3ra-633/18 — anularea actului administrativ

prima instanță: V. Ciumac dosarul nr. 3ra- 633/18

instanța de apel: V. Clima, E. Palanciuc, G. Moscalciuc

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” (succesorul în drepturi – Întreprinderea

de Stat „CRIS Registru”),

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Ghilan împotriva

Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat Registru” cu privire

la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018, prin care a fost

respins apelul declarat de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 21 iulie 2017,

c o n s t a t ă:

La 16 februarie 2017 Tatiana Ghilan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat Registru”,

succedată de instituția publică Agenția Servicii Publice cu privire la anularea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 28 mai 2016 a susținut

examenul teoretic pentru obținerea dreptului de a conduce vehicule la categoria B și

BE.

A menționat că proba practică la conducerea mijlocului de transport care a avut

loc la 09 iulie 2016 nu a susținut-o, deoarece a obținut 24 de puncte de penalizare.

A susținut că la a doua încercare din 12 august 2016 reclamanta a obținut doar

12 puncte de penalizare, prin urmare a susținut examenul practic la obținerea

dreptului de a conduce vehicule din categoria B și BE.

A afirmat că la 12 decembrie 2016 prin poștă a recepționat scrisoarea ÎS „CRIS

„Registru” cu privire la anularea dreptului de a conduce autovehicule din categoria B,

în temeiul unor pretinse fraude.

A indicat reclamanta că vinovăția angajaților ÎS „CRIS Registru” nu-i poate fi

imputată ei, deoarece ea a susținut examenul de calificare la ambele probe.

Prin cererea prealabilă expediată în adresa pârâtului, reclamanta a solicitat

anularea ordinului ÎS „CRIS Registru” nr. 572 din 22 noiembrie 2016, însă a primit

refuz.

1

A considerat reclamanta că acțiunile pârâtului sunt ilegale, fiindu-i încălcate

drepturile, or, ea a susținut probele pentru obținerea permisului de conducere fără a

frauda careva rezultate, iar fraudele admise de examinatori în aplicarea calificativelor

de examinare, nu-i sunt imputabile.

A solicitat anularea ordinului nr. 572 din 22 noiembrie 2016 ca fiind emis

contrar prevederilor legii.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 21 iulie 2017 acțiunea a

fost admisă parțial și a fost anulat ca ilegal ordinul ÎS „CRIS Registru” nr. 572 din 22

noiembrie 2016 cu privire la anularea dreptului de a conduce vehicule titularului

Tatiana Ghilan. În rest acțiunea a fost respinsă.

În susținerea poziției prima instanță a constatat că, ordinul ÎS „CRIS Registru”

nr. 572 din 22 noiembrie 2016 în partea ce ține de anularea dreptului de a conduce

vehicule de către Tatiana Ghilan este ilegal, deoarece aceasta a obținut acest drept în

mod legal, iar incapacitatea sau neglijența examinatorului, care a oferit un punctaj

mai mic la penalizări decât cel real nu poate fi imputat reclamantei și nu poate fi pus

pe seama acesteia, or, examenul nu a fost fraudat de către reclamantă.

Totodată, prima instanță a reținut că în speță, acțiunile pârâtului constituie

abuzuri față de reclamantă aplicând unele sancțiuni fără a ține seama de persoana

făptuitorului – examinatorului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018 a fost respins apelul

declarat de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

La 07 iulie 2018 IP „Agenția Servicii Publice” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului reiterând motivele de fapt și de drept pe care le-a invocat

pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare a indicat că atât decizia

instanței de apel, cât și hotărârea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate, fiind

emise cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele

cauzei nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării deciziei contestate

pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

2

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către IP „Agenția Servicii

Publice”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs sunt similare

argumentelor invocate atât în prima instanță, cât și în instanța de apel și sunt expuse

asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o

apreciere corectă, având la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor

judiciare, apreciate conform art.130 CPC.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

3

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către IP „Agenția Servicii Publice”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul IP „Agenția Servicii Publice”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

Cod de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4