2ra-991/18 — repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-991/18

Prima instanță - (Judecătoria Edineț) G. Bîrsan

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza

ÎNCHEIERE

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Iuliana Oprea, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Marin Vacari

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 august 2017, prin care s-a admis

apelul lui Marin Vacari, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Edineț din 01 martie

2017 și s-a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea s-a admis parțial,

c o n s t a t ă:

La 07 decembrie 2016 Marin Vacari a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, prin care a solicitat încasarea de la pârât a sumei de

100 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la

răspundere penală.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 02 octombrie 2014, în baza

cererii lui Adrian Agarici, în privința sa a fost inițiată o cauză penală, fiind recunoscut

în calitate de bănuit pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 179 alin. (1) din

Codul penal.

La 20 decembrie 2014, prin ordonanța procurorului Alexandru Plîngău din

Procuratura raionului Edineț, Marin Vacari a fost pus sub învinuire în comiterea

infracțiunii menționate și audiat în calitate de învinuit.

Tot în aceiași zi, în privința lui a fost aplicată măsura preventivă - obligația de a

nu părăsi țara.

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 30 aprilie 2015, Marin Vacari a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) din Codul

penal, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 200 unități convenționale (4 000 de lei).

Totodată, acțiunea civilă înaintată de Adrian Agarici s-a admis în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirii să hotărască instanța civilă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2015, s-a respins apelul lui

Marin Vacari și s-a menținut sentința Judecătoriei Edineț din 30 aprilie 2015.

Iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2016, s-a admis

recursul ordinar declarat de Marin Vacari, s-a casat decizia Curții de Apel Bălți din 16

1

decembrie 2015 și sentința Judecătoriei Edineț din 30 aprilie 2015 și s-a pronunțat o

nouă hotărâre, prin care Marin Vacari a fost achitat din motiv că fapta acestuia nu

întrunește elementele infracțiunii imputate.

Astfel, reclamantul Marin Vacari a invocat că în rezultatul acțiunilor ilicite ale

Inspectoratului de Poliție Edineț și ale Procuraturii raionului Edineț, i-au fost cauzate

daune sănătății, precum și suferințe fizice și psihice, fiindu-i limitată libertatea,

divulgate secretele sale personale și ale familiei și lezate onoarea, demnitatea și

reputația profesională.

În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza prevederilor art. 53 din Constituție,

art. 1422 din Codul civil, art. 524 din Codul penal și Legea privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Prin încheierea Judecătoriei Edineț din 23 ianuarie 2017, în calitate de

intervenient accesoriu în proces s-a atras Procuratura Generală.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 01 martie 2017, acțiunea s-a respins ca

neîntemeiată.

Invocând netemeinicia hotărârii Judecătoriei Edineț din 01 martie 2017, la 31

martie 2017 Marin Vacari a depus cerere de apel.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 08 august 2017, s-a admis apelul lui Marin

Vacari.

S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Edineț din 01 martie 2017 și s-a emis o

nouă hotărâre, prin care acțiunea s-a admis parțial.

S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Marin Vacari, 10 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral.

La 06 octombrie 2017 Procuratura de Circumscripție Bălți a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 august 2017.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 06 decembrie 2017 recursul

declarat de Procuratura de Circumscripție Bălți, s-a considerat inadmisibil.

La 14 martie 2018 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Bălți din 08 august 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul, în motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

În acest sens, a invocat că instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe, a aplicat eronat normele de drept material și a apreciat

arbitrar poziția participanților la proces și probele anexate la dosar.

A menționat că instanța de apel nu a constatat și nu a elucidat circumstanțele

importante ale pricinii pe deplin, precum și, și-a bazat decizia pe fapte neprobate și

declarative, în partea ce ține de constatarea faptului precum că, ca consecință a cauzei

penale, intimatul/reclamantul a avut de suportat careva suferințe fizice și psihice,

frustrări și lezare a reputației persoanele.

La fel, consideră că instanța de apel eronat a dispus încasarea din contul

bugetului de stat în beneficiul intimatului/reclamantului a sumei prejudiciului moral,

în condițiile în care la caz nu sunt întrunite condițiile necesare de aplicabilitate a

prevederilor Legii 1545-XIII din 25 februarie 1998.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

2

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției, Colegiul

constată că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unui din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, după cum rezultă din materialele dosarului, la 31 martie 2017 Marin

Vacari a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț din 01 martie

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 10 aprilie 2017 ședința de judecare a

apelului s-a stabilit pentru data de 08 august 2017, iar despre aceasta participanții la

proces au fost au fost înștiințați prin scrisoarea/citația cu nr. de ieșire 8573 din 26

aprilie 2017 (f.d. 70).

Potrivit avizului de recepție anexat la materialele dosarului (f.d. 72),

reprezentantul Ministerului Justiției a recepționat citația din 26 aprilie 2017 la data de

03 mai 2017.

Deși potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 08 august 2017

reprezentantul Ministerului Justiției nu s-a prezentat la ședință, materialul probator

atestă cu certitudine că copia deciziei instanței de apel din 08 august 2017 a fost

expediată (f.d. 151) și recepționată de Ministerul Justiției la 30 august 2017, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție anexat la dosar (f.d.84).

Cu toate acestea însă, demonstrând o neglijență a drepturilor procedurale,

Ministerul Justiției a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08

august 2017 numai la data de 06 aprilie 2018, în afara termenului legal prevăzut de art.

434 din Codul de procedură civilă.

În acest context, prin prisma art. 434 din Codul de procedură civilă, se va reitera

că, indiferent de temeiurile invocate de către părți sau participanții la proces, în cazul

în care există dovada comunicării deciziei integrale, recursul declarat după expirarea

termenului de două luni se consideră inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea

termenului.

3

La caz, Colegiul consideră că instanța de apel a asigurat dreptul apelantului,

respectând procedura de citare legală, iar ultimul urma să-și exercite drepturile

procedurale cu bună-credință conform prevederilor legale și în termenul stabilit.

Cu privire la acest aspect, Colegiul notează că în conformitate cu art. 56 alin. (3)

din Codul de procedură civilă, părțile sînt obligate să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală

civilă.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este

obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să respecte termenele

prevăzute de lege.

Conform jurisprudenței CtEDO, participanții procesului de judecată urmează să-

și asume un rol activ urmărind cu diligență derularea procesului său.

În acest sens, Ministerul Justiției urma să se intereseze la intervale rezonabile de

timp despre procesul în cauză, având obligația de a întreprinde măsurile necesare de a

proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt însă ignorat, și care a generat omiterea

termenului de declarare a recursului.

CtEDO în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a

lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (cauza

Van Harn c. Germaniei din 11 septembrie 2007), în speță contestarea la timp a actului

judecătoresc.

Astfel, Colegiul remarcă că dreptul de acces la o instanță poate fi astfel supus, în

anumite circumstanțe, unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție

(Stubbings și alții c. Regatului Unit pct.51-52).

Reieșind din aspectele descrise supra, recursul declarat de Ministerul Justiției la

06 aprilie 2018 împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 august 2017 nu se

încadrează în termenul de 2 luni prevăzut de lege, care este un termen de decădere și

nu poate fi restabilit, ceea ce constituie temei, în conformitate cu art. 433 lit. b) Codul

de procedură civilă, de a considera recursul inadmisibil.

În această ordine de idei, este cert că declarând recurs în afara termenului legal,

recurentul a demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în

legislația națională.

Curtea mai reține că, obligația persoanelor de a-și exercita drepturile procesual

civile în termenele stabilite de lege dau conținut ordinii de drept, astfel asigurându-se

certitudinea și securitatea raporturilor juridice.

O astfel de soluție este compatibilă cu respectarea prevederilor CEDO, având în

vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar

împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii

judecătorești emise și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În această ordine de idei, instanța de recurs remarcă că admiterea spre

examinare a unui recurs tardiv, ar avea un efect incompatibil cu principiul securității

raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenție și ar încălca dreptul

intimatului la un proces echitabil, având în vedere că prelungirea nejustificată a

termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare

a expirării termenului de atac.

4

Curtea Europeană în jurisprudența sa a menționat că, la îndeplinirea acțiunilor

procedurale, respectarea cerințelor cu privire la admisibilitate constituie un aspect

important al dreptului la un proces echitabil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că

recursul împotriva deciziei instanței de apel a fost depus în afara termenului legal,

Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiției, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 440 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Iuliana Oprea

Dumitru Mardari

5