2ra-278/18 — constatarea faptului dobandirii bunurilor în timpul casatoriei, anularea certificatelor de mostenitor testamentar si impartirea bunurilor

2ra-278/18 — constatarea faptului dobandirii bunurilor în timpul casatoriei, anularea certificatelor de mostenitor testamentar si impartirea bunurilor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-278/18

prima instanță: Jud. Orhei

Judecătorul V. Varaniță

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecătorii: A. Panov, M. Anton, A. Danilov

DECIZIE

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Trifan Maria,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Trifan Maria

împotriva lui Trifan Ghenadie cu privire la constatarea faptului că bunurile au fost

dobândite în timpul căsătoriei și sunt proprietate comună în devălmășie a foștilor soți,

anularea certificatelor de moștenitor testamentar, împărțirea bunurilor în devălmășie

și bunurilor succesorale, primite în baza testamentului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, prin care a fost admis

apelul declarat de Trifan Ghenadie și a fost casată hotărârea Judecătoriei Orhei din

30 iunie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, cererea depusă de Trifan

Maria a fost respinsă. La fel, a fost dispusă încasarea de la Trifan Maria în beneficiul

lui Trifan Ghenadie, cheltuielile de judecată, care constau din taxa de stat achitată la

depunerea apelului în mărime de 2530 lei și 113 lei, iar în total suma de 2643 lei,

constată:

La 05 noiembrie 2013, Trifan Maria a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Trifan Ghenadie, prin care a solicitat constatarea faptului că bunurile

mobile, au fost dobândite în timpul căsătoriei și sunt proprietate comună în

devălmășie a foștilor soți Trifan Maria și Trifan Ion, anularea certificatelor de

moștenitor testamentar cu numărul de înregistrare XX din 23 august 2013 și nr. XX

1

din 23 august 2013, eliberate pe numele lui Trifan Ghenadie, și împărțirea a câte ½

cotă parte a bunului în devălmășie, ca bun succesoral primit în baza testamentului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, fostul soț, Trifan Ion, prin

testamentul numărul XXXXX din 26 august 2011, autentificat de notarul public

Lencuța Iulia, a testat feciorului Trifan Ghenadie, toată averea sa compusă din ½ cotă

parte din casa de locuit, cu construcții accesorii și terenul aferent cu numărul cadastral

XXXX, situate în r-nul Orhei, localitatea Susleni.

Reclamanta Trifan Maria a invocat că, bunurile imobile, casa de locuit cu

construcțiile accesorii și terenul aferent, sunt bunuri comune în devălmășie a soților

Trifan Maria și Trifan Ion, aparținând a câte ½ cotă parte, fiecăruia.

La 04 iunie 2012, notarul public Lencuța Iulia a eliberat lui Trifan Ghenadie,

după decesul tatălui său, Trifan Ion, certificatul de moștenitor testamentar, cu numărul

7123, asupra ½ cotă parte bunului imobil cu numărul cadastral XXXX, situat în r-nul

Orhei, localitatea Susleni.

La 23 august 2013, notarul public Lencuța Iulia a eliberat lui Trifan Ghenadie

certificatele de moștenitor testamentar, cu numărul de înregistrare XX și XX, cu

privire la moștenirea bunurilor mobile, care sunt parte integrală a averii succesorale,

și anume:

- tractor de marca XXXX, anul producerii 2003, cu numărul de înmatriculare

XXXXX;

- remorcă de model XXXX, anul producerii 2004, cu numărul de

înmatriculare XXXX, ce i-a aparținut defunctului Trifan Ion, potrivit

certificatului de înmatriculare din 20 decembrie 2004;

- plug model XXXX, anul producerii 2003, ce i-a aparținut defunctului Trifan

Ion, potrivit certificatului de înmatriculare din 20 martie 2008;

- autovehicul de model XXXX, anul producerii 2007, cu numărul de

înmatriculare XXXX, ce i-a aparținut defunctului Trifan Ion, potrivit

certificatului de înmatriculare din 07 septembrie 2007;

- motocicleta de marca XXXX, anul producerii 1987, cu numărul de

înmatriculare XXXX, ce i-a aparținut defunctului Trifan Ion, potrivit

certificatului de înmatriculare din 17 iulie 2000.

