3ra-460/18 — nesolutionarea cererii in termen legal, repararea prejudiciului moral

3ra-460/18 — nesolutionarea cererii in termen legal, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-460/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani

Judecător: L. Holevițcaia

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Bogaci Ecaterina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bogaci Ecaterina

împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică cu privire la

constatarea încălcării dreptului la soluționarea cererii în termen legal și art. 1 al

Protocolului 1 CEDO, obligarea întreprinderii măsurilor de restabilire a drepturilor

și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Bogaci Ecaterina și a fost admis apelul declarat de

către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică și a fost modificată

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 1 februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 18 mai 2016, Bogaci Ecaterina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică cu privire la

constatarea încălcării art. 1 al Protocolului 1 CEDO, obligarea întreprinderii

măsurilor de restabilire a drepturilor și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a relatat că la 9 martie 2016 s-a adresat către

pârât cu o petiție în care a indicat că nelegitim a fost strămutat gazoductul de pe lotul

de teren adiacent de pe str. Primăverii 11 pe lotul din str. XXXX, și până în prezent

nu a fost strămutat înapoi și a solicitat urgentarea procesului de transferare a

gazoductului.

A invocat că răspuns la petiție nu a primit, iar pârâtul cu încălcarea art. 12 al

Legii cu privire la petiționare, nu a asigurat restabilirea drepturilor lezate.

A mai indicat că inacțiunile pârâtului i-au cauzat un prejudiciu moral

considerabil.

1

Reclamanta a solicitat constatarea încălcării de către pârât a art. 1 al

Protocolului 1 CEDO, obligarea întreprinderii măsurilor de restabilire a drepturilor

lezate și încasarea prejudiciului moral pentru nesoluționarea în termen legal a cererii

în mărime de 10 000 de lei.

La 21 decembrie 2016 reclamanta a depus o cerere de concretizare a

cerințelor, solicitând suplimentar și constatarea încălcării dreptului la soluționarea

în termen rezonabil a petiției depuse la Agenția Națională pentru Reglementare în

Energetică la 9 martie 2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 1 februarie 2017, a

fost admisă parțial acțiunea.

S-a constatat nesoluționarea de către Agenția Națională pentru Reglementare

în Energetică în termen legal a cererii reclamantei din 9 martie 2016 și încălcarea

dreptului reclamantei Bogaci Ecaterina de acces la informație.

S-a obligat Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică în termenul

stabilit de lege să o informeze pe reclamanta Bogaci Ecaterina asupra solicitărilor

din cererea acesteia înregistrată cu nr. C201600201 din 9 martie 2016.

S-a încasat de la Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică în

folosul Ecaterinei Bogaci suma de 1 000 de lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin

nesoluționarea în termen legal a cererii din 9 martie 2016.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017 a fost respins

apelul declarat de Bogaci Ecaterina și a fost admis apelul declarat de către Agenția

Națională pentru Reglementare în Energetică, a fost modificată hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 1 februarie 2017, în partea încasării

prejudiciului moral, fiind micșorată suma de la 1 000 de lei la 100 de lei.

În rest, hotărârea a fost menținută.

La 21 februarie 2018 Bogaci Ecaterina a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, solicitând admiterea acestuia,

modificarea deciziei contestate prin admiterea integrală a pretențiilor.

În motivarea recursului a indicat că pârâtul a prezentat în instanța de judecată

un răspuns formal, dar nu a prezentat nici o dovadă că răspunsul ANRE a fost primit

de reclamantă și că dânsa a făcut cunoștință cu acest răspuns, contrar jurisprudenței

CEDO (Godorozea v. Moldova hot. 06 octombrie 2009, § 31 și 32).

A invocat că pârâtul nu a îndeplinit funcțiile sale prevăzute de lege și nu a

asigurat restabilirea drepturilor lezate, fapte care i-au cauzat daune morale.

