2ra-955/18 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale procuraturii

Dosarul nr.2ra-955/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani)

Judecător: N. Pasecinic

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, I. Secrieru, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Victor Burduh, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Procuratura Generală, reprezentată de Lealin Iuri,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Seinic

Vitalie împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală,

cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală și ale procuraturii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Procuratura Generală și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 26 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La 17 februarie 2017, Seinic Vitalie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și

ale procuraturii, solicitând încasarea din bugetul de stat prejudiciului moral cauzat în

sumă de 500 000 lei, încasarea din contul bugetului de stat a cheltuielilor pentru

acordarea asistenței juridice în cadrul urmăririi penale și examinării cauzei penale în

instanțele de judecată în sumă de 15 000 lei.

În motivarea acțiunii Seinic Vitalie a indicat, că în data de 30 octombrie 2008

organul de urmărire penală al Centrului pentru Combaterea Crimei Organizate și

Corupției a început urmărirea penală pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu de către

factorii de decizie ai Oficiului de Executare Centru, manifestată prin înstrăinarea

imobililor amplasate în xxx, xxx, xxxx, soldate cu urmări grave, infracțiune prevăzută

de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal.

La 06 februarie 2009, pe faptul menționat, reclamantul Seinic Vitalie a fost

recunoscut în calitate de bănuit. Prin ordonanța organului de urmărire penală al DGUP

CCCEC din 10 februarie 2009 s-a dispus punerea sub sechestru a bunurilor ce aparțin

cu drept de proprietate lui Seinic Vitalie, și anume, autoturismul de model

„Volkswagen Golf -3”, anul producerii 1994 și cota parte a lui Seinic Vitalie din

imobilul aflat în proprietate comună a soților din xxxx, xxxxx, xxxxx.

La 18 februarie 2009, Seinic Vitalie a fost pus sub învinuire, și tot în această zi

i-a fost aplicată măsura preventivă, obligația de a nu părăsi țara.

1

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2009, Seinic

Vitalie învinuit în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 328 alin.(3) lit. d) Cod

penal, a fost achitat din motivul că în acțiunile lui nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii. Sentința menționată a fost atacată de acuzatorul de stat cu cerere de apel la

Curtea de Apel Chișinău.

Potrivit deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2010, s-a respins apelul

acuzatorului de stat Zgureanu Alexandru ca nefondat și s-a menținut sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2009.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07 decembrie 2010, s-a admis

recursul ordinar declarat de procuror, s-a casat decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 iulie 2010, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în alt complet de

judecată.

Potrivit deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2011 s-a respins ca

nefondat apelul acuzatorului de stat Zgureanu Alexandru, menținându-se fără

modificări sentința Judecătoriei Centru din 09 noiembrie 2009.

Ulterior, procurorul a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 17 martie 2011, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța

de apel.

Potrivit deciziei Curții Supreme de Justiție din 07 februarie 2012, s-a admis

recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Bolturatu Vasile, s-a casat decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 martie 2011, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2012, s-a respins ca nefondat

apelul acuzatorului de stat Zgureanu Alexandru și menținută sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2009.

Nefiind de acord cu sentința data, procurorul a declarat recurs ordinar în care a

solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2012 și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 11 decembrie 2012, a admis

recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de apel Guțan

Pavel, a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2012 cu dispunerea

rejudecării cauzei în Curtea de Apel Chișinău.

Conform deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2013, s-a respins ca

nefondat apelul procurorului în Procuratura Anticorupție, Zgureanu Alexandru.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 februarie 2014, s-a respins ca

inadmisibil recursul ordinar declarat de procuror împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 28 iunie 2013.

Astfel, a menționat reclamatul că fiind ilegal pus sub învinuire de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, lipsindu-1 de dreptul la

libera circulație în legătură cu aplicarea măsurii preventive - obligația de a nu părăsi

țara, aplicarea sechestrului pe bunurile imobile și mobile, insistența procurorului de a

fi condamnat fără vină, făcându-i o reputație negativă în societate, imposibilitatea

angajării la lucru în legătură cu învinuirea neîntemeiată, neliniște în familie, Seinic

Vitalie a fost supus unor suferințe morale - psihice, fapt pentru care a solicitat

admiterea acțiunii în sensul formulat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 26 mai 2017 cererea

de chemare în judecată a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din bugetul de stat

prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Seinic Vitalie prejudiciul moral

2

cauzat în sumă de 50 000 lei și prejudiciul material cauzat pentru acordarea asistenței

juridice suportate în cadrul urmăririi penale și judecarea cauzei penale în instanțele de

judecată în sumă de 15 000 lei. În rest pretențiile au fost respinse.

Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, la 31 mai 2017, Ministerul

Justiției și Procuratura Generală, prin intermediul reprezentanților săi, au contestat cu

apel hotărârea primei instanțe, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Seinic Vitalie să fie

respinsă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017 nu s-a dat curs

cererilor de apel depuse de reprezentanții Ministerului Justiției și Procuraturii

Generale, comunicându-li-se despre necesitatea lichidării neajunsurilor constatate, iar

prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2017, apelul declarat de

reprezentantul Ministerului Justiției a fost restituit în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a)

Cod de procedură civilă.

Prin apelul depus la 17 iulie 2017, Procuratura Generală a susținut că instanța

de fond a admis nejustificat cerințele reclamantului - intimatului, fiind necesară

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

La fel, a menționat că Seinic Vitalie nu a fost tras la răspundere penală, motiv

din care nu dispune de dreptul la recuperarea prejudiciului pentru procedurile derulate

în privința sa.

Mai mult decât atât, intimatul nu a fost supus nici măsurilor privative de

libertate în cadrul procesului penal. Prin urmare, toate acțiunile de urmărire penală

efectuate au fost necesare, reieșind din specificul cauzei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2017, s-a respins apelul

declarat de Procuratura Generală, ca nefondat și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 26 mai 2017.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanța de apel

a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și justă probelor administrate, a

constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material și procedural și în

consecință a adoptat o hotărâre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Procuratura Generală, reprezentată

de Lealin Iuri a înaintat cerere de recurs, prin care solicită admiterea recursului,

modificarea deciziei instanței de apel, cu diminuarea prejudiciului moral până la o

limită rezonabilă.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 21 septembrie

2017 a fost expediată participanților la proces la 17 ianuarie 2018. Astfel, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

prin prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 01 martie 2018 în

termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, Procuratura Generală,

reprezentată de Lealin Iuri consideră că soluția instanței de apel este pripită, fapt ce

rezultă din nedeterminarea naturii juridice a obiectului litigiului, criteriu care

presupune prin sine lămurirea corectă și certă a situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate în cererea de apel și materialul probator anexat la

3

materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului

sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de Procuratura Generală, reprezentată de

Lealin Iuri, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor

unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Procuratura Generală, reprezentată

de Lealin Iuri, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3), (4) Cod procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a

deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 Cod de procedură civilă, completul a

constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 Cod de procedură civilă și

anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

4

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în recursul declarat

de către Procuratura Generală, reprezentată de Lealin Iuri asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Procuratura Generală, reprezentată

de Lealin Iuri, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Procuratura Generală,

reprezentată de Lealin Iuri.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Victor Burduh

Iuliana Oprea

5