2ra-641/18 — repararea prejudiciului material

2ra-641/18 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-641/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediu Ciocana)

Judecător: Sergiu Suvac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Iu.Cimpoi, I.Secrieru, A.Danilov

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

Având în componența sa:

Președintele ședinței,

Judecător: Iulia Sîrcu,

Judecători: Galina Stratulat, Nicolae Craiu,

Dumitru Mardari și Dumitru Visternicean

examinînd recursul declarat de către Bogdan Igor prin intermediul

reprezentantului, avocatul Crețu Adrian,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Furtuna

Valeriu împotriva lui Bogdan Igor privind repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017,

c o n s t a t ă:

La 28 februarie 2017, reclamantul Furtuna Valeriu s-a adresat cu o cerere

de chemare în judecată împotriva lui Bogdan Igor privind repararea

prejudiciului material.

În motivarea cererii de chemare în judecată, Furtuna Valeriu a indicat că

activând în calitate de director în cadrul SRL „Autofortus” s-a înțeles în mod

verbal cu pârâtul Bogdan Igor ca ultimul să activeze pe o perioadă de probă în

calitate de lăcătuș la compania menționată. De asemenea, au convenit că fiecare

comandă să fie executată de către pârât doar după ce va primi acordul

reclamantului.

A afirmat reclamantul că la 20 decembrie 2016, în jurul orei 11:25, a fost

telefonat de către Bogdan Igor, care i-a comunicat că în timpul reparării unui

automobil pe ascensor, acesta din urmă a căzut jos, deteriorându-se.

Reclamantul a precizat că atunci când a aflat de incident, s-a deplasat la fața

locului unde pârâtul i-a mai comunicat o dată cele întâmplate, după care a plecat

definitiv, eschivându-se până în prezent de la repararea prejudiciului.

Dat fiind faptul că pârâtul Bogdan Igor s-a eschivat de la repararea

automobilului deteriorat, la 23 decembrie 2016 s-a adresat cu o cerere la

Inspectoratul de Poliție Glodeni, însă prin răspunsul Inspectoratului de Poliție

1

Glodeni din 26 decembrie 2016, a fost informat că, acțiunile lui Bogdan Igor

poartă un caracter civil și că dânsul urmează să se adreseze în instanța de

judecată pentru recuperarea pe cale civilă a prejudiciului cauzat de ultimul.

Drept rezultat, reclamantul a apelat la serviciile unui expert pentru a stabili

valoarea prejudiciului cauzat și, anume suma de bani necesară pentru repararea

automobilului de model „Hyundai H200”, deteriorat de către Bogdan Igor la

20 decembrie 2016.

Astfel, la 08 februarie 2017 a depus cerere la Camera de Comerț și

Industrie pentru examinarea automobilului deteriorat, iar la 10 februarie 2017

de către Camera de Comerț și Industrie, filiala Bălți, a fost întocmit Raportul de

evaluare nr. 0356101, conform căruia, prejudiciul material sau valoarea

lucrărilor de reparație în legătură cu deteriorarea automobilului de model

„Hundai H200”, la momentul efectuării constituie suma de 27602,50 lei.

A specificat reclamantul că pentru efectuarea expertizei a achitat suma de

1440 lei. Totodată, pentru a evita un eventual conflict cu Oculov Dmitrii,

proprietarul automobilului avariat, au ajuns la înțelegerea ca reclamantul să-i

procure, în schimbul automobilului deteriorat, un alt automobil de același

model, produs în același an.

Prin urmare, la 27 decembrie 2016, în scopul procurării unui alt automobil,

Furtuna Valeriu i-a dat lui Oculov Dmitrii suma de bani necesară. Aici este de

menționat că, pentru înregistrarea automobilului procurat pe numele lui Oculov

Dmitrii a achitat suplimentar suma de 4490 lei.

Din considerentul că pârâtul nu a achitat valoarea prejudiciului cauzat

automobilului de model „Hyundai H200”, la 28 februarie 2017, Furtuna Valeriu

s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând încasarea din

contul lui Bogdan Igor în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de

33 532,50 lei, compus din: suma de 27602,50 lei necesară pentru repararea

automobilului deteriorat, suma de 4490 lei cu titlu de cheltuieli pentru

înregistrarea automobilului procurat pentru Oculov Dmitrii în locul celui

deteriorat și suma de 1440 lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei.

Totodată, s-a solicitat încasarea din contul lui Bogdan Igor în beneficiul lui

Furtuna Valeriu a cheltuielilor de judecată formate din acordarea asistenței

juridice în sumă de 3000 lei și a taxei de stat achitate la depunerea cererii de

chemare în judecată în sumă de 1006 lei (f.d.3-6).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 03 iulie 2017,

cererea de chemare în judecată înaintată de către Furtuna Valeriu a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată (f.d.86).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 03 august 2017 Furtuna

Valeriu a declarat apel nemotivat, iar la 07 noiembrie 2017 apel motivat

împotriva aceleași hotărâri, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

contestate și emiterea unei hotărâri noi, prin care cererea de chemare în judecată

să fie admisă în sensul declarat (f.d.f.d.98,110).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, a fost admis

apelul declarat de Furtuna Valeriu, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana) din 03 iulie 2017 și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

2

cererea de chemare în judecată înaintată de Furtuna Valeriu a fost admisă

integral, fiind dispusă încasarea din contul lui Bogdan Igor în beneficiul lui

Furtuna Valeriu a prejudiciului material în sumă de 33532,50 lei și a

cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat achitată la depunerea cererii

de chemare în judecată și la depunerea apelului în sumă de 1780,48 lei și a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3000 lei, iar în total suma de

38312,98 lei.

Invocînd netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 15 februarie 2018,

Bogdan Igor prin intermediul reprezentantului, avocatul Crețu Adrian a

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 19 decembrie 2017 cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul Ciocana) din 03 iulie 2017.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanța de

apel a interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii.

La fel s-a indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea

care trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.

În acest sens, a invocat că instanța de apel a aplicat greșit prevederile

Codului civil făcând trimitere la art.1398 alin. (1), fără a avea drept probe

pertinente și concludente acțiunile ilicite și vinovăția lui Bogdan Igor, ba mai

mult a fost aplicată norma materială care instanța nu avea dreptul să o aplice și

anume art. 1416 alin.(1) Cod civil.

În rezultat, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd o hotărâre

neîntemeiată de admitere integrală a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod

direct dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei, pe când prima instanță a

constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii

(f.d.151-154).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este declarat în termen, având în vedere faptul

că, decizia recurată a fost pronunțată la 19 decembrie 2017 (f.d.137), iar

recursul a fost depus la 15 februarie 2018 (f.d.151).

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului, un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În

cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

3

La data de 26 februarie 2018 în adresa intimatului a fost expediată copia

recursului declarat de Bogdan Igor cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d.157), însă fără careva rezultat, motiv pentru care admisibilitatea

recursului vizat s-a dispus în lipsa acesteia.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ prin

încheierea din 18 aprilie 2018 a considerat recursul admisibil și fără a prejudicia

fondul a dispus judecarea acestuia de către completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) și art. 444 Codul de procedură civilă,

recursul se examinează în lipsa părților, în limitele invocate în cerere, pe baza

referinței depuse de intimat și fără a administra noi dovezi.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis din alte motive decât cele

indicate în cererea de recurs cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea

pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul este în drept, să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum urmează din actele cauzei, reclamantul Furtuna Valeriu activând

în calitate de director în cadrul SRL „Autofortus” s-a înțeles în mod verbal cu

pârâtul Bogdan Igor ca ultimul să activeze pe o perioadă de probă în calitate de

lăcătuș la compania sus-menționată, însă perioada concretă de probă, drepturile

și obligațiile părților, inclusiv condițiile de muncă, salarizarea pârâtului Bogdan

Igor din actele cauzei nu se atestă nefiind invocate de părți pe parcursul

examinării cauzei.

La fel, s-a constatat că în cadrul audierii la Inspectoratul de Poliție Glodeni

pe marginea plângerii depuse de Furtuna Valeriu, pârâtul – recurent Bogdan

Igor a indicat că ,,la 20 decembrie 2016, în jurul orei 10:00, aflându-se la

serviciu în cadrul SRL „Autofortus” a venit o persoană de gen masculin cu

automobilul de model „Hyundai H200”,, cu care s-a înțeles să-l repare, motiv

pentru care a plasat automobilul vizat pe ascensor și l-a ridicat sus. În timp ce

repara automobilul, s-a auzit un zgomot după care automobilul dat s-a răsturnat

pe partea dreaptă și a căzut de pe ascensor, din ce motiv a căzut nu cunoaște”

(f.d.45).

Ca urmare, la 23 decembrie 2016 Furtuna Valeriu s-a adresat cu o cerere la

Inspectoratul de Poliție Glodeni, însă prin răspunsul Inspectoratului de Poliție

Glodeni din 26 decembrie 2016, a fost informat că acțiunile lui Bogdan Igor

poartă un caracter civil, motiv pentru care dânsul urmează să se adreseze în

instanța de judecată pentru recuperarea pe cale civilă a prejudiciului cauzat de

ultimul.

4

Tot actele cauzei atestă că, potrivit Raportului de evaluare nr. 0356101 din

10 februarie 2017 întocmit de către Camera de Comerț și Industrie, filiala Bălți,

prejudiciul material sau valoarea lucrărilor de reparație în legătură cu

deteriorarea automobilului de model „Hyndai H200”, la momentul efectuării

constituia suma de 27602,50 lei (f.d.27).

Din considerentul că, după cum invocă reclamantul Furtuna Valeriu,

pârâtul nu a achitat valoarea prejudiciului cauzat automobilului de model

„Hyundai H200”, la 28 februarie 2017, s-a adresat cu prezenta cerere de

chemare în judecată, solicitând încasarea din contul lui Bogdan Igor în

beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 33 532,50 lei, compus din:

suma de 27602,50 lei necesară pentru repararea automobilului deteriorat, suma

de 4490 lei cu titlu de cheltuieli pentru înregistrarea automobilului procurat

pentru Oculov Dmitrii în locul celui deteriorat și suma de 1440 lei cu titlu de

cheltuieli pentru efectuarea expertizei. Totodată, s-a solicitat încasarea din

contul lui Bogdan Igor în beneficiul lui Furtuna Valeriu a cheltuielilor de

judecată formate din acordarea asistenței juridice în sumă de 3000 lei și a taxei

de stat achitate la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 1006 lei

(f.d.3-6).

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o ca fiind neîntemeiată,

soluția fiind întemeiată pe faptul că la materialele dosarului nu au fost

prezentate careva probe în baza cărora să fie stabilită vinovăția lui Bogdan Igor

referitor la faptele invocate de către reclamant.

În consecință, prima instanță a concluzioinat că deși din actele cauzei

rezultă că a fost deteriorat mijlocul de transport de model „Hundai H200”, anul

fabricării 2001, la materialele dosarului lipsesc probe care să stabilească cine se

face vinovat de cele întîmplate, nefiind emis vreun act de sancționare a

pârâtului. Or, pentru angajarea răspunderii lui Bogdan Igor este necesară,

potrivit regulii generale, stabilirea vinovăției acestuia în privința faptei ilicite,

condiție ce nu se atestă la caz, iar în situația în care lipsesc careva probe privind

vinovăția pârâtului, cel din urmă nu poate fi impus să compenseze reclamantului

prejudiciul material solicitat (f.d.92-96).

Judecând apelul declarat de către Furtuna Valeriu, instanța de apel a admis

apelul, a casat hotărârea primei instanțe și a pronunțat o hotărâre nouă, prin care

a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de către reclamantul

Furtuna Valeriu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță a aplicat

eronat normele de drept material și a dat o apreciere arbitrară probelor

administrate și în final greșit a ajuns la concluzia respingerii acțiunii.

Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță greșit a aplicat

dispozițiile art. 58 alin. (3), 60 alin. (3) și 338 din Codul muncii, deoarece

întrunirea condițiilor cerute de normele menționate nu este necesară pentru

angajarea răspunderii civil delictuale a autorului prejudiciului, fiind suficientă

întemeierea cererii de reparare a prejudiciului civil-delictual pe dispozițiile

5

art. 1398 alin. (1) și a art. 1416 alin. (1) din Codul civil și abia în subsidiar, dacă

sunt întrunite condițiile legale pe dispozițiile din Codul muncii.

