2ra-772/18 — constatarea faptului

Dosarul nr. 2ra-772/18

Prima instanță: Jud. Cahul (sediul Centru)

Jud. L.Turculeț

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul:

G.Vavrin, T.Berdilă,I.Dănăilă

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Publică ,,Agenția

Servici Publice”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Losev Oxana cu

privire la constatarea faptului care are valoare juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Instituția Publică ,,Agenția Servici Publice” și menținută

hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Centru din 16 octombrie 2017,

c o n s t a t ă :

La data de 24 noiembrie 2016, Losev Oxana prin intermediul avocatului Grecu

Ion a depus în instanța de judecată cerere prin care a solicitat constatarea raportului

de rudenie (mamă-fiică) între dânsa și Gladiniuc Izabela, născută la XXX.

În motivarea cererii petiționara a indicat că, în anul 1996 a plecat peste hotarele

țării la muncă în statul Israel.

A explicat că, la revenire în țară, la traversarea frontierei, autoritățile din Israel,

i-au ridicat pașaportul internațional pe motivul că a încălcat regimul de ședere în țara

dată. Revenind în țară, având intenția de a-și reface documentele și de a pleca din

nou peste hotare, s-a adresat unor persoane pentru a o ajuta să-și perfecteze

documentele necesare plecării peste hotare. Persoanele date, le-a găsit prin

intermediul ziarului MACLER, unde aveau o rubrică că prestează servicii întru

perfectarea actelor și angajarea la muncă peste hotare.

A relevat că, de la persoana dată a primit buletinul de identitate seria X nr.

XXXX, cu data eliberării la 13 august 1997 cp.XXXXX și pașaportul internațional

pe numele Gladiniuc Tatiana a.n. XXX, seria XX nr. XXX datat cu data eliberării

10 septembrie 1997. Cu aceste acte și-a perfectat viza pentru deplasarea peste

hotarele țării. La începutul anului 2000, s-a mutat cu traiul în România, orașul Galați,

deținând aceleași acte. La 30 decembrie 2000, s-a născut fiica sa Izabela, dar așa

cum la acel moment conform actelor deținute numele său de familie era Gladiniuc,

în certificatul de naștere a copilului a fost indicată această familie.

A statuat că, revenind în Republica Moldova, la 11 iunie 2003, și-a perfectat

legal buletinul de identitate cu adevăratele date de identificare, și anume Losev

Oxana, a.n. XXXX, cod numeric personal XXXX.

A invocat că, la momentul de față este identificată cu numele adevărat Losev,

iar fiica sa Izabela este identificată cu numele Gladiniuc. În legătură cu acest fapt la

06 iunie 2016, s-a adresat cu cerere către Oficiul Stării Civile Cahul, prin care a

solicitat eliberarea certificatului de naștere a copilului pe numele Losev Izabela, dar

la 22 noiembrie 2016 a primit referință prin care i s-a refuzat în eliberarea

certificatului, fiindu-i recomandat adresarea în instanța de judecată întru constatarea

faptului raporturilor de rudenie.

A mai indicat că, constatarea acestui fapt juridic este necesar pentru a obține

actele necesare pentru identificarea lui Gladiniuc Izabela ca fiică a subsemnatei

Losev Oxana, conform atributelor sale de identitate reale, pentru a aduce situația de

fapt în albia legalității.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 19 decembrie 2016 a fost atras în proces

în calitate de persoană interesată Serviciul Stare Civilă.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017 emisă de Judecătoria Cahul a fost atras în

calitate de persoană interesată ÎS CRIS Registru.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 16 octombrie 2017 a fost

admisă cererea înaintată de Losev Oxana și s-a constatat faptul că cet. Gladiniuc

Izabela născută la 30 decembrie 2000 în or. Galați, România, CNP al României

XXXX, este fiica lui Losev Oxana Vladimir, cetățeancă a R. Moldova, CNP XXXX,

născută la XXXX.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017 s-a respins apelul

declarat de Instituția Publică ,,Agenția Servici Publice”, s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Cahul, sediul Central din 16 octombrie 2017.

La 26 februarie 2018 Instituția Publică ,,Agenția Servici Publice” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei

Cahul, sediul Central din 16 octombrie 2017, cu emiterea unei noi decizii prin care

să fie respinsă integral acțiunea.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și a

hotărîrii primei instanțe invocând că aceastea au apreciat greșit probele și înscrisurile

administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a normelor de drept material.

În acest sens, susține că instanța de apel și instanța de fond nu au elucidat pe

deplin toate circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și a trecut

în mod superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în

coraport cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

Totodată, indică că sunt neîntemeiate și eronate constatările instanțelor ierarhic

inferioare privind constatarea faptului că cet. Gladiniuc Izabela născută la XXXX în

or. Galați, România, CNP al României XXXX, este fiica lui Losev Oxana Vladimir,

cetățeancă a R. Moldova, CNP XXXX, născută la XXXX.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Cahul a fost

pronunțată la 19 decembrie 2017, expediată în adresa părților la 17 ianuarie 2018

(f.d.198), însă careva probe ce ar confirma recepționarea acesteia de către

participanții la proces, la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Cahul din 19 decembrie 2017 a fost depus la 26 februarie 2018, în conformitate cu

art. 434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Instituția Publică ,,Agenția Servici Publice” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Instituția Publică ,,Agenția Servici Publice” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător: Svetlana Filincova

Judecători:

Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu