2ra-855/18 — evacuarea din bunul imobil

Prima instanță, Judecătoria Botanica mun. Chișinău: A. Braga dosarul nr. 2ra-855/18

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Departamentului Instituțiilor

Penitenciare împotriva Nataliei Costin cu privire la evacuarea din bunul imobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Natalia Costin, casată integral hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 07 iulie 2016 și emisă o hotărâre nouă de respingere a

acțiunii ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă

La 09 decembrie 2015, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Nataliei Costin cu privire la evacuarea din bunul

imobil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin Hotărârea Guvernului nr.

351 din 23 martie 2005 cu privire la aprobarea listelor bunurilor imobile proprietate

publică a statului și la transmiterea unor bunuri imobile, au fost aprobate listele

bunurilor imobile, proprietate a statului, aflate în administrarea ministerelor,

departamentelor și altor autorități ale administrației publice centrale, conform anexelor

nr. 1-2212. Astfel, din lista de la anexa nr. 224 face parte și bunul imobil de pe adresa:

XXXXX cu suprafața de 568 m.p. și 5 nivele, care începând cu 01 ianuarie 2007 se

află în gestiunea Departamentului Instituțiilor Penitenciare, cu statut de clădire

administrativă. La 06 august 2013, bunul respectiv a fost înregistrat la oficiul cadastral

cu numărul cadastral XXXXX. În consecință, încăperile utilizate anterior ca locuințe

în imobilul din XXXXX, actualmente sunt necesare pentru utilizare ca birouri de

serviciu pentru colaboratorii departamentului.

Indică Departamentul Instituțiilor Penitenciare că Natalia Costin locuiește în

odaia nr. XXXXX a clădirii administrative situată în XXXXX. La 17 iulie 2015 a

expediat în adresa pârâtei somația nr. 5/3216, prin care ultima a fost avertizată despre

1

eliberarea locuinței menționate în termen de 30 de zile, însă n-a primit niciun răspuns,

Natalia Costin continuând să locuiască în odaie.

Precizează reclamantul că potrivit Regulamentului cu privire la modul de dare

în locațiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29

martie 2008, bunurile instituțiilor publice pot fi date în locațiune în alte scopuri decât

pentru locuit.

Susține Departamentul Instituțiilor Penitenciare că pârâta nu a activat în

cadrul sistemului penitenciar, fapt confirmat prin certificatul eliberat de Direcția

resurse umane. Prin urmare, având în vedere intrarea în vigoare a Legii cu privire la

locuințe și prevederile Hotărârii Guvernului nr. 351 din 23 martie 2005, departamentul

nu este abilitat cu dreptul de a elibera/acorda locuințe de serviciu persoanelor

neangajate în cadrul sistemului penitenciar.

Solicită reclamantul evacuarea Nataliei Costin din odaia nr. XXXXX a clădirii

administrative situată în XXXXX.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 07 iulie 2016, acțiunea

a fost admisă și s-a dispus evacuarea Nataliei Costin din odaia XXXXX a clădirii

administrative a Departamentului Instituțiilor Penitenciare. Totodată, s-a încasat din

contul Nataliei Costin în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 de lei.

Instanța de fond a conchis că Natalia Costin nu deține niciun drept de posesie

și folosință temporară asupra odăii nr. XXXXX din blocul de pe XXXXX, întrucât

între părți nu a fost încheiat contract de locațiune care ar legitima statutul de locatar de

bună-credință al acestei încăperi, iar ordine de repartiție au fost eliberate pârâtei doar

pentru odăile nr. XXXXX. Mai mult ca atât, bunul imobil din XXXXX este

proprietate publică și are statut de clădire administrativă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017, a fost admis apelul

declarat de Natalia Costin, casată integral hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 07 iulie 2016 și emisă o hotărâre nouă de respingere a acțiunii ca

neîntemeiată.

Instanța de apel a concluzionat că Natalia Costin locuiește legal în odaia nr.

XXXXX, în baza ordinului de repartiție nr. 86 din 13 octombrie 1995, eliberat de

Ministerul Afacerilor Interne și ordinului de repartiție nr. 5 din 22 august 2000,

eliberat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare, după trecerea imobilului, care

avea statut de cămin, în gestiunea sa economică, iar dat fiind faptul că la momentul

instalării odaia nr. XXXXX era ocupată de alte persoane, Natalia Costin, cu acordul

administrației, s-a stabilit în odaia nr. XXXXX.

La 12 martie 2018, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017 și menținerea hotărârii Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 07 iulie 2016.

În susținerea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel a interpretat în

mod eronat legea și nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea justă a cauzei.

Indică Departamentul Instituțiilor Penitenciare că decizia instanței de apel nu

i-a fost comunicată și abia la 27 februarie 2018 reprezentantul său a făcut cunoștință

cu copia deciziei eliberate din arhiva Judecătoriei Chișinău, sediul Central. Astfel, la

2

30 ianuarie 2018, a solicitat Curții de Apel Chișinău remiterea deciziei, iar la 06

februarie 2018 a primit răspuns că aceasta i-a fost expediată anterior la 10 martie

2017, necătând la faptul că potrivit registrului de evidență a corespondenței de intrare

scrisoarea nu a fost primită. Respectiv, la 16 februarie 2018 a solicitat Judecătoriei

Chișinău, sediul Central eliberarea copiei deciziei Curții de Apel Chișinău din 21

februarie 2017 și în consecință, la 27 februarie 2018 a făcut cunoștință cu aceasta.

La 04 aprilie 2018, în adresa intimatei Costin Natalia a fost expediată copia

recursului declarat de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

La 11 mai 2018, Costin Natalia a depus referință, solicitând declararea

recursului inadmisibil ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434 CPC.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și

obiecțiile expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Departamentul Instituțiilor Penitenciare este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare

prevăzut la art. 434.

Art. 434 CPC prevede că recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de Departamentul Instituțiilor

Penitenciare urmează a fi considerat inadmisibil din motiv că este depus cu omiterea

termenului de declarare a recursului.

Astfel, potrivit materialelor cauzei, copia deciziei motivate a Curții de Apel

Chișinău din 21 februarie 2017 a fost expediată în adresa recurentului Departamentul

Instituțiilor Penitenciare la data de 10 martie 2017, potrivit scrisorii de însoțire nr.

3222 (f.d. 103), însă lipsește dovada de recepționare a acesteia.

La 30 ianuarie 2018, Departamentul Instituțiilor Penitenciare s-a adresat cu

cerere către Curtea de Apel Chișinău, cu solicitarea remiterii în adresa sa a deciziei

din 21 februarie 2017 (f.d. 116).

Conform răspunsului nr. 227 din 06 februarie 2018, Curtea de Apel Chișinău i-

a comunicat că la 10 martie 2017 decizia i-a fost expediată, iar la 28 martie 2017

dosarul a fost remis Judecătoriei Chișinău, sediul Central (f.d. 115).

În consecință, la 16 februarie 2018 Departamentul Instituțiilor Penitenciare a

depus o cerere scrisă la Judecătoria Chișinău, sediul Central, solicitând eliberarea

copiei deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017 (f.d. 114). Iar la 27

februarie 2018 recurentei i-a fost eliberată copia deciziei instanței de apel.

La 12 martie 2018, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017, invocând că decizia

recurată nu a fost expediată în adresa sa, fiind în imposibilitate de a o ataca cu recurs.

3

În acest sens, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că potrivit procesului-verbal al

ședinței instanței de apel din 21 februarie 2017, reprezentantul recurentului-intimat

Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Alexandru Crudu, a fost prezent la

pronunțarea dispozitivului deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017.

Prin urmare, reprezentantul recurentului a cunoscut despre emiterea de către

instanța de apel a deciziei din 21 februarie 2017 și în cazul în care nu a recepționat-o

redactată integral, fiind expediată în adresa sa la 10 martie 2017, urma să se intereseze,

la intervale rezonabile, la ce etapă se află motivarea deciziei recurate.

Afară de aceasta, în cererea de recurs Departamentul Instituțiilor Penitenciare

nu a indicat din care cauză s-a adresat la Curtea de Apel Chișinău cu cerere privind

eliberarea copiei deciziei redactate din 21 februarie 2017, tocmai la 30 ianuarie 2018,

adică peste 11 luni de la pronunțarea deciziei instanței de apel, despre care era în

cunoștință de cauză.

Deci, se atestă cu certitudine că prezentul recurs a fost depus de către

Departamentul Instituțiilor Penitenciare în afara termenului legal prevăzut de art. 434

CPC, acesta fiind unul de decădere și nesusceptibil restabilirii, ceea ce condiționează

declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Se reiterează că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea standardelor

inserate în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată, chiar și cu o singură zi, a

termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca

urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanțele de

fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

Relevantă în acest sens este hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în

speța Panomaryov vs Ucraina (hotărârea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29

septembrie 2008), în conținutul căreia Curtea a notat că reînnoirea termenului pentru

introducerea unei căi ordinare de atac din motive neconvingătoare, reprezintă o decizie

care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu

o cale extraordinară de atac. Totodată, subliniază Curtea Europeană a Drepturilor

Omului că un motiv pentru reînnoirea termenului ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, această posibilitate nu ar fi nelimitată, dată fiind

obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de

care ele au cunoștință.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recurentul a depus

cererea de recurs cu omiterea evidentă a termenului de declarare a recursului,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia că în temeiul art. 433 lit. b) CPC, recursul declarat de

Departamentul Instituțiilor Penitenciare urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit. b),

art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

4

Recursul declarat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5