Reclamanta Trifan Maria a invocat că, pentru a-i fi eliberate certificatele de

moștenitor testamentar, cu numărul de înregistrare XX din 23 august 2013 și nr. XX

din 23 august 2013, de notarul public, Lencuța Iulia, pârâtul Trifan Ghenadie a

prezentat încheierea Judecătoriei Orhei din 30 noiembrie 2012, prin care a fost

confirmată tranzacția de împăcare, încheiată între Trifan Maria și Trifan Ion.

Totodată, reclamanta Trifan Maria a indicat că, cererea din 30 noiembrie 2012,

prin care a fost solicitată excluderea tractorului XXXX, cu numărul de înmatriculare

XXXX, anul producerii 2003 și remorca XXXX, anul producerii 2004, cu numărul

de înmatriculare XXXX, din lista averii pentru partajarea bunurilor, a stat la baza

2

semnării tranzacției de împăcare din 30 noiembrie 2012, încheiată între Trifan Maria

și Trifan Ion. La fel, a menționat că cererea din 30 noiembrie 2012, prin care a fost

solicitată excluderea, din lista averii pentru partajarea bunurilor, tractorul XXXX, cu

numărul de înmatriculare XXXX, anul producerii 2003 și remorca XXXX, anul

producerii 2004, cu numărul de înmatriculare XXXX și cererea din 30 noiembrie

2012, prin care a fost solicitată confirmarea tranzacției de împăcare, au fost depuse în

instanța de judecată la Judecătoria Orhei, fără permisiunea sa. Mai mult, reclamanta

Trifan Maria a afirmat că cererile menționate, au fost semnate de către o altă persoană,

neîmputernicită de ea, întrucît aceasta la data de 30 noiembrie 2012, nu se afla în

Republica Moldova. Astfel, a indicat că, pe acest fapt a înaintat o plângere la

Inspectoratul de Poliție Orhei.

Reclamanta Trifan Maria, a mai indicat că, prin încheierea Judecătoriei Orhei

din 30 noiembrie 2012, cu privire la confirmarea tranzacției de împăcare, a fost

partajat bunul imobil, format din casa de locuit cu construcții accesorii și terenul

aferent cu numărul cadastral XXXX, situat în r-nul Orhei, comuna Susleni, dar nu și

bunurile mobile.

De asemenea, reclamanta Trifan Maria, a considerat că notarul public Lencuța

Iulia, neîntemeiat a eliberat pe numele lui Trifan Ghenadie, certificatele de moștenitor

testamentar, cu numărul de înregistrare XX din 23 august 2013 și nr. XX din 23

august 2013, în baza cererii din 30 noiembrie 2012, cu privire la excluderea din lista

averii a tractorului XXXX, cu numărul de înmatriculare XXXX și remorcii de model

XXXX, semnată din numele Mariei Trifan, care a fost prezentată în original, de

avocatul Petru Duluță, în ședința de judecată la Judecătoria Orhei, pentru a fi anexată

la materialele dosarului civil nr. 2-1802/11.

Prin urmare, a considerat că notarul public Lencuța Iulia, nu a avut un temei

legal, de a elibera certificatele de moștenitor testamentar, cu numărul de înregistrare

XX din 23 august 2013 și nr. XX din 23 august 2013, pe numele lui Trifan Ghenadie,

deoarece bunurile mobile au fost acumulate, în timpul căsătoriei, de către Trifan

Maria și Trifan Ion, iar conform testamentului nr. XXXXX din 26 august 2011, lui

Trifan Ghenadie i-a fost testat doar ½ cotă-parte, din bunurile, ce i-au aparținut cu

drept de proprietate, defunctului Trifan Ion.

La fel, reclamanta Trifan Maria a menționat că, Trifan Ghenadie și-a înregistrat

dreptul de proprietate, asupra automobilului de model XXXXX, anul producerii 2007,

cu numărul de înmatriculare XXXXXși a remorcii de model XXXX, anul producerii

2004, cu numărul de înmatriculare XXXX, din data de 24 august 2013 și proprietar

al tractorului de model XXXX, anul producerii 2003, cu numărul de înmatriculare

XXXX, din data de 02 septembrie 2013, în baza certificatelor de moștenitor

testamentar, cu numărul de înregistrare XX din 23 august 2013 și nr. XX din 23 august

2013.

