3ra-663/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru dosarul nr. 3ra-663/2018

judecător: G. Manoli

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Minciuna, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecători Victor Burduh, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Afacerilor

Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile

Popovici împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la obligarea emiterii

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018, prin care a

fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne și menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 iunie 2017,

c o n s t a t ă :

La 30 septembrie 2016 Vasile Popovici s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la obligarea emiterii

actului administrativ și recunoașterea faptului represiunilor politice prin

expropriere.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 14 martie 2016, a depus la

Ministerul Afacerilor Interne cererea de reabilitare a tatălui petiționarului Vasile

Popovici, în care a fost solicitat să fie stabilit faptul exproprierii, în baza deciziilor

organelor administrative și să fie formulată o concluzie privind reabilitarea, cu

eliberarea certificatului respectiv.

A susținut că prin răspunsul Ministerul Afacerilor Interne nr.8/6-5-Avc.C-

104/16 din 30 martie 2016, a fost indicat, că Serviciul gestiune arhivă a Direcției

servicii publice și guvernamentale a Serviciului tehnologii informaționale, nu

dispune de date referitor la averea lui Victor Popovici, astfel consideră că

Ministerul Afacerilor Interne nu a examinat petiția în fond, cu adoptarea unei

decizii de acceptare a reabilitării sau de refuz.

A mai relatat că la 05 mai 2016 a depus la Judecătoria Centru, mun.

Chișinău o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Afacerilor Interne

privind obligarea emiterii deciziei și recunoașterea faptului represiunilor politice

prin expropriere, iar prin încheierea din 21 iulie 2016, Judecătoriei Centru, mun.

1

Chișinău a scos de pe rol cererea de chemare în judecată, pe motivul nerespectării

procedurii prealabile.

La 05 august 2016 a depus la Ministerul Afacerilor Interne cererea

prealabilă, solicitând emiterea deciziei de reabilitare a lui Victor Popovici, născut

la XXXXX, în comuna XXXXX, cu eliberarea certificatului respectiv, însă prin

răspunsul nr.8/6-5-A/p-365/16 din 25 august 2016 a fost menționat că lipsesc

datele de arhivă cu privire la represiunea lui Victor Popovici, astfel urmează să se

adreseze în instanța de judecată.

Respectiv, a indicat că Victor Popovici, născut la XXXXX, în comuna

XXXXX și mama Raisa Popovici, născută la XXXXX, în comuna XXXXX, au

încheiat căsătoria în comuna Bravicea județul Orhei, la 17 februarie 1928, iar la

XXXXX, s-a născut reclamantul, fapt ce se confirmă prin certificatul de naștere și

extrasul din arhivă.

A specificat că tatăl său pe parcursul anilor 1925-1939, a procurat parcele

mici de pământ, mărindu-și cu încetul averea, existând în acest sens acte de

vînzare-cumpărare, conform răspunsului Arhivei Naționale a Republici Moldova

nr.47 din 28 ianuarie 2015, s-au păstrat date despre proprietatea lui Victor

Popovici, în comuna Bravicea, de 3 hectare, 50 ari viță de vie și 8 hectare 20 ari

pământ agricol, însă, din cauza represiunilor politice a puterii sovietice, familia a

fugit din Basarabia (Republica Moldova), iar averea a fost expropriată.

Totodată a afirmat că conform răspunsului Primăriei comunei Bravicea

raionul Călărași, nr.41 din 14 ianuarie 2015 în urma colectivizării din 1949,

proprietatea privată a fost lichidată, inventarul și imobilul fiind socializat, bunurile

materiale ce au aparținut părinților lui nu s-au păstrat, iar conform răspunsului

Procuraturii Generale ale Republicii Moldova nr.21-162/15-1091 din 02 iunie

2015, dosare sau decizii de aplicare a represiunilor politice față de Victor Popovici,

în arhivele Ministerul Afacerilor Interne și ale Serviciului de Informații nu sânt.

A mai precizat că părinții au lăsat moștenire toată averea reclamantului,

fapt confirmat prin certificatele de moștenitor nr.693 din 1972 si nr. 33 din 1997.

Consideră că tatăl său, Victor Popovici urmează să fie recunoscut victimă a

represiunilor politice prin expropriere, în baza deciziilor organelor administrative.

Solicită reclamantul obligarea emiterii deciziei și recunoașterea faptului

represiunilor politice prin expropriere.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 iunie 2017 a fost

admisă parțial acțiunea. A fost recunoscut vătămat dreptul lui Vasile Popovici prin

nesoluționarea de către Ministerul Afacerilor Interne prin intermediul Comisiei

pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice, în termen legal a cererii

adresate la 14 martie 2017, care a fost expediată spre examinare conform

competenței către Serviciul tehnologii informaționale al Ministerul Afacerilor

Interne. A fost obligat Ministerul Afacerilor Interne prin intermediul Comisiei

pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice să examineze prin decizie

cererea reclamantului Vasile Popovici adresată la 14 martie 2017, de reabilitare a

persoanei supuse represiunilor politice. În rest pretențiile din cererea de chemare în

judecată s-au respins ca neîntemeiate.

La 26 iunie 2017 Ministerul Afacerilor Interne a depus apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

2

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 iunie 2017 cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018 a fost respins

apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 15 iunie 2017.

La 03 aprilie 2018 Ministerul Afacerilor Interne a depus recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la emiterea deciziei a

aplicat și interpretat eronat normele de drept material, a apreciat arbitrar probele

din dosar, iar concluziile expuse în decizie sunt contradictorii cu circumstanțele

pricinii.

Susține recurentul că conform legii, pentru ca persoanele, care au fost

supuse represiunilor politice, prin exproprierea bunurilor să fie declarate

nevinovate și reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi, este necesar ca

în privința acestor persoane să existe decizii ale organelor administrative, care să

confirme faptul, precum că statul a întreprins măsuri de constrângere față de ele

sub pretextul luptei cu culacii, cu adversarii colectivizării sau așa-numiții bandiți

și cu familiile acestora, precum și motive de acuzare de colaborare cu „regimul

burghezo-moșieresc de ocupație”.

Afirmă că fără a întruni condițiile menționate, nu poate constitui drept

temei, de a considera că persoanele au fost supuse represiunilor politice, ținînd

cont și de faptul că exproprierea de bunuri, poate fi interpretată ca o trecere de

bunuri în proprietatea statului sau a unei alte persoane, pentru nevoi de interes

public, cu acordarea unei despăgubiri.

Indică că petiționarul în urma adresării Ministerului Afacerilor Interne a

fost informat că, comitetele executive și primăriile municipale eliberează

legitimații respective victimelor represiunilor politice în localitatea unde au

domiciliu stabil, iar având în vedere că în Serviciul gestiune arhivă al Direcției

servicii publice și guvernamentale a Serviciului tehnologii informaționale al

Ministerului Afacerilor Interne nu sunt păstrate careva dosare sau decizii ale

organelor de stat judiciare sau extrajudiciare, Comisia Ministerului Afacerilor

Interne privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nu se poate pronunța

asupra faptului dacă Victor Popovici a fost supus represiunilor politice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Respectiv, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat la 03 aprilie 2018 în termen, în cazul în care copia deciziei Curții

de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018 a fost expediată participanților la proces la

26 februarie 2018 (f.d.156), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării

acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

3

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 24 aprilie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Vasile Popovici copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) a aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că Ministerul Afacerilor Interne în

cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

4

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Ministerul Afacerilor Interne, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecători Victor Burduh

Galina Stratulat

5