2ra-519/18 — încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-519/18

Judecător: V. Holban

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, I. Țurcan, E. Palanciuc

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Ion Druță

Judecătorii Tatiana Vieru, Maria Ghervas,

Iuliana Oprea, Luiza Gafton

examinând recursul declarat de către Petrov Victor prin intermediul

avocatului Cerga Ion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Porciulean Oleg

împotriva lui Petrov Victor cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de Victor Petrov și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 13 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 13 mai 2015 Porciulean Oleg a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Petrov Victor cu privire la încasarea datoriei în mărime de 23 000

euro, dobânzii de întârziere în mărime de 8 924 euro și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat reclamantul că printr-un acord, în calitate de

împrumutător a acordat lui Petrov Victor, în calitate de împrumutat, suma în

mărime de 23 000 euro cu titlu de împrumut până la data de 15 iunie 2012, fapt ce

se conține în recipisa care a fost întocmită și semnată personal de pârât.

Invocă că la scadență, pârâtul nu a executat obligația de restituire a

împrumutului. Mai mult decât atât, acesta nici până în prezent nu și-a executat

obligația asumată.

Prin urmare, solicită încasarea sumei în mărime de 23 000 euro, dobânzii de

întârziere în mărime de 8 924 euro și a taxei de stat în mărime de 18 800 lei.

Ulterior, la 27 ianuarie 2016 reclamantul a depus o cerere prin care a majorat

cuantumul dobânzii de întârziere, solicitând încasarea acesteia pentru perioada 21

aprilie 2015 - 27 ianuarie 2016 în mărime de 4 691 euro și încasarea suplimentară

1

a taxei de stat în mărime de 3 140 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 13 octombrie 2016, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Porciulean Oleg împotriva

lui Petrov Victor cu privire la încasarea datoriei. S-a încasat din contul lui Petrov

Victor în beneficiul lui Porciulean Oleg suma de 23 000 euro cu titlu de datorie,

dobânda de întârziere în mărime de 13 615 euro și taxa de stat în mărime de 21

940 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, a fost respins

apelul declarat de Victor Petrov și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 13 octombrie 2016.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 26 ianuarie 2018 Petrov Victor

prin intermediul avocatului Cerga Ion (mandat nr.0070271, f.d.24, volumul I) a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 15 noiembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 13 octombrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că atât instanța de apel cât și

instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii, au aplicat eronat normele de drept

material, au apreciat greșit probele. A invocat, că decizia instanței de apel a fost

emisă fără o apreciere obiectivă, multilaterală, fiind totalmente pus accentul

asupra poziției reclamantului și instanței de fond.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 10 ianuarie 2018 (f.d. 21, volumul II), cât și faptul

că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia,

recursul lui Petrov Victor se consideră declarat în termen.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2018, recursul

declarat de Petrov Victor prin intermediul avocatului Cerga Ion, s-a considerat

admisibil.

Potrivit art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un

complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) al CPC, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în

baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petrov Victor prin

intermediul avocatului Cerga Ion este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea

deciziei instanței de apel și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel

din considerentele ce urmează.

Conform art. 445, alin. (1), lit. c) CPC instanța, după ce judecă recursul, este

2

în drept să admită recursul și să caseze integral decizia instanței de apel și să

trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Cu referire la recursul declarat de către Petrov Victor prin intermediul

avocatului Cerga Ion, instanța de recurs reține următoarele.

Din materialele dosarului reiese că în baza recipisei, Petrov Victor s-a

obligat să restituie lui Porciulean Oleg suma de 23 000 euro, care le-a luat cu titlu

de împrumut, până la data de 15 iunie 2012 (f.d. 10 vol. I).

Astfel, cu referire la recipisa enunțată, din probele administrate în prezenta

cauză reiese că potrivit raportului de expertiză nr. 485 din 08 aprilie 2016, s-a

constatat că semnătura executată din numele lui Petrov Victor pe recipisa

litigioasă, prin care se confirmă că Petrov Victor a luat cu împrumut de la

Porciulean Oleg suma de 23 000 euro până la 15 iunie 2012, probabil a fost

executată de însăși Petrov Victor.

Totodată, din raportul enunțat rezultă că în urma cercetărilor grafoscopice a

semnăturii în litigiu din numele lui Petrov Victor, plasată sub text, în dreptul

inscripției manuscrise a numelui Petrov Victor din recipisă, s-a ajuns la o

concluzie probabilă. Astfel, de răspuns la întrebarea nr. 2 este posibil numai în

cazul unor cercetări suplimentare cu prezentarea unui volum suficient de modele

din punct de vedere cantitativ și calitativ, întru formularea unei concluzii

categorice, pozitive sau negative (f.d. 98-105 vol. I).

Deci, din conținutul raportul menționat reiese că în urma efectuării

expertizei grafoscopice nu s-a ajuns la o concluzie certă, ci la o probabilitate că

însăși Petrov Victor a semnat recipisa care constituie mijlocul de probă decisiv în

prezenta cauză civilă. Respectiv, Colegiul consideră că odată ce nu s-a înlăturat

presupunerile ce planează pe marginea acestui mijloc de probă prin efectuarea

unei expertize suplimentare, această probă urma a fi administrată în coroborare cu

alte probe pertinente în prezenta cauză.

