2ra-836/18 — recunoașterea calității de moștenitor nedemn; repararea prejudiciului

2ra-836/18 — recunoașterea calității de moștenitor nedemn; repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-836/18

Judecător: V. Boico

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Vioară Tamara, Vioară Liliana și Vioară Corneliu prin intermediul avocatului Ala

Ungureanu și recursului declarat de Mihai Vioară,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihai Vioară

împotriva lui Corneliu Vioară și Lilianei Vioară cu privire la recunoașterea calității

de moștenitori nedemni și cererea reconvențională depusă de Tamara Vioară, Liliana

Vioară și Corneliu Vioară împotriva lui Mihai Vioară și Ion Nastas cu privire la

încasarea prejudiciului material cauzat pentru încălcarea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017, prin care s-

a respins apelurile declarate de Mihai Vioară și avocatul Ungureanu Ala, în

interesele Tamarei Vioară, Lilianei Vioară și Corneliu Vioară și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La 10 ianuarie 2012, Mihai Vioară a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Corneliu Vioară și Lilianei Vioară cu privire la recunoașterea calității

de moștenitori nedemni.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că este fratele lui Nicolai Vioara,

care a locuit de unul singur în apartamentul nr. xxx din str. X X Y x, mun. Chișinău

din momentul procurării și până la deces.

Mai indică că Tamara Vioară, soția lui Nicolai Vioara, Liliana Vioară și

Corneliu Vioară (copiii acestuia), s-au eschivat de la obligațiunile lor de îngrijire a

lui Vioară Nicolai, inclusiv în perioada în care acesta a fost bolnav, toate cheltuielile

fiind suportate de reclamant, nu s-au prezentat la înmormântarea acestuia, motiv

pentru care consideră că în cazul dat se întrunesc temeiurile legale pentru decăderea

pârâților din drepturile succesorale ca fiind succesori nedemni.

1

Reclamantul Mihai Vioară solicită recunoașterea lui Corneliu Vioară și a

Lilianei Vioară ca fiind moștenitori nedemni și lipsirea acestora de dreptul de

succesori legali asupra averii succesorale rămase după decesul lui Nicolai Vioara.

La 27 martie 2012, Tamara Vioară, Liliana Vioară și Corneliu Vioară au depus

în instanță o cerere reconvențională împotriva lui Mihai Vioară și Ion Nastas cu

privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului de

proprietate.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că sunt proprietari ai apartamentului

nr. xxx din str. X X Y x, mun. Chișinău, Tamara Vioară deținând cota-parte de ½

din apartamentul indicat în baza certificatului cu privire la dreptul de proprietate

asupra cotei-părți din proprietatea comună în devălmășie a soților, iar Liliana Vioară

și Corneliu Vioară cote-părți de câte ¼ , în baza certificatului de moștenitor legal nr.

324 din 27 ianuarie 2010.

Mai indică reclamanții că apartamentul indicat a aparținut șoților Nicolai

Vioara și Tamara Vioară cu drept de proprietate în devălmășie.

Menționează că prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău căsătoria a

fost desfăcută, iar după desfacerea căsătoriei în apartamentul menționat a locuit

Nicolai Vioara până la deces, după care apartamentul a fost ocupat abuziv de către

fratele acestuia - Mihai Vioară, care ulterior a fost dat în chirie fără acordul

proprietarilor.

Reclamanții Tamara Vioară, Liliana Vioară și Corneliu Vioară solicită

încasarea din contul lui Mihai Vioară a sumei primite în urma transmiterii

apartamentului nr. xxx din str. X X Y x, mun. Chișinău în locațiune în mărime de

xxxx euro cu indexarea acesteia pentru ultimii trei ani și datoria formată în urma

neachitării serviciilor comunale în sumă de xxxx lei, precum și cheltuielile legate de

executarea hotărârii judecătorești în sumă de 4 730 lei cu compensarea cheltuielilor

de judecată în legătură cu examinarea prezentului litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 aprilie 2016,

acțiunea inițială depusă de Mihai Vioară a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar

cererea reconvențională depusă de Tamara Vioară, Liliana Vioară și Corneliu Vioară

a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui Mihai Vioară în beneficiul

Tamarei Vioară, Lilianei Vioară și Corneliu Vioară a cheltuielilor suportate de

reclamanți în urma executării silite a hotărârii judecătorești din 24 noiembrie 2010

în sumă de 4730 lei, datoriile acumulate în urma neachitării serviciilor comunale în

sumă de xxxx lei, iar în total suma de xxxx lei. În rest, pretențiile lui Corneliu Vioară,

Tamarei Vioară și Lilianei Vioară fiind respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017, s-au respins

apelurile declarate de Mihai Vioară și avocatul Ungureanu Ala în interesele Tamarei

Vioară, Lilianei Vioară și Corneliu Vioară și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 05 aprilie 2016.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 15 ianuarie 2018, Vioară Tamara,

Vioară Liliana și Vioară Corneliu, prin intermediul avocatului Ala Ungureanu au

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea cererii de

2

recurs, casarea deciziei Curții de Apel Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie

2017 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 aprilie 2016, în partea

respingerii acțiunii reconvenționale cu emiterea în această, a unei noi hotărâri, prin

care să fie admisă integral acțiunea reconvențională înaintată de către Vioară

Tamara, Vioară Liliana și Vioară Corneliu.