3

Reclamanta Trifan Maria a solicitat admiterea acțiunii, constatarea faptului că

bunurile mobile în litigiu, au fost dobândite în timpul căsătoriei și sunt proprietate

comună în devălmășie a foștilor soți, Trifan Maria și Trifan Ion, anularea certificatelor

de moștenitor testamentar cu numărul de înregistrare XX din 23 august 2013 și nr.

XX din 23 august 2013, eliberate pe numele lui Trifan Ghenadie, cu împărțirea

bunurilor a câte ½ cotă parte, a bunului în devălmășie și ½ ca bun succesoral, primit

în baza testamentului și obligarea ÎS ”CRIS Registru” să efectueze modificările în

registrul respectiv.

La 03 iunie 2015, reclamanta Trifan Maria a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat constatarea faptului că, bunurile mobile testate lui

Trifan Ghenadie, prin certificatele de moștenitor testamentar numărul XX și numărul

XX din 23 august 2013, au fost dobândite de Trifan Maria și Trifan Ion, în timpul

căsătoriei și aceste bunuri reprezintă proprietate comună în devălmășie a foștilor soți,

anularea certificatelor de moștenitor testamentar, eliberate lui Trifan Ghenadie la 23

august 2013, cu numărul de înregistrare XX și XX, partajarea bunurilor proprietate

comună în devălmășie a foștilor soți, Trifan Maria și Trifan Ion, testate integral lui

Trifan Ghenadie, și dat fiind faptul că bunurile sunt indivizibile, de a-i atribui

pârâtului Trifan Ghenadie, toate bunurile mobile în natură (tractorul, remorca, plugul,

automobilul și motocicleta), cu încasarea de la pârâtul Trifan Ghenadie, în beneficiul

reclamantei Trifan Maria, a unei sulte în sumă de 117 457, 50 lei, ce

reprezintă ½ cotă-parte din valoarea bunurilor mobile, supuse partajării.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, din 30 iunie 2015, a fost admisă cererea de

chemare în judecată depusă de către Trifan Maria. A fost constatat faptul că bunurile

mobile (autovehicul XXXX a.p.2007, n/î XXXX motocicleta cu ataș de marca

XXXX, a.p.1987, cu n/î XXXX; tractor marca XXXX, a.p.2003, n/î XXXXX;

remorcă model XXXX, a.p.2004, n/î XXXX; plug model XXX, a.p.2003) au fost

dobândite de Trifan Maria și Trifan Ion în timpul căsătoriei și sunt proprietate în

devălmășie a acestora, recunoscând dreptul de proprietate al fiecăruia, asupra la câte

½ cotă-parte. Au fost recunoscute nule certificatele de moștenitor testamentar nr. XX

și nr. XX din 23.08.2013, eliberate pe numele lui Trifan Ghenadie, la ½ cotă parte din

bunurile mobile, în partea care a fost lezat dreptul reclamantei Trifan Maria. A fost

dispusă partajarea bunurilor mobile în devălmășie și succesorale între Trifan Maria și

Trifan Ghenadie în felul următor: i s-a atribuit lui Trifan Ghenadie în natură

următoarele bunuri: 1) autovehicul de model XXXX a.p.2007, motorul nr.XXXXX,

șasiul f/n, caroseria XXXXX, n/î XXXX, de culoare Verde, certificat de înmatriculare

nr. XXXXX din 07.09.2007, eliberat de SEET Orhei, în valoare de 60880 lei; 2)

motocicleta cu ataș de marca XXXX, a.p.1987, motorul nr. XXXXX, șasiul XXXXX,

caroseria f/n, cu n/î XXXX, de culoare neagră, certificat de înmatriculare nr. XXXXX

din 17.07.2000, eliberat de SEET Orhei, în valoare de 6514 lei; 3) tractor marca

XXXXX, a.p.2003, motorul nr. XXXXX, șasiul XXXXX, caroseria f/n n/î XXXXX,

4

certificat de înmatriculare din 20.08.2003, eliberat de SEET Orhei, în valoare de

128883 lei; 4) remorcă model XXXX, a.p. 2004, n/î XXXX, certificat de

înmatriculare 20.12.2004, eliberat de SEET Orhei, în valoare de 23474 lei; 5) plug

model XXXXX, a.p.2003, certificat de înmatriculare din 20.08.2003, eliberat

ITEHAGRO Orhei, în valoare de 15000 lei, în valoare totală de 234 915 lei. A fost

atribuit reclamantei Trifan Maria o sultă în mărime de ½ cotă-parte din bunurile

partajate, cu încasarea de la Trifan Ghenadie, în beneficiul lui Trifan Maria a sultei în

mărime de 117 457,50 lei, ce reprezintă ½ cotă-parte din bunurile partajate. A fost

încasat de la Trifan Ghenadie în beneficiul Mariei Trifan cheltuielile de judecată în

sumă de 6290 lei și în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 3523,73 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, a fost admis apelul

declarat de Trifan Ghenadie, a fost casată hotărârea Judecătoriei Orhei din

30 iunie 2015, și a fost pronunțată o nouă hotărâre, prin care, cererea depusă de Trifan

Maria împotriva lui Trifan Gheorghe privind constatarea faptului dobândirii bunurilor

în timpul căsătoriei, anularea certificatului de moștenitor testamentar și împărțirea

bunurilor, a fost respinsă. La fel, a fost dispusă încasarea de la Trifan Maria în

beneficiul lui Trifan Ghenadie, cheltuielile de judecată, care constau din taxa de stat,

achitată la depunerea apelului în mărime de 2530 lei și 113 lei, iar în total suma de

2643 lei.

La 19 iulie 2017, avocatul Kușnir Mariana, acționând în interesele Mariei

Trifan, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017,

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea deciziei instanței de apel, cu

menținerea hotărârii judecătoriei Orhei din 30 iunie 2015.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 septembrie 2017, a fost

declarat inadmisibil recursul înaintat de avocatul Kușnir Mariana, în interesele Mariei

Trifan împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, a

fost admisă cererea depusă de Ștefan Burlaca, în interesele lui Trifan Ghenadie, cu

privire la emiterea unei decizii suplimentare. A fost încasat din contul Mariei Trifan,

în beneficiul lui Trifan Ghenadie, suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, a fost corectată

eroarea materială, din decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, prin înlocuirea

în textul deciziei a prenumelui apelantului din ”Gheorghe” în ”Ghenadie”.

La 28 septembrie 2017, Trifan Maria a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 16 mai 2017, prin care a solicitat admiterea recursului,

repunerea în termenul de declarare a recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2017 și menținerea hotărârii Judecătoriei Orhei din data de

30 iunie 2015.

5

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel nu a verificat legalitatea

hotărârii primei instanțe, pronunțând o decizie neîntemeiată și nefondată, prin care a

fost încălcat dreptul de proprietate lui Trifan Maria, asupra bunurilor mobile în litigiu.

Recurenta, Trifan Maria, a indicat că instanța de apel nu s-a expus asupra

motivelor respingerii solicitării acesteia, din cererea de chemare în judecată, cu privire

la anularea certificatelor de moștenitor testamentar, cu nr. XX din 23 august 2013 și

nr. XX din 23 august 2013, pe numele lui Trifan Ghenadie, autentificate de notarul

Lencuța Iulia.

De asemenea, recurenta consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel,

precum că, Trifan Maria nu poate solicita partajarea bunurilor mobile proprietate

comună în devălmășie a soților, deoarece nu a înaintat o astfel de pretenție, când fostul

soț, Trifan Ion, era în viață.

Recurenta, Trifan Maria, a mai menționat că, bunurile mobile în litigiu, au fost

procurate în timpul căsătoriei, încheiate între Trifan Maria și Trifan Ion, prin urmare

acestea, fac parte din proprietatea comună în devălmășie a soților și urmează a fi

partajate.

