își are locuința

temporară sau secundară. Pornind de la faptul că Livia Roman își are locuința

statornică (domiciliul) pe teritoriul României, aceasta era în drept să beneficieze de

reședință pe teritoriul Republicii Moldova și este în drept să pretindă repararea

prejudiciului moral cauzat astfel. Consideră neîntemeiată constatarea instanței de

apel precum că prejudiciul moral pretins nu rezultă din încălcarea anumitor drepturi

personale nepatrimoniale.

Susțin recurenții că judecarea apelului s-a realizat cu încălcarea normelor de

procedură consacrate în Codul de Procedură Civilă, deoarece desfășurarea

procesului a avut loc cu omiterea unor faze. Deși este consemnat în procesul-verbal

al ședinței de judecată din 21 martie 2017, raportul asupra pricinii care urma a fi

prezentat de președintele ședinței, nu a fost făcut. Or, acest fapt era obligatoriu

rezultând din art. 381 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecarea pricinii în instanță

de apel se deschide cu raportul asupra pricinii, prezentat de președintele ședinței de

judecată sau de un judecător. Art. 383 Cod de procedură civilă prevede cercetarea

probelor, etapă a procesului ce a fost ignorată. Cu toate acestea, contrar realității, în

procesul-verbal al ședinței a fost inclusă. Cercetarea probelor din dosar, este faza

care manifestă un rol determinant în soluționarea corectă a pricinii. Or, probele sunt

elemente de fapt pe care îți întemeiază soluția pe caz și numai o apreciere obiectivă

a acestora duce la soluționarea justă a cauzei. Acest lucru nu s-a realizat și probele

prezentate au fost apreciate în mod arbitrar. La etapa susținerilor orale,

reprezentantul apelantei a fost lipsit de posibilitatea de a-și formula pledoaria. Cu

toate că se consemnează în procesul-verbal al ședinței de judecată referitor la

audierea susținerilor verbale în conformitate cu art. 384 Cod de procedură civilă, se

menționează că participanții la proces ar fi spus că rămân pe aceeași poziție, ceea ce

nu corespunde realității, deoarece nu și-a exprimat poziția, dată fiind dinamica cu

care au fost anunțate susținerile orale, apoi s-a trecut la replică.

Consideră că fără prezentarea raportului asupra cauzei și în lipsa cercetării

probelor din dosar, când părțile ar fi avut posibilitatea să atragă atenția instanței

asupra unor chestiuni importante, precum pertinența și rolul unor înscrisuri anexate

în elucidarea circumstanțelor cauzei, instanța a pronunțat o soluție greșită.

Examinarea cauzei în ordine de apel s-a efectuat superficial și a apelanta Livia

Roman a fost lipsită de dreptul de a beneficia în mod efectiv de al doilea grad de

jurisdicție.

Prin încheierea din 20 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, cauza civilă

la cererea de chemare în judecată înaintată de Roman Livia, Panait Corneliu și Radu

Emanuela împotriva Mariei Beț cu privire la repararea prejudiciului material și

moral și cererea reconvențională înaintată de Beț Maria împotriva lui Panait

Corneliu, Roman Livia și Radu Emanuela cu privire la încasarea cheltuielilor de

pază și gestiune a patrimoniului succesoral și repararea prejudiciului moral, a fost

ridicată de la examinare și transmisă Curții de Apel Chișinău, pentru examinarea

observației la procesul-verbal al ședinței de judecată din 21.03.2017.

La 06 martie 2018, Roman Livia, prin intermediul avocatului Igor Coban, a

depus cerere de completare a motivelor recursului împotriva deciziei din 21 martie

6

2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care au confirmat solicitările expuse în recursul

declarat la 20.06.2017 și au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel cu trimiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea cererii de completare a recursului s-a invocat că prin încheierea

din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost soluționate observațiile

depuse la procesul verbal al ședinței de judecată în apel din 21 martie 2017. Astfel,

rezultând din conținutul încheierii practic s-au admis observațiile depuse la procesul

verbal al ședinței de judecată în apel din 21 martie 2017 și implicit se adeveresc

alegațiile invocate în cererea de recurs.

Menționează că apelul a fost examinat cu omiterea unor faze procesuale, fapt

invocat și în recursul declarat inițial, or, acest aspect este confirmat și prin încheierea

instanței de apel, conform căreia se confirmă veridicitatea obiecțiilor formulate la

procesul verbal al ședinței din 21 martie 2017. Or, la examinarea cauzei, fazele

procesuale - raportul asupra pricinii, art. 381 Cod de procedură civilă, cercetarea

probelor, art. 383 Cod de procedură civilă, au fost omise.

Pornind de la conținutul încheierii și argumentele invocate de instanța de apel

la soluționarea observațiilor, remarcă partea recurentă că argumentele instanței de

apel față de faza susținerilor orale, cu următoarele mențiuni: „în ce privește

argumentele referitor la inexactitatea înscrierilor din procesul-verbal în ce privește

susținerile orale, judecătorul le apreciază ca fiind neîntemeiate. După cum rezultă

din înregistrarea audio a ședinței de judecată, instanța a concretizat dacă în

susținerile orale participanții la proces își mențin pozițiile expuse în explicații și

Livia Roman și Igor Coban nu au completări. Or, la etapa susținerilor orale părțile

singure își expun pledoariile, însă aceste concretizări ale instanței nu a oferit

posibilitatea părților de a-și expune concluziile și preciza pretențiile.

Opinează că, omisiunile instanței de apel demonstrează că apelul declarat a fost

examinat nu doar superficial, chiar și eronat prin omiterea fazelor obligatorii ale

procesului civil, și, în principiu, au fost lipsiți de dreptul de a beneficia de acest grad

de jurisdicție în mod efectiv. În contextul încălcărilor menționate, specifică partea

recurentă că procesul nu s-a desfășurat respectând exigența unui proces echitabil.

Or, sub acest aspect, CtEDO s-a expus referitor la faptul precum că justițiabilul

trebuie să-și poată pleda cauza cu eficiența dorită (H. împotriva Belgiei, pct.53).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 21 martie 2017, iar Livia Roman,

Corneliu Panait și Emanuela Radu, prin intermediul avocatului Igor Coban, au

declarat recurs la 20 iunie 2017.

Materialele cauzei atestă că decizia instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la data de 19 aprilie 2017, conform scrisorii de însoțire (Vol.

III, f.d.139), însă date despre recepționarea acesteia lipsesc. Astfel, recursul se

consideră a fi declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În contextul prevederilor art. 439 alin. (2), art. 440 alin.(3) Cod de procedură

civilă, prin încheierea din 16 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

7

În temeiul art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în

baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra

noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Roman Livia, Panait Corneliu și Radu Emanuela, prin intermediul

avocatului Igor Coban și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În corespundere cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanțele ierarhic inferioare au constatat, conform materialelor cauzei, precum

că la 24 mai 2009 a decedat Lidia Sinicliu, care deținea cu drept de proprietate

apartamentul nr. xxxxxxx, succesorul legal al Lidiei Sinicliu fiind Tatiana Panait,

care a decedat la 30 februarie 2012.

În contextul prevederilor art. 1500 alin. (1) lit. a) Cod civil, în cazul succesiunii

legale, moștenitori cu drept de cotă egală sunt: de clasa I – descendenții (fiii și fiicele

celui ce a lăsat moștenirea, la fel și cei născuți vii după decesul lui, precum și cei

înfiați), soțul supraviețuitor și ascendenții privilegiați (părinții, înfietorii) celui ce a

lăsat moștenirea.

Astfel, succesorii legali de gradul I ai Tatianei Panait sunt fiica Livia Roman,

fiul Corneliu Panait și nepoata Emanuela Radu.

Conform declarației de acceptare a succesiunii depusă de Livia Roman la 26

februarie 2014 la biroul notarului public Elena Petcu, s-a indicat că patrimoniul

decedatei Tatiana Panait constă din bunul imobil- apartamentul nr. xxxxxxx, ce îi

aparținea surorii decedatei Lidia Sinicliu, decedată la 24 martie 2009 (Vol.I, f.d.9).

La 27 februarie 2014, Liviei Roman i-a fost eliberat certificat de calitate de

moștenitor, înregistrat cu nr. 2010 (Vol.I, f.d.14).

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 10 iulie 2014 împotriva Mariei

Beț, Livia Roman a solicitat încasarea de la Maria Beț a sumei de 14488, 69 de lei

cu titlu de datorie la plata serviciilor comunale pentru perioada 24 martie 2009 – 25

februarie 2014, suma de 127300 de lei cu titlu de venit ratat pentru perioada 24

martie 2009 - 25 februarie 2014 și suma de 100000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

și compensarea cheltuielilor de judecată (Vol.I, f.d.6-7).