În motivarea cererii de recurs a invocat că hotărârile instanțelor judecătorești,

în partea recurată, sunt unele ilegale și neîntemeiate, deoarece concluziile instanței

de apel sunt unele contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate în

prezenta cauză. Totodată instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material

și procedural.

La 19 februarie 2018, Vioară Mihai a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând repunerea în termen a cererii de recurs, admiterea cererii

de recurs, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017 și a

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 05 aprilie 2016, cu remiterea

pricinii spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea cererii de recurs a invocat că hotărârile instanțelor judecătorești

sunt neîntemeiate, emise cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept

procedural, indicând că pricina a fost judecată în absența acestuia, nefiindu-i

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa recurenților Vioară Tamara, Vioară Liliana și Vioară Corneliu la

06.11.2017 (f.d. 95 vol. III), cât și faptul că la materialele cauzei lipsesc careva probe

ce ar demonstra momentul comunicării acesteia, recursul înaintat de către Vioară

Tamara, Vioară Liliana și Vioară Corneliu, prin intermediul avocatului Ala

Ungureanu se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursurilor enunțate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM

consideră că recursurile declarate de către Vioară Tamara, Vioară Liliana și Vioară

Corneliu, prin intermediul avocatului Ala Ungureanu și Vioară Mihai sunt

inadmisibile din considerentele ce urmează.

Cu referire la recursul declarat de către Vioară Mihai, examinând

admisibilitatea acestuia, Colegiul constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art. 434.

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unui din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Din materialele dosarului rezultă că, la 01 noiembrie 2017, Vioară Mihai a

primit, sub semnătură, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017

(f.d. 94 vol. III), totuși, la 19 februarie 2018, contrar prevederilor art. 434 Cod de

procedură civilă, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel (f.d. 129-130

vol. III), înafara termenului legal.

În acest context, prin prisma art. 434 din Codul de procedură civilă, se va reitera

că, indiferent de temeiurile invocate de către părți sau participanții la proces, în cazul

în care există dovada comunicării deciziei integrale, recursul declarat după expirarea

termenului de două luni se consideră inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea

termenului.

Cu privire la acest aspect, Colegiul notează că în conformitate cu art. 56 alin.

(3) din Codul de procedură civilă, părțile sînt obligate să se folosească cu bună-

credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al

nerespectării obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația

procedurală civilă.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este

obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să respecte termenele

prevăzute de lege.

Conform jurisprudenței CEDO, participanții procesului de judecată, inițiind

proceduri în justiție, urmează să-și asume un rol activ urmărind cu diligență

derularea procesului său.

Față de cele relevate, nu pot fi luate în considerație argumentele recurentului

precum că a luat cunoștință cu decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie

2017, la 22 decembrie 2018.

Or, Vioară Mihai fiind persoană interesată în examinarea prezentului litigiu,

avea obligația de a întreprinde măsurile necesare de a-și proteja drepturile sale de

acces la instanță, fapt însă ignorat, ce a generat omiterea termenului de declarare a

recursului.

Dreptul de acces la o instanță poate fi astfel supus, în anumite circumstanțe,

unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripție (Stubbings și

alții împotriva Regatului Unit pct. 51-52).

Raportând aspectele descrise supra, Colegiul menționează că, CtEDO în

jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile

necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs.

Germania din 11 septembrie 2007), în speță contestarea la timp a actului

judecătoresc.

Prin urmare, recursul declarat de Vioară Mihai la 19 februarie 2018 împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017 nu se încadrează în termenul

de 2 luni prevăzut de lege, care este un termen de decădere și nu poate fi restabilit,

ceea ce constituie temei, în conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă,

4

de a considera recursul inadmisibil.

Cu referire la recursul declarat de către Vioară Tamara, Vioară Liliana și Vioară

Corneliu, prin intermediul avocatului Ala Ungureanu, examinând admisibilitatea

acestuia, Colegiul constată că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vioară Tamara, Vioară Liliana

și Vioară Corneliu, prin intermediul avocatului Ala Ungureanu nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenții nu au invocat

nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci au

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare

a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului,

invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost

apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Vioară Tamara, Vioară Liliana și Vioară Corneliu, prin

intermediul avocatului Ala Ungureanu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433, 440 CPC, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Vioară Tamara, Vioară Liliana și Vioară Corneliu, prin

intermediul avocatului Ala Ungureanu și de către Mihai Vioară, se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

6