Recurenta a mai invocat că, notarul public Lencuța Iulia, contrar prevederilor

Regulamentului cu privire la modul de îndeplinirea actelor notariale și completare a

registrelor notariale, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiției al RM nr. 95 din

28 februarie 2008, a eliberat certificatele de moștenitor testamentar cu nr. XX din 23

august 2013 și nr. XX din 23 august 2013, pe numele lui Trifan Ghenadie, în baza

unei cereri, adresate judecătorului Judecătoriei Orhei, Procopciuc Serghei, prin care

a fost solicitată excluderea din lista averii a tractorului XXXX, cu numărul de

înmatriculare XXXX, anul producerii 2003 și a remorcii XXXX, anul producerii

2004, cu numărul de înmatriculare XXXX, în cadrul examinării pricinii civile,

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Trifan Maria împotriva lui

Trifan Ion privind partajul averii comune în devălmășie,

La fel, recurenta, Trifan Maria, a indicat că, nu a depus la notar declarație de

renunțare la succesiune, în urma decesului lui Trifan Ion, astfel consideră că instanța

de apel a dat o apreciere eronată cererii din 30 noiembrie 2012, prin care Trifan Maria

a solicitat excluderea de la partajare a bunurilor mobile, tractorul și remorca.

Recurenta Trifan Maria a menționat că, instanța de apel nu s-a expus asupra

cerințelor privind partajarea averii și acordarea unei sulte în mărime de 50 % din

valoarea bunurilor mobile în litigiu, în beneficiul lui Trifan Maria, în sumă de

117 457,50 lei, și anularea certificatelor de moștenitor testamentar cu numărul de

înregistrare XX din 23 august 2013 și nr. XX din 23 august 2013, pe numele lui Trifan

Ghenadie.

La fel, recurenta, Trifan Maria, a invocat că nu a participat la ședința de

judecată din 16 mai 2017, în instanța de apel, deoarece se afla în Italia, fapt confirmat

prin copia ștampilelor de ieșire din țară, aplicate în pașaportul internațional.

6

Recurenta Trifan Maria a indicat că, nu a semnat un mandat, pentru acordarea

împuternicirilor avocatului Kușnir Mariana, de a contesta decizia Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2017, deoarece din luna ianuarie 2017, a pierdut vederea în

proporție de 80 la sută și a urmat un tratament la ochi, în Italia.

De asemenea, a invocat că, nu a luat cunoștință cu decizia Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2017, deoarece se afla peste hotarele țării, însă dispozitivul

deciziei sus menționate, i-a fost comunicat, prin intermediul telefonului de către

avocatul Kușnir Mariana. La fel, a menționat că, avocatul Kușnir Mariana la

21 septembrie 2017, i-a expediat, prin intermediul coletelor poștale, decizia Curții de

Apel Chișinău din 16 mai 2017 și copia recursului împotriva deciziei instanței de apel,

pentru a-l semna personal.

Prin urmare, a considerat, că a omis motivat termenul de declarare a recursului

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017.

La 23 februarie 2018, Trifan Ghenadie, prin intermediul avocatului Ștefan

Burlaca, a depus referință, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind

inadmisibil, pe motiv că este depus cu omiterea termenului de declarare a recursului

și este depus repetat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă actele cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din

16 mai 2017, a fost expediată în adresa părților la data de 04 iulie 2017, fapt confirmat

prin scrisoare nr. 11169 (f. d. 21 vol. II), însă la materialele dosarului lipsește dovada

recepționării acestei, de către recurenta Trifan Maria.

Colegiul reține că la 19 iulie 2017, de către avocatul Kușnir Mariana, în

interesele recurentei Trifan Maria, a fost declarat recursul împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 16 mai 2017.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 septembrie 2017, a fost

declarat ca inadmisibil recursul înaintat de avocatul Kușnir Mariana, în interesele

Mariei Trifan, fiind invocat faptul că persoana, care a înaintat recursul, avocatul

Kușnir Mariana, nu este în drept să-l declare, întrucât în mandatul eliberat acesteia,

nu a fost acordată de Trifan Maria, împuternicirea de a ataca hotărârea judecătorească.

Totodată, Colegiul constată că la materialele cauzei lipsesc date, care ar

confirma, cu certitudine că recurentei Trifan Maria i-a fost adusă la cunoștință decizia

Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 și încheierea Curții Supreme de Justiție din

20 septembrie 2017. Or, recurenta Trifan Maria, în cererea de recurs, a invocat că, nu

a luat cunoștință cu decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, deoarece se află

peste hotarele țării, însă dispozitivul deciziei, i-a fost comunicat, prin intermediul

telefonului, de către avocatul Kușnir Mariana. Iar, la 21 septembrie 2017, avocatul

Kușnir Mariana i-a expediat, prin intermediul coletelor poștale, decizia Curții de Apel

7

Chișinău din 16 mai 2017 și copia recursului împotriva instanței de apel, pentru a-l

semna personal.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că recurenta Trifan Maria a declarat la

28 septembrie 2017, recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

16 mai 2017, în termenul stabilit de prevederile art. 434 Cod procedură civilă.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2018, completul din 3

judecători, a considerat recursul declarat de Trifan Maria admisibil și a decis

examinarea în fond de un complet din 5 judecători (f. d. 126).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 aprilie 2018, examinarea

recursului declarat de Trifan Maria a fost amânată pentru data de 16 mai 2018 (f. d.