În consecință, instanța de apel a constatat că existența faptei ilicite și a

vinovăției sub forma imprudenței este imputabilă anume lui Bogdan Igor,

fiindu-i demonstrată prin depozițiile martorilor Oculov Maxim și Oculov

Dmitrii precum și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.d.40-44),

care au văzut cum Bogdan Igor a fixat necorespunzător automobilul pe

ascensor, iar acest fapt reprezintă principala cauză a producerii accidentului

cauzator de prejudicii în rezultatul anchetei cu toate dovezile deficitare

acumulate, nefiind înaintate și demonstrate existența unor alte versiuni ale

producerii accidentului (f.d.138-146).

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că

erorile admise de către instanța de apel la întocmirea calității actului de justiție

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ceea ce

este inadmisibil.

În acest context, Colegiul judiciar menționează că un element ce merită

atenție este stilul și calitatea hotărârilor judecătorești, iar aceasta înseamnă în

primul rând limbajul folosit. Utilizând un limbaj juridic, hotărârea

judecătorească este un act juridic de dispoziție al unei instanțe judecătorești,

însă nu este suficientă această observație pentru a defini și a da un anumit

specific hotărârii judecătorești. Or, hotărârea judecătorească este privită ca

având mai multe valențe, mai multe arii de cuprindere.

Astfel, prin Avizul nr. 7/2005 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor

Europeni (în continuare C.C.J.E.) s-a stabilit ca prioritate accesibilitatea,

simplitatea și claritatea limbajului utilizat de instanțe în redactarea hotărârilor.

C.C.J.E. consideră că limbajul juridic trebuie să fie, în același timp, simplu și

clar, iar limbajul utilizat în domeniul justiției ar trebui să fie concis și direct,

evitându-se utilizarea termenilor și noțiunilor care nu pot fi înțelese cu ușurință

de către justițiabili, întrucât dreptul și termenii juridici pot fi clarificați prin

citarea legislației sau a jurisprudenței, iar motivarea hotărârilor judecătorești ar

trebui să fie întotdeauna clară și completă.

În Republica Moldova, Consiliul Superior al Magistraturii, relevă despre

calitatea redactării hotărârilor, calitate ce se apreciază în raport de coerența

structurii, claritatea argumentației, logica juridică urmărită, precizia exprimării,

capacitatea de sinteză, stilul limpede și concis, analiza și interpretarea probelor

propuse și administrate.

Sub acest aspect, Colegiul judiciar reține că forma și estetica exprimării nu

trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea actului de justiție, or,

actul juridic trebuie redactat într-un limbaj și stil juridic specific, concis, sobru,

clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor

gramaticale și de ortografie.

Totodată, instanța de recurs apreciază că, în elaborarea actului de justiție,

instanța de judecată trebuie să se asigure că folosirea termenilor se realizează

6

într-un mod riguros, într-un limbaj și stil juridic, care este prin excelență un

limbaj specializat și instituționalizat.

Deși, instanța de judecată în cadrul procedurii de examinare poate opera cu

termeni de drept comun, aceștia trebuie folosiți adecvat domeniului respectiv,

numai în acest mod putându-se ajunge la respectarea unei unități terminologice

a stilului juridic, or, justiția este concepută de oameni și înfaptuită de oameni

pentru oameni.

Având în vedere aceste considerente de principiu, instanța de recurs

concluzionează că sintagmele „Reieșind din cumulul celor expuse, instanța

civilă este obligată să făcă o analiză primară și nepărtinitoare a fiecărei dovezi

în parte în vederea stabilirii existenței sau inexistenței elementelor pasibile să

anajeze răspunderea civil-delictuală sau a condițiilor legale susceptibile să

angajeze răspunderea angajatului față de angajator (să aleagă una din formele

de răspundere care pot fi angajate alternativ) și nicidecum să lase prejudiciului

nereparat și persoana care se face vinovată de cauzarea lui fără nici o

răspundere din simplu motiv că nu ar exista suficiente probe, după cum a

concluzionat greșit instanța de fond. Or, niciodată nu vor exista suficiente

probe, oamenilor neputîndu-li-se reproșa faptul că sunt umani. Pentru că, de

regulă, oamenii sunt lipsiți de diligentă, prudență și câteodată de cultură

juridică în raporturile sociale în care se manifestă, respectiv oamenii, de

regulă, nu preconstituie dovezi scrise ci preferă să încheie convenții în

temeiul unor promisiuni verbale. Cu alte cuvinte, oamenii, de regulă, ”bat

palma” și nu încheie contracte în formă scrisă, iar sarcina judecătorului este

de a stabili care este regimul juridic aplicabil la soluționarea litigiului reieșind