8

La 08 octombrie 2014, Livia Roman, Corneliu Panait, Emanuela Radu, prin

intermediul avocatului Igor Coban, au depus cerere de completare a motivelor din

cererea de chemare în judecată depusă împotriva Mariei Beț, solicitând încasarea în

mod solidar în beneficiul reclamanților de la Maria Beț a sumei de 14488, 69 de lei

cu titlu de datorie la plata serviciilor comunale pentru perioada 24 martie 2009 – 25

februarie 2014, suma de 127300 de lei cu titlu de venit ratat pentru perioada 24

martie 2009 - 25 februarie 2014 și suma de 100000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

și compensarea cheltuielilor de judecată în favoarea Liviei Roman de la Maria Beț

(Vol.II, f.d.8-15), deoarece Livia Roman, Corneliu Panait, Emanuela Radu sunt

succesori legali ai defunctei. Concomitent, s-a indicat că rezultînd din încheierea din

22 ianuarie 2014 a Curții Supreme de Justiție, decizia din 19 septembrie 2013 a

Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 03 aprilie 2013 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău, Livia Roman, Corneliu Panait, Emanuela Radu au fost recunoscuți

titulari de drept în calitate de succesori legali după decesul mătușii Lidia Sinicliu.

La 08 octombrie 2014, Maria Beț, prin intermediul avocatului stagiar Elena

Munteanu, a depus cerere reconvențională împotriva Liviei Roman, Corneliu Panait

și Emanuela Radu solicitând încasarea de la Livia Roman, Corneliu Panait și

Emanuela Radu a sumei de 18224, 65 de lei cu titlu de cheltuieli de pază și gestiune

a patrimoniului succesoral și încasarea de la Livia Roman a prejudiciului moral în

sumă de 150000 de lei (Vol.II, f.d.17-21).

Prin încheierea protocolară din 12 noiembrie 2014 a Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău s-a primit în procedură cererea reconvențională depusă de Maria Beț

(Vol.II, f.d.65 verso).

Prin hotărârea din 21 mai 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă Livia Roman, Corneliu Panait

și Emanuela Radu și s-a încasat de la Maria Beț în beneficiul Liviei Roman

prejudiciul material în sumă de 51783 de lei sub formă de venit ratat pentru perioada

03 martie 2012 - 25 februarie 2014, suma de 14488 de lei cu titlu de datorii la plata

serviciilor comunale neachitate, cheltuielile de judecată în sumă de 1988,13 de lei și

cheltuielile pentru asistență juridică în suma de 2000 de lei; în rest, cererea de

chemare în judecată s-a respins ca neîntemeiată; s-a respins ca neîntemeiată cererea

reconvențională depusă de Maria Beț împotriva Liviei Roman, Corneliu Panait și

Emanuela Radu cu privire la încasarea cheltuielilor de pază și gestiune a

patrimoniului succesoral și a prejudiciului moral (Vol.II, f.d.133, 135-141).

Prin decizia din 21 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Livia Roman, Corneliu Panait și Emanuela Radu; s-a admis apelul

declarat de Maria Beț; s-a casat hotărârea din 21 mai 2015 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău în partea admiterii parțiale a cererii depuse de Livia Roman, Corneliu

Panait și Emanuela Radu împotriva Mariei Beț, prin care s-a dispus încasarea de la

Maria Beț în beneficiul Liviei Roman a prejudiciului material în mărime de 51783

de lei cu titlu de venit ratat, a sumei de 14488 de lei cu titlu de datorii la plata

serviciilor comunale neachitate, a cheltuielilor de judecată în mărime de 1988, 13 lei

și a cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 2000 de lei și în această parte

s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă

de Livia Roman, Corneliu Panait și Emanuela Radu împotriva Mariei Beț cu privire

la repararea prejudiciului material și moral, ca neîntemeiată. În rest hotărârea din 21

9

mai 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, s-a menținut fără modificări

Vol.III, f.d.123-133).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că, instanța de apel rezultând din prevederile art. 373 Cod de

procedură civilă, verificând, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță, la examinarea cauzei în

ordine de apel și adoptarea deciziei contestate din 21 martie 2017, a ignorat normele

de drept procedural ce vizează desfășurarea procesului civil la examinarea cauzei în

ordine de apel și respectiv întocmirea procesului-verbal al ședinței de judecată.

La acest capitol, Colegiul precizează că în contextul prevederilor art. 376 Cod

de procedură civilă, dispozițiile de procedură privind judecarea pricinilor civile în

primă instanță se aplică și în instanța de apel în măsura în care nu sunt contrare

dispozițiilor prezentului capitol.