În acest sens, Colegiul consideră întemeiate argumentele recurentului

privitor la faptul că instanța de apel nu a soluționat prezentul litigiu prin o

examinare obiectivă și multilaterală cauzei. La fel, instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor argumentelor invocate de către apelantul în cererea de apel.

Colegiul reține că apelantului urma a-i fi dat răspuns la toate argumentele

esențiale invocate, ceea ce nu s-a efectuat în prezenta cauză, fapt ce a generat

înaintarea prezentului recurs, unde în esență recurentul invocă nemotivarea

hotărârii judecătorești și lipsa unor răspunsuri clare și suficiente pe marginea

argumentelor invocate.

Potrivit art. 390 alin. (1) lit. e) CPC, decizia instanței de apel trebuie să

conțină motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, studiind actele pricinii și verificând legalitatea deciziei

instanței de apel, ajunge la concluzia că instanța de apel prematur a respins apelul

declarat de către Petrov Victor, nu a supus examinării depline cumulul probelor și

înscrisurilor anexate la dosar, ceea ce contravine prevederilor legale.

3

Potrivit art. 25 alin. (1) CPC, instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit

probele, să asculte explicațiile părților și intervenienților, depozițiile martorilor,

concluziile expertului, consultațiile și explicațiile specialistului, să ia cunoștință

de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze înregistrările audio și să

vizioneze înregistrările video, să emită hotărârea numai în temeiul

circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și verificate în ședință de

judecată.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție, reține că Petrov Victor la depunerea cererii de

apel a anexat un șir de acte întru susținerea poziției sale, în baza cererii din 02 mai

2017 (f.d. 199 vol. I), probe neexaminate de către instanța de apel sub aspectul

pertinenței și concludentei, obținute după pronunțarea hotărârii primei instanțe,

fapt menționat expres în cererea enunțată.

Prin urmare, Colegiul constată că instanța de apel urma să stabilească și să

elucideze circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, or apelul este

calea de atac ordinară, devolutivă și suspensivă de executare, ce impune

rejudecarea fondului cauzei.

Pe lângă competența cu privire la verificării legalității și temeiniciei hotărârii

atacate, această cale de atac conferă instanței învestite cu soluționarea apelului și

unele atribuții ale primei instanțe, ce se extind asupra tuturor împrejurărilor de

fapt și de drept ale pricinii.

Colegiul lărgit constată că instanța de apel potrivit art. 372 alin. (5) CPC,

urma să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform jurisprudenței CEDO, instanțele de judecată, inclusiv instanțele de

apel sunt obligate de a motiva hotărârile sale. În special, decizia instanței de apel

trebuie să conțină circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei referitor la admiterea sau respingerea acțiunii, alte

chestiuni ce au fost soluționate în cadrul judecării pricinii, legea materială și

procedurală aplicată în cadrul judecării pricinii, argumentele instanței în caz de

respingere a unor probe prezentate de participanți, ș.a.

Instanța de recurs reamintește că obligația de motivare a hotărârilor

judecătorești își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri să

prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale (CEDO, hotărârea Werner

c. Austria din 24.11.1997), combinat cu dreptul părților ca aceste observații și

argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărârea Van de Hurk c.

Olanda din 19.04.1994), iar obligația de motivare a hotărârilor este singurul

mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menționate anterior,

piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

În același timp, instanța de recurs menționează că motivarea care stă la baza

deciziei trebuie să trateze separat fiecare dintre problemele ridicate de fiecare

parte, cu excepția situației în care mijlocul respectiv de apărare era de natură să

influențeze definitiv soluționarea cauzei.

Instanța de recurs indică că fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu

numai facultatea de a-și face cunoscute elementele, pe care se bazează pretențiile

4

sale, dar și aceea de a lua cunoștință și de a discuta orice probă sau concluzie

prezentată instanței de judecată (CEDO, hot. Lobo Machado vs. Portugalia din

20.02.1996; hot. Vermeulen vs. Belgis din 20.02.1996). Nu prezintă nici o

relevanță dacă elementul susceptibil să conducă la o anumită decizie este adus în

discuție de către părți sau sesizat din oficiu de către instanță, chiar și în această

din urma situație, judecătorul fiind obligat să impună discutarea lui.

În contextul dat, Colegiul menționează că obligația instanței de apel este de a

verifica legalitatea hotărârii în întregul ei, independent de motivele apelului

privind legalitatea hotărârii primei instanțe, în conformitate cu art. 373 alin. (4)

Cod de procedură civilă.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o

eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul

lărgit ajunge la concluzia de a casa integral decizia Curții de Apel Chișinău din 15

noiembrie 2018 și de a restitui prezenta pricină civilă spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

indicate, să verifice circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a

litigiului, să aprecieze probele sub toate aspectele, complet și obiectiv, conform

exigențelor art. 130 CPC și în dependență de situația stabilită, în raport cu

normele de drept material care reglementează relațiile civile, să adopte o hotărâre

legală și întemeiată.

În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1), lit. c), alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Petrov Victor prin intermediul

avocatului Cerga Ion.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2018, emisă în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Porciulean Oleg

împotriva lui Petrov Victor cu privire la încasarea datoriei, cu restituirea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ion Druță

Judecătorii Tatiana Vieru

Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Luiza Gafton

5