din materialul probator pe care îl posedă” ce se regăsesc în textul deciziei

Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017 nu respectă standardul de

claritate și predictibilitate cerut de Legea fundamentală și de Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Aici, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție menționează, că decizia instanței de apel, trebuie să

corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate

în proces, și să răspundă în mod expres la toate cererile și obiecțiile formulate

de apelant și intimat (Principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84) 5 privind

principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea justiției adoptată de

Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei la 28 februarie 1984).

Astfel, formulările din conținutul deciziei trebuie să corespundă

exigențelor de corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate, consecutivitate,

logică, elocvență, lipsă de rezerve (necondiționalitate), oficialitate și pertinență.

Prin urmare, instanța de apel contrar celor expuse, nu a respectat

modalitatea de întocmire a deciziei, or, la caz aprecierea instanței de apel este

expusă într-o formă evazivă, incertă, fapt ce contravine prevederilor art.art. 239

și 241 alin. (5) CPC.

Aceasta deoarece, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu

motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite

7

aprecieri/soluții, trebuie să fie clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă

putere de convingere, fapt ce la caz nu se atestă.

Totodată, analizînd decizia Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie

2017, se atestă că, instanța de apel, examinând pricina, în motivare inițial a

considerat că prima instanță greșit a aplicat dispozițiile art. 58 alin. (3), 60 alin.

(3) și 338 din Codul muncii, iar ulterior, contrar celor expuse a concluzionat că

,,la soluționarea litigiului pot fi aplicabile dispozițiile art. 58 alin. (3) din Codul

muncii care stipulează că, în cazul în care contractul individual de muncă nu a

fost perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe o durată

nedeterminată și își produce efectele din ziua în care salariatul a fost admis la

muncă de către angajator sau de către o altă persoană cu funcție de răspundere

din unitate, abilitată cu angajarea personalului. Dacă salariatul dovedește

faptul admiterii la muncă, perfectarea contractului individual de muncă în

forma scrisă va fi efectuată de angajator ulterior, în mod obligatoriu” (f.d.143).

Deci, concluziile instanței de apel sunt contradictorii, motiv pentru care

recursul urmează a fi admis din alte motive decât cele indicate în cererea de

recurs cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare.

În această ordine de idei, Colegiul judiciar relevă că după rejudecare,

instanța de apel urmează să verifice de către cine a fost suportat prejudiciu în

urma deteriorării automobilului de model „Hyundai H200”: de către persoana

juridică SRL „Autofortus” sau persoana fizică Furtuna Valeriu și în dependență

de această situație să determine care este legea material aplicabilă: Codul civil

sau Codul muncii. La fel, instanța de apel urmează să dea o apreciere

materialelor acumulate în baza plângerii depuse de Furtuna Valeriu la 23

decembrie 2016 Inspectoratului de Poliție Glodeni (f.d.37-47).

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În această ordine de idei, este cert că omiterea aspectelor menționate de

către instanța de apel, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără a

fi supusă controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță

prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt și de drept, care, este diferită de la caz la caz.

Iar în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, noțiunea de proces echitabil

impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să

examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se

mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți.

8

Din considerentele menționate, întru aplicarea corectă a normei de drept ce

guvernează rezolvarea prezentului litigiu și, deoarece eroarea judiciară în cauză

nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul, a casa decizia instanței de apel și a trimite pricina spre

rejudecare în instanța de apel sub aspectele sus-enunțate.

La rejudecarea pricinii este necesar de ținut cont de cele expuse și în

dependență de cele obținute de emis o decizie legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Bogdan Igor prin intermediul

reprezentantului, avocatul Crețu Adrian.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Furtuna Valeriu

împotriva lui Bogdan Igor privind repararea prejudiciului material, cu restituirea

pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător: Iulia Sîrcu

Judecători: Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

9