În contextul prevederilor art. 273 Cod de procedură civilă, pentru fiecare

ședință de judecată în primă instanță și în instanță de apel, precum și pentru fiecare

act de procedură îndeplinit în afara ședinței (audierea martorului la locul aflării lui,

cercetarea înscrisurilor și altor probe materiale la locul de aflare sau păstrare etc.),

se întocmește proces-verbal.

Art. 274 alin. (1) Cod de procedură civilă statuează expres precum că în

procesul-verbal al ședinței de judecată sau al actului de procedură îndeplinit în afara

ședinței de judecată se indică momentele esențiale ale dezbaterii pricinii sau ale

efectuării actului procedural.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în procesul-verbal al ședinței se

indică: a) locul, data și ora deschiderii, data încheierii ședinței de judecată; b)

instanța care judecă pricina, numele membrilor completului de judecată și al

grefierului; c) pricina; d) prezența participanților la proces, a reprezentanților, a

martorilor, experților, specialiștilor și a interpreților; e) faptul că instanța a explicat

drepturile și obligațiile procedurale participanților la proces, reprezentanților,

experților, specialiștilor și interpreților; f) dispozițiile președintelui ședinței de

judecată și încheierile pronunțate de instanță fără retragere în camera de deliberare;

g) declarațiile, demersurile și explicațiile participanților la proces și ale

reprezentanților lor; h) depozițiile martorilor, explicațiile orale ale experților asupra

raportului de expertiză, explicațiile și consultațiile specialiștilor; i) faptul că s-a dat

citire înscrisurilor, datele examinării la fața locului a probelor materiale, că s-au

ascultat și vizionat înregistrările audio-video; j) raporturile reprezentanților

autorităților publice; k) conținutul susținerilor orale; l) faptul că s-a dat citire hotărîrii

și încheierilor, că s-a explicat cuprinsul hotărîrii și al încheierilor pronunțate de

instanță, că s-au dat lămuriri asupra căilor și termenului de atac al lor; m) faptul că

instanța a explicat participanților la proces dreptul lor de a lua cunoștință de

procesul-verbal al ședinței de judecată și de a formula observații asupra acestuia;

n) data întocmirii definitive a procesului-verbal.

În atare circumstanțe, Colegiul relevă că examinarea pricinii în ordine de apel

până la adoptarea deciziei finale, la fel presupune parcurgerea anumitor etape

procesuale, care întru asigurarea părților a unui proces echitabil conform art. 6 § 1

CEDO, nu pot fi excluse sau omise.

10

În această ordine de idei, Colegiul menționează că Titlul III, Capitolul

XXXVII, art. 377-384, 389 Cod de procedură civilă, stabilește expres etapele

desfășurării procesului în ordine de apel și anume: dezbaterea pricinii în instanță de

apel; anunțarea completului de judecată, inclusiv exercitarea dreptului de a face

propuneri de recuzare; examinarea cererii și demersului participantului la proces;

raportul asupra pricinii; explicațiile participanților la proces; cercetarea probelor;

susținerile orale; adoptarea și pronunțarea deciziei.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) lit. e) Cod de procedură civilă, se consideră

că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată.

La caz, Colegiul precizează că procesul-verbal al ședinței de judecată în ordine

de apel nu lipsește, doar că acesta nu corespunde rigorilor legii citate supra.

În acest sens Colegiul apreciază a fi relevante și argumentele recurenților

precum că instanța de apel a desfășurat procesul cu omiterea unor faze importante,

cu toate că acestea au fost consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată

precum că ar fi fost parcurse, însă contravin înregistrărilor audio.

Aici este de menționat că din textul procesului-verbal al ședinței de judecată,

întocmit la 21 martie 2017, la examinarea cauzei în ordine de apel, se distinge că

procesul s-a desfășurat cu parcurgerea următoarelor etape: dezbaterile pricinii în

instanța de apel; anunțarea completului, inclusiv exercitarea dreptului de a face

propuneri de recuzare; soluționarea cererilor și demersurilor; raportul asupra cauzei;

explicațiile participanților la proces; cercetarea probelor; susținerile orale; adoptarea

și pronunțarea deciziei (Vol.III, f.d.116-122).

Conform înregistrărilor audio ale ședinței de judecată în ordine de apel, de

altfel, fapt constatat și în rezultatul examinării observațiilor asupra procesului-verbal

al ședinței de judecată prin încheierea din 06 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, prin care s-au admis observațiile formulate de avocatul Igor Coban în

partea neresepectării prevederilor art. 381, art. 383 Cod de procedură civilă (Vol.III,

f.d.234-237), se denotă că instanța de apel la examinarea cauzei în ordine de apel a

omis unele etape ale procesului.

Chiar și în rezultatul admiterii parțiale a obiecțiilor formulate la procesul-verbal

al ședinței de judecate în sensul art. 275 alin.(6) Cod de procedură civilă, acest aspect

nu restabilește dreptul justițiabililor la un proces echitabil, or, etapele procesuale

omise vizează anume posibilitatea de părților de a-și justifica pretențiile, obiecțiile

invocate în litigiul dedus judecății, având posibilitatea de a se expune practic la orice

etapă a procesului. Or, la etapa cercetării probelor justițiabilii sunt în drept de a

atenționa sau a se expune referitor la pertinența unor probe, înscrisuri întru

elucidarea circumstanțelor importante soluționării litigiului, deoarece anexarea

acestora la materialele cauzei, nu exclude dreptul părții de a accentua anumite situații

în baza suportului probatoriu existent în raport cu pretențiile și obiecțiile din speță.

Mai mult ca atât, din textul procesului-verbal al ședinței de judecată se distinge

precum că la etapa de susțineri orale, părțile ar fi rămas pe aceeași poziție, însă nu

s-a oferit posibilitatea de a se expune la această etapă a procesului, fapt invocat și de

partea recurentă. Or, jurisprudența CtEDO accentuează, ba chiar obligă la acordarea

posibilității justițiabililor de a-și pleda cauza cu eficiența dorită.

În sensul CEDO, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente și

anume: accesul liber la justiție; examinarea cauzei în mod echitabil, public și într-un

11

termen rezonabil; examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparțial,

stabilit prin lege; publicitatea pronunțării hotărârilor judecătorești.

În conformitate cu art. 381 Cod de procedură civilă, judecarea pricinii în

instanță de apel se deschide cu raportul asupra pricinii, prezentat de președintele

ședinței de judecată sau de un judecător. Raportorul expune circumstanțele pricinii,

cuprinsul hotărîrii primei instanțe, motivele înaintării apelului, sumarul referințelor

depuse împotriva lui, conținutul noilor probe prezentate instanței de apel, alte date

necesare verificării legalității și temeiniciei hotărârii.

Art. 383 Cod de procedură civilă prevede că după explicațiile participanților la

proces, instanța de apel verifică probele din dosar și cele prezentate suplimentar de

aceștia. Procedura de administrare a probelor în instanță de apel este similară celei

din primă instanță. Instanța de apel este în drept să dea citire explicațiilor

participanților la proces absenți, precum și depozițiile martorilor care nu au fost citați

în instanța de apel.

Iar în conformitate cu art. 384 Cod de procedură civilă, după examinarea

pricinii în fond, președintele ședinței de judecată oferă participanților la proces și

reprezentanților posibilitatea de a face demersuri sau completări. După ce

soluționează demersurile, instanța trece la susțineri orale. Susținerile orale se fac în

conformitate cu prevederile art.233 și art.234. Primul ia cuvânt apelantul. Dacă

ambele părți au depus apel, primul ia cuvânt reclamantul.

Desfășurarea procesului la examinarea cauzei în ordine de apel, de fapt, denotă

examinarea evazivă și superficială a cauzei, cu omiterea etapelor esențiale ale

procesului judiciar.

Un aspect important prezintă și faptul că instanța care judecă cauza își păstrează

imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea drepturilor

participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale ale

cauzei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Roman

Livia, Panait Corneliu și Radu Emanuela, prin intermediul avocatului Igor Coban și

a casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează a lua în considerare

circumstanțele expuse supra și rezultând din prevederile art. 130 alin. (1) Cod de

procedură civilă, urmează să apreciaze probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor

din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință

soluția adoptată să fie certă și coerentă.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Roman Livia, Panait Corneliu și Radu

Emanuela, prin intermediul avocatului Igor Coban.

12

Se casează decizia din 21 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Roman Livia, Panait

Corneliu și Radu Emanuela împotriva Mariei Beț cu privire la repararea

prejudiciului material și moral și cererea reconvențională înaintată de Beț Maria

împotriva lui Panait Corneliu, Roman Livia și Radu Emanuela cu privire la încasarea

cheltuielilor de pază și gestiune a patrimoniului succesoral și repararea prejudiciului

moral, cu trimiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Iuliana Oprea

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Luiza Gafton

13