2ra-908/18 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-908/18

Prima instanță: (Judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău) Al. Negru

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) Gr. Dașchevici, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Ala Cobăneanu

Iuliana Oprea

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Balan Alexandr împotriva

Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne, intervenienți accesorii Ministerul

Finanțelor și Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, respinse apelurile declarate de

Ministerul Justiției și Procuratura Generală, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani,

municipiul Chișinău din 23 mai 2016 în partea încasării de la Ministerul Afacerilor Interne

în beneficiul lui Balan Alexandr a sumei de 147 470 de lei cu titlu de prejudiciu material

cauzat ca urmare a privării ilegale de a munci și pronunțată în această parte o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 04 ianuarie 2016 Balan Alexandr a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne, intervenienți accesorii Ministerul

Finanțelor și Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor de

judecată.

În motivarea acțiunii, Balan Alexandr a menționat că în temeiul ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr. 82 ef din 02 aprilie 2010 a fost angajat în funcția de inspector

patrulare rutieră al Secției Poliției Rutiere al Comisariatului raional de Poliție Briceni.

La fel a relatat că în luna septembrie 2011 în privința sa a fost intentată o cauză penală

de către Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, fiind învinuit de

faptul că la 19 septembrie 2011, aproximativ la ora 23.30 a stopat lingă stația de alimentare

cu petrol ”Tirex Petrol” din orașul Briceni autoturismul de model ”VAZ-212063”, condus

1

de Ivașchiv Oleg, care transporta mărfuri fără acte de proveniență și ar fi pretins de la

conducătorul acesteia suma de 100 dolari SUA pentru eliberarea autoturismului.

Susține de asemenea că i-a fost incriminat faptul că începînd cu 19 septembrie 2011,

sub pretextul favorizării traficului ilicit de mărfuri pe teritoriul raionului Briceni, ar fi

pretins de la Ivașciuc Oleg suma de 1000 lei pentru fiecare traversare, iar la 15 octombrie

2011 ar fi primit de la Ivașciuc Oleg suma de 700 lei pe traseul M-14 ”Brest-Chișinău-

Odessa” între satul Caracușenii vechi și orașul Briceni.

Invocă faptul că prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 460 ef din 12

octombrie 2011, a fost concediat din funcția deținută.

Relevă că prin sentința Judecătoriei Briceni din 27 mai 2013, a fost achitat de sub

învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal pe motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Menționează că sentința în cauză a fot menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din

04 februarie 2014 și decizia Curții Supreme de Justiție din 14 octombrie 2014.

Relatează că după pronunțarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 14 octombrie

2014, s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu cerere, prin care a solicitat anularea

ordinului nr. 460 ef din 12 octombrie 2011 cu privire la concedierea sa și restabilirea în

funcția deținută anterior.

Prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 177 din 03 august 2015, a fost anulat

ordinul nr. 460 ef din 12 octombrie 2011 cu privire la concediere și restabilit în funcția de

inspector patrulare rutieră al Secției Poliției Rutiere al Comisariatului raional de Poliție

Briceni.

Consideră că prin concedierea ilegală de la muncă, i-a fost cauzat prejudiciu material

pentru absența forțată de la muncă pe perioada 12 octombrie 2011 – 03 august 2014 în sumă

de 147 470,4 lei.

De asemenea, menționează că a fost reținut pentru 72 de ore, în privința sa fiind

aplicată măsura preventivă arest la domiciliu pentru 30 de zile, iar ulterior obligația de a nu

părăsi țara, fiind privat de libertate în perioada respectivă și cauzat prejudiciu moral.

Reclamantul Balan Alexandr solicită încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne și

Ministerului Justiției prin intermediul Ministerului Finanțelor a prejudiciului material în

sumă de 147 470,4 lei pentru absența forțată de la muncă, încasarea de la Ministerul

Justiției prin intermediul Ministerului Finanțelor a prejudiciului moral în mărime de 10 000

lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 15 000 lei suportate la examinarea

cauzei penale.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 10 februarie 2016, a fost

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală (f.d. 66 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 23 mai 2016, acțiunea

înaintată de Balan Alexandr a fost admisă parțial.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Balan Alexandr a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală.

S-a încasat de la Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Balan Alexandr suma

de 147 470,4 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin privarea ilegală de posibilitatea

de a munci.

În rest, acțiunea înaintată de Balan Alexandr a fost respinsă.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, au fost respinse apelurile

declarate de Ministerul Justiției, Procuratura Generală și Ministerul Justiției și menținută

hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 23 mai 2016 (f.d. 178-189 Vol. I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 02 august 2017, au fost admise recursurile

declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor Interne, casată integral decizia

Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători (f.d. 221-234 Vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017, a fost admis apelul

declarat de Ministerul Afacerilor Interne, respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției

și Procuratura Generală, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 23

mai 2016 în partea încasării de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Balan

Alexandr a sumei de 147 470 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat ca urmare a

privării ilegale de a munci și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, prin care s-a

încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Balan

Alexandr suma de 147 470 de lei cu titlu de prejudiciu material ce reprezintă salariul și alte

venituri provenite din muncă.

În rest, hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 23 mai 2016 a fost

menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a reținut că

prima instanță nu a aplicat legea care trebuia aplicată în partea ce ține de încasarea

prejudiciului material, or art. 13 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii și

ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, prevede că repararea

prejudiciului specificat la art. 7 lit. a), c) și g) se efectuează din contul bugetului de stat, iar

organul care reprezintă statul în instanța de judecată pe această categorie de cauze este

Ministerul Justiției.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că este greșită soluția instanței de fond cu

privire la încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne a prejudiciului material cauzat în

sumă de 147 470 de lei ca urmare a privării ilegale de a munci, considerînd că acesta

urmează a fi încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției.

La fel, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a concluzionat că sentința de

achitare constituie temei de reabilitare deplină a reclamantului Balan Alexandr, din care

considerente a aplicat corect criteriile de stabilire a prejudiciului moral, apreciind suma de

50 000 lei ca fiind rezonabilă și echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului

prin atragerea ilegală la răspundere penală.

La 09 februarie 2018 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea înaintată de Balan Alexandr să fie respinsă.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului a menționat că instanța de apel

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, eronat a interpretat legea care

reglementează aprecierea prejudiciului material și moral.

Susține că instanța de apel a admis încasarea din contul bugetului de stat a

prejudiciului material în sumă de 147 470,4 lei în lipsa unui calul matematic ce ar

reprezenta suma pretinsă, or în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

pretențiile cu privire la prejudiciul material trebuie să fie convingătoare și nu speculative, cu

riscul aplicării celei mai puțin convenabile metode pentru reclamant (cauza Popov nr. 1 vs

Moldova).

3

Relevă că în situația din speță, a fost emis un mandat de arest la domiciliu ce nu

depășește un termen de 30 de zile, iar acest fapt nu justifică încasarea unui prejudiciu moral

în sumă de 50 000 lei.

La 26 aprilie 2018, Procuratura Generală a depus referință la recursul declarat de

Ministerul Justiției, solicitînd admiterea acestuia.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că,

Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 20 decembrie 2017, însă date

referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 09 februarie 2018, respectiv se consideră depus în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea

conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432

din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un

temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

4

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate

ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Ala Cobăneanu

judecători Iuliana Oprea

Dumitru Mardari

5