127-129).

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de Procedură Civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de Procedură Civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite recursul declarat, de a casa decizia Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2017 și decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din

23 noiembrie 2017, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum denotă materialele cauzei, la 05 noiembrie 2013, Trifan Maria a

înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Trifan Ghenadie, iar în urma

concretizării pretențiilor, a solicitat constatarea faptului că bunurile mobile, testate lui

Trifan Ghenadie, prin certificatele de moștenitor testamentar nr. XX și nr. XX din 23

august 2013, au fost dobândite de Trifan Maria și Trifan Ion, în timpul căsătoriei,

anularea certificatelor de moștenitor testamentar cu numărul de înregistrare XX și

XX, eliberate la 23 august 2013, lui Trifan Ghenadie, partajarea bunurilor proprietate

comună în devălmășie a foștilor soți, Trifan Maria și Trifan Ion, testate integral lui

Trifan Ghenadie, și dat fiind faptul că bunurile sunt indivizibile, de a-i atribui

pârâtului Trifan Ghenadie toate bunurile mobile în natură (tractorul, remorca, plugul,

automobilul și motocicleta), cu încasarea de la pârâtul Trifan Ghenadie, în beneficiul

8

reclamantei Trifan Maria, a unei sulte în sumă de 117 457, 50 lei, ce reprezintă ½

cotă-parte, din valoarea bunurilor mobile supuse partajării.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 30 iunie 2015, a fost admisă cererea de

chemare în judecată depusă de către Trifan Maria. A fost constatat faptul că bunurile

mobile (autovehicul de model XXXXX a.p.2007, n/î XXXX motocicleta cu ataș de

marca XXXX, a.p.1987, cu n/î XXXX; tractor marca XXXX, a.p.2003, n/î XXXXX;

remorcă de model XXXX, a.p.2004, n/î XXXX; plug model XXXXX, a.p.2003) au

fost dobândite de Trifan Maria și Trifan Ion în timpul căsătoriei și sunt proprietate

comună în devălmășie a acestora, recunoscând dreptul de proprietate al fiecăruia,

asupra la câte ½ cotă-parte. Au fost recunoscute nule certificatul de moștenitor

testamentar nr. XX și nr. XX din 23 august 2013, eliberate pe numele lui Trifan

Ghenadie, la ½ cotă parte din bunurile mobile, în partea care a fost lezat dreptul

reclamantei Trifan Maria. A fost dispusă partajarea bunurilor mobile în devălmășie și

succesorale între Trifan Maria și Trifan Ghenadie în felul următor: i fost atribuit lui

Trifan Ghenadie în natură următoarele bunuri: 1) autovehicul de model XXXX

a.p.2007, motorul nr. XXXXX, șasiul f/n, caroseria XXXXX, n/î XXXX, de culoare

verde, certificat de înmatriculare nr. XXXXX din 07.09.2007, eliberat de SEET

Orhei, în valoare de 60880 lei; 2) motocicleta cu ataș de marca XXXX, a.p.1987,

motorul nr.XXXXX, șasiul XXXXX, caroseria f/n, cu n/î XXXX, de culoare neagră,

certificat de înmatriculare nr.XXXXX din 17.07.2000, eliberat de SEET Orhei, în

valoare de 6514 lei; 3) tractor marca XXXXX, a.p.2003, motorul nr. XXXXX, șasiul

XXXXX, caroseria f/n n/î XXXXX, certificat de înmatriculare din 20.08.2003,

eliberat de SEET Orhei, în valoare de 128883 lei; 4) remorcă model XXXX, a.p.2004,

n/î XXXX, certificat de înmatriculare 20.12.2004, eliberat de SEET Orhei, în valoare

de 23474 lei; 5) plug model XXXXX, a.p.2003, certificat de înmatriculare din

20.08.2003, eliberat ITEHAGRO Orhei, în valoare de 15 000 lei, în valoare totală de

234 915 lei. A fost atribuit reclamantei Trifan Maria o sultă în mărime de ½ cotă-parte

din bunurile partajate, cu încasarea de la Trifan Ghenadie, în beneficiul lui Trifan

Maria a sultei în mărime de 117 457, 50 lei, ce reprezintă ½ cotă-parte din bunurile

partajate. A fost încasat de la Trifan Ghenadie în beneficiul Mariei Trifan cheltuielile

de judecată în sumă de 6290 lei și în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

3523,73 lei (f.d. 188, 190-193, Vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, a fost admis apelul

declarat de Trifan Ghenadie, a fost casată hotărârea Judecătoriei Orhei din

30 iunie 2015, și a fost pronunțată o nouă hotărâre, prin care, cererea depusă de Trifan

Maria către Trifan Gheorghe privind constatarea faptului dobândirii bunurilor în

timpul căsătoriei, anularea certificatului de moștenitor testamentar și împărțirea

bunurilor, a fost respinsă. La fel, a fost dispusă încasarea de la Trifan Maria în

beneficiul lui Trifan Ghenadie, cheltuielile de judecată, care constau din taxa de stat,

9

achitată la depunerea apelului în mărime de 2530 lei și 113 lei, iar în total suma de

2643 lei (f. d. 11-20, Vol. II).

La caz, instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel este una

nemotivată, iar concluziile instanței de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă,

neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate

în prezentul litigiu, în raport cu actele anexate la materialele dosarului, precum și

normelor de drept, ce reglementează acest aspect, fapt ce contravine prevederilor art.

239 și art. 241 alin. (5) Cod procedură civilă.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept,

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă puterea de convingere.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanța de apel de către participanții la

proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată și din

specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs reține că, contrar acestor

prevederi, instanța de apel, judecând apelul a trecut în mod superficial asupra

circumstanțelor pricinii, referindu-se în mod selectiv la unele constatări reținute la

adoptarea hotărârii de prima instanță, fără a examina legalitatea și temeinicia

hotărârii, supusă apelului în raport cu regulile și legislația, ce guvernează litigiul în

cauză.

Din materialele dosarului, Colegiul reține că, la 30 mai 1972, Trifan Ion și

Stavenscaia Maria au înregistrat căsătoria la Primăria comuna Susleni, r-nul Orhei,

fapt confirmat prin extrasul de pe actul de căsătorie (f. d. 92, vol. I).

La 21 februarie 2011, căsătoria, încheiată între Trifan Ion și Trifan Maria, a

fost desfăcută, fiind trecută în Registrul de stare civilă, cu numărul 66 la

04 martie 2011, fapt confirmat prin certificatul de divorț XXXXX(f. d. 91, vol. I).

La 26 august 2011, a fost întocmit testamentul cu numărul XXXXX,

autentificat de notarul Lencuța Iulia, prin care Trifan Ion a testat toată averea sa, în

ziua decesului, care îi va aparține, unde nu s-ar afla, din ce n-ar fi alcătuită, să fie

moștenită de fiului său, Trifan Ghenadie (f. d. 76, vol. I).

La 21 decembrie 2011, Trifan Ion a decedat, fapt confirmat prin datele din

certificatul de deces nr. 90 din 22 decembrie 2011 (f. d. 75, vol. I).

La 04 iunie 2012, notarul public Lencuța Iulia a eliberat lui Trifan Ghenadie,

certificatul de moștenitor testamentar cu nr. 7123, asupra ½ cotă-parte din bunul

10

imobil, format din casa de locuit cu construcții accesorii și terenul aferent cu numărul

cadastral XXXX, situat în r-nul Orhei, comuna Susleni (f.d. 11, vol. I).

Conform certificatului de moștenitor testamentar din 04 iunie 2012, eliberat de

notarul Lencuța Iulia, se constată că Trifan Ghenadie, ca moștenitor indicat în

testamentul cetățeanului Trifan Ion, a moștenit ½ cotă-parte din bunul imobil, format

din casa de locuit, cu construcții accesorii și