A reiterat că din contul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică

urmează a fi încasat prejudiciul moral în sumă de 10 000 de lei.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

La caz se atestă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei din 11 octombrie 2017 la 11 decembrie 2017, fapt confirmat

prin scrisoarea de însoțire nr. 17671 (f. d. 153), iar date cu privire la recepționarea

acesteia nu există.

2

Astfel, recursul declarat la 21 februarie 2018 împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 11 octombrie 2017, se consideră a fi depus în termen.

Prin referința depusă la 13 aprilie 2018 Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică a solicitat respingerea recursului declarat de Bogaci

Ecaterina, ca fiind neîntemeiat.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 aprilie 2018, recursul

declarat de către Bogaci Ecaterina, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Bogaci Ecaterina este întemeiat și urmează a fi admis cu casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

După cum denotă actele cauzei, reclamanta prin cererea din 9 martie 2016 a

solicitat pârâtului întreprinderea măsurilor necesare pentru urgentarea transferării

gazoductului de pe lotul adiacent de pe str. Primăverii 11 pe lotul de pe str. XXXX

(f. d. 4).

Astfel, invocând faptul că nu a primit răspuns în termenul stabilit de lege,

reclamanta a depus prezenta acțiune, solicitând constatarea dreptului lezat prin

nesoluționarea în termen legal a cererii nr. C201600201 din 9 martie 2016 și

încasarea prejudiciului moral.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în speță prima instanță a ajuns la concluzia

admiterii parțiale a acțiunii.

Întru susținerea poziției sale, prima instanță a reținut că potrivit art. 21 alin.

(3) lit. c) și i) a Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, persoana

care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim poate ataca orice acțiune sau

inacțiune a persoanei responsabile pentru primirea și examinarea cererilor de acces

la informații, dar în special cu privire la încălcarea termenelor și procedurii de

soluționare a cererii de acces la informație, precum cu privire la cauzarea unor

prejudicii materiale și/sau morale prin acțiunile ilegale a furnizorului de informații.

Astfel, instanța de fond a constatat faptul că răspunsul contestat este unul

formal și simplist, pârâtul nu a dat răspuns la solicitările reclamantei, prin ce a

încălcat dreptul acesteia de acces la informație.

Prima instanță a conchis că încălcarea admisă de pârât urmează a fi remediată

prin obligarea pârâtului de a se conforma legii, prin a informa pe reclamanta Bogaci

Ecaterina asupra solicitărilor din cererea acesteia, înregistrată cu nr. C201600201

din 9 martie 2016.

În această ordine de idei, a evidențiat că reclamanta Bogaci Ecaterina, până în

prezent se află într-o stare continuă de imposibilitate de a-și realiza drepturile sale

privind accesul la informație, la fel prima instanță a reținut că informația solicitată

3

de reclamantă se referă la dreptul de acces la informație în legătură cu dreptul

acesteia de folosință asupra terenului adiacent casei din str. XXXX.

Judecând apelurile declarate de către Agenția Națională pentru Reglementare

în Energetică și de către Bogaci Ecaterina, instanța de apel a ajuns la concluzia

respingerii apelului depus de Bogaci Ecaterina, admiterii apelului Agenției

Naționale pentru Reglementare în Energetică și modificării hotărârii primei instanțe

prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral de la 1 000 de lei la 100 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 8 alin. (1) din

Legea cu privire la petiționare nr. 190 din 19 iulie 1994, petițiile se examinează de

către organele corespunzătoare în termen de 30 de zile lucrătoare, iar cele care nu

necesită o studiere și examinare suplimentară – fără întârziere sau în termen de 15

zile lucrătoare de la data înregistrării, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.(4) și

(5). După cum rezultă din prevederile art. 14 din aceeași Lege, rezultatul examinării

se aduce la cunoștință petiționarului în scris sau în formă electronică, iar cu

consimțământul lui – oral. Răspunsul trebuie să fie bazat pe materialele examinării

și să conțină trimiteri la legislație.

În acest sens, instanța de apel a constatat că pârâtul avea obligația legală de

soluționare a cererii reclamantei din 9 martie 2016 până la 20 aprilie 2016, iar

răspunsul urma a fi adus la cunoștința acesteia.

A reiterat că pârâtul a prezentat în ședința de judecată răspunsul din 31 martie

2016, în conținutul căruia este expres indicat că este răspuns la cererea reclamantei

din 9 martie 2016 (f. d. 27), însă pârâtul nu a probat că a adus la cunoștința

reclamantei conținutul acestui răspuns.

Instanța de apel a remarcat că reieșind din conținutul răspunsului, acesta este

unul formal, nu s-a dat răspuns la solicitările reclamantei, prin ce s-a încălcat dreptul

acesteia de acces la informație.

Conform art. 1422 alin (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe fizice și psihice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislația, instanța

de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

Instanța de apel a concluzionat că cuantumul prejudiciului moral dispus spre

încasare de instanța de fond de 1 000 de lei este exagerat, din care considerente

urmează a fi diminuat la suma de 100 de lei, pentru nesoluționarea în termen legal a

cererii.

Instanța de recurs constată, însă, că deși la soluționarea pricinii au fost stabilite

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond,

concluziile instanței de apel cu privire la netemeinicia hotărârii primei instanțe sunt

incorecte, rezultate din aplicarea greșită și interpretarea eronată de către instanța de

apel a normelor de drept material aplicabile la caz, precum și aprecierea incorectă a

probelor prezentate.

Conform art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut

de lege, printr-un act administrativ și este nemulțumită de răspunsul primit la cererea

4

prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept

să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot

sau în parte a actului respectiv, repararea pagubei cauzate. Acțiunea poate fi înaintată

nemijlocit instanței de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege

și în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin

nesoluționarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.

În corespundere cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea cu privire la

petiționare nr. 190 din 19 iulie 1994, prin petiție, în sensul prezentei legi, se înțelege

orice cerere, reclamație, propunere, sesizare, adresată organelor de resort, inclusiv

cererea prealabilă prin care se contestă un act administrativ sau nesoluționarea în

termenul stabilit de lege a unei cereri.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea cu privire la petiționare, petițiile se

examinează de către organele corespunzătoare în termen de 30 de zile lucrătoare, iar

cele care nu necesită o studiere și examinare suplimentară – fără întârziere sau în

termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării, cu excepția cazurilor prevăzute

la alin.(4) și (5).

După cum rezultă din prevederile art. 14 din Legea cu privire la petiționare nr.

190 din 19 iulie 1994, rezultatul examinării se aduce la cunoștință petiționarului în

scris sau în formă electronică, iar cu consimțământul lui – oral. Răspunsul trebuie să

fie bazat pe materialele examinării și să conțină trimiteri la legislație.

Analizând circumstanțele cauzei prin prisma normelor de drept menționate,

instanța de recurs conchide că, instanțele ierarhic inferioare au ajuns la o concluzie

justă și întemeiată privind constatarea încălcării dreptului petiționarei la examinarea

petiției în termen legal.

Or, pârâtul avea obligația legală de soluționare a cererii reclamantei din 9

martie 2016 până la 20 aprilie 2016, iar răspunsul urma a fi adus la cunoștință

reclamantei.

În pofida faptului că la materialele cauzei există un răspuns al pârâtului din 31

martie 2016 la cererea reclamantei din 9 martie 2016 (f. d. 27), nu a fost probat că

acesta a fost adus la cunoștința reclamantei.

Reieșind din cele mai sus elucidate urmează a fi reiterat faptul că instanțele

ierarhic inferioare corect au constatat faptul nesoluționării de către Agenția

Națională pentru Reglementare în Energetică, în termen legal, a cererii reclamantei

din 9 martie 2016.

Totodată, instanțele ierarhic inferioare corect au conchis că, încălcarea admisă

de pârât, urmează a fi remediată prin obligarea pârâtului de a se conforma normelor

legale, prin informarea reclamantei Bogaci Ecaterina asupra solicitărilor din cererea

acesteia, înregistrată cu nr. C201600201 din 9 martie 2016.

Astfel, instanța de recurs consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel

cu privire la încasarea de la Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică în

beneficiul Ecaterinei Bogaci doar a sumei de 100 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

În favoarea concluziei enunțate instanța de recurs reține prevederile art. 1422

alin (1) Cod Civil RM, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral

5

(suferințe fizice și psihice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislația, instanța de judecată

are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent

bănesc.

Potrivit prevederilor art. 1423 Cod Civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate.

În acest sens, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, subliniază că suma în mărime de 100 de lei încasată de

către instanța de apel cu titlu de prejudiciu moral pentru nesoluționarea de către

Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a cererii în termenul legal este

absolut disproporționată suferințelor psihice suportate de către reclamanta Bogaci

Ecaterina prin faptul că a fost lipsită de posibilitatea de a afla care este răspunsul la

petiția sa legată de strămutarea gazoductului.

Aici necesită a fi evidențiat că la determinarea mărimii compensației pentru

prejudiciul moral, trebuie neapărat să se ia în considerație atât aprecierea subiectivă

privind gravitatea cauzării suferințelor psihice persoanei, cît și datele obiective care

certifică acest fapt, îndeosebi: importanța vitală a drepturilor personale

nepatrimoniale și a bunurilor; nivelul (gradul) suportării de către persoana vătămată

a suferințelor psihice sau fizice; felul vinovăției persoanei care a cauzat prejudiciul,

în cazul în care pentru repararea prejudiciului moral este necesară prezența ei.

În această ordine de idei, reclamanta Bogaci Ecaterina, până în prezent se află

într-o stare continuă de imposibilitate de a-și realiza drepturile sale privind accesul

la informație, iar informația solicitată se referă la dreptul de acces la informație în

legătură cu dreptul acesteia de folosință asupra terenului adiacent casei de pe str.

XXXX.

Raportând cele descrise la dispozițiile normelor legale citate supra, instanța

de recurs conchide că cuantumul prejudiciului moral pretins de reclamantă în

mărime de 10 000 de lei este exagerat, motiv din care urmează a fi încasată suma

stabilită de prima instanță de 1 000 de lei pentru nesoluționarea în termen legal a

cererii, suma dată fiind rezonabilă reieșind din caracterul litigiului și esența lui

pentru reclamantă.

Așa fiind, față de considerentele expuse și în raport cu dispozițiile citate, se

reține drept corectă mențiunea primei instanțe cu privire la cuantumul prejudiciului

moral încasat din contul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică în

beneficiul Ecaterinei Bogaci pentru nesoluționarea în termen legal a cererii.

Totodată, acțiunea reclamantei în partea stabilirii încălcării de către pârât a

art.1 al Protocolului nr.1 CEDO, urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată, or

6

pîrîtul, prin inacțiunea admisă – nesoluționarea în termen legal a cererii, nu a atentat

și nu a încălcat dreptul de proprietate a reclamantei.

În conexiunea celor relatate se constată că instanța de apel nu a calificat corect,

din punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost învestită, ce a dus la emiterea unei

soluții greșite, pe când instanța de fond în mod temeinic și legal a admis parțial

acțiunea.

Pentru observațiile arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Bogaci Ecaterina urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Bogaci Ecaterina.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017 și se

menține hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 1 februarie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bogaci Ecaterina împotriva

Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică cu privire la constatarea

încălcării dreptului la soluționarea cererii în termen legal și art. 1 al Protocolului 1

CEDO, obligarea întreprinderii măsurilor de restabilire a drepturilor și încasarea

prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

7