2ra-983/18 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-983/18

Prima instanță: (Judecătoria Cahul) D. Bosîi

Instanța de apel: (Curtea de Apel Cahul) V. Movilă, E. Dvurecenschii, N. Veleva

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Ala Cobăneanu

Luiza Gafton

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Maftei Pelina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Maftei Pelina împotriva

Dinei Pușchina, intervenient accesoriu Șurîghin Andrei cu privire la încasarea datoriei,

penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2017, prin care a fost admis

apelul declarat de către Maftei Pelina și modificată hotărârea Judecătoriei Cahul din 10

noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 2 decembrie 2015 Maftei Pelina a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva

Dinei Pușchina cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Maftei Pelina a menționat că la 15 septembrie 2015 a încheiat cu

Dina Pușchina un contract de împrumut a sumei de 911 lei, cu termenul de rambursare de 2

luni.

Reclamanta susține că în termenul stabilit în contractul de împrumut, pârâta nu a

restituit datoria, fiindu-i calculată o penalitate în mărime de 1% pentru fiecare zi de

întârziere sau 30% lunar.

Maftei Pelina solicită încasarea de la Pușchina Dina sumei de 911 lei cu titlu de

datorie, încasarea sumei de 819 lei cu titlu de penalitate și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 19 mai 2016, a fost atras în proces în calitate de

intervenient accesoriu Șurîghin Andrei (f.d. 7).

La 21 iulie 2017 Maftei Pelina a înaintat cerere de concretizare, solicitînd încasarea de

la Pușchina Dina a sumei de 4720 de lei, ce se compune din suma de 1888 de lei cu titlu de

datorie și suma de 2832 de lei cu titlu de penalitate. Totodată a solicitat încasarea sumei de

250 de lei cu titlu de taxă de stat (f.d. 32).

1

În motivarea cererii, Maftei Pelina a invocat existența unui alt contract de împrumut cu

titlu oneros, fără termen de rambursare încheiat între Șurîghin Andrei și Pușchina Dina la

28 aprilie 2013.

La fel, a relatat că la 20 iulie 2016 între Șurîghin Andrei și Pușchina Dina a fost

încheiat un contract de cesiune a datoriei în mărime de 1888 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 noiembrie 2016, acțiunea a fost admisă

parțial.

S-a încasat de la Pușchina Dina în beneficiul Pelinei Maftei suma de 2 799 de lei cu

titlu de datoriei.

S-a încasat de la Pușchina Dina în beneficiul Pelinei Maftei suma de 401, 61 de lei cu

titlu de dobândă de întârziere.

S-a încasat de la Pușchina Dina în beneficiul Pelinei Maftei suma de 120 de lei cu titlu

de cheltuieli de judecată pentru citarea publică și suma de 96 de lei cu titlu de taxă de stat

(f.d. 69-70).

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 30 noiembrie 2017, a fost admis apelul declarat

de către Maftei Pelina, modificată hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 noiembrie 2016, în

partea ce ține de încasarea penalității și cheltuielilor de judecată, prin majorarea sumei de

401,16 lei cu titlu de penalitate pînă la suma de 1 277,26 de lei și prin majorarea sumei de la

96 de lei până la 300 lei cu titlu de taxă de stat.

În rest, hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 noiembrie 2016 a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a reținut că

la 15 septembrie 2015 între Maftei Pelina și Pușchina Dina a fost încheiat contractul de

împrumut a sumei de 911 lei pe un termen de 2 luni, cu aplicarea unei clauze penale de 30%

lunar în caz de nerambursare în termen.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că la 28 aprilie 2013 între Șurîghin Andrei și

Pușchina Dina a fost încheiat contractul de împrumut a sumei de 1888 de lei, fără stabilirea

unui termen de rambursare a împrumutului, Pușchina Dina fiind obligată la restituirea

sumei după înștiințarea prealabilă înaintată de Maftei Pelina.

La fel, instanța de apel a concluzionat că la 20 iulie 2016 între Șurîghin Andrei în

calitate de ”Cedent” și Maftei Pelina în calitate de ”Cesionar” a fost cesionată datoria

debitorului Pușchina Dina față de Șurîghin Andrei în baza contractului din 28 aprilie 2013

în sumă de 1888 de lei, cu aplicarea unei clauze penale de 30% lunar în caz de

nerambursare în termen.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că o condiție a contractului de împrumut a fost

stabilită referitor la faptul că ”Împrumutatul” este obligat la restituirea sumei după

înștiințarea prealabilă înaintată de către ”Împrumutător” în acest sens. Or, potrivit

înștiințării și avizului de recepție din 30 septembrie 2015, Pușchina Dina a fost înștiințată de

către Șurîghin Andrei despre restituirea împrumutului în mărime de 1888 de lei pînă la data

de 01 martie 2016, termen care nu a fost respectat de ultimul.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că penalitatea urmează a fi calculată începând

cu data de 10 noiembrie 2016 pînă la data de 30 noiembrie 2017 în mărime de 0,1% pentru

486 de zile a cîte 1,89 de lei pe zi, ceea ce constituie suma de 918,54 de lei.

Totodată, instanța de apel a concluzionat în privința majorării sumei cu titlu de taxă de

stat de la 96 de lei pînă la suma de 300 lei, proporțional părții admise.

La 20 martie 2018 prin intermediul oficiului poștal Maftei Pelina a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

2

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea înaintată să fie admisă integral.

Recurenta Maftei Pelina în motivarea recursului a menționat că la examinarea cauzei,

instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că,

Curtea de Apel Cahul a emis dispozitivul deciziei la 30 noiembrie 2017, însă date referitor

la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 20 martie 2018, respectiv se consideră depus în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea

conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432

din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un

temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

3

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate

ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Maftei Pelina, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Maftei Pelina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton

Dumitru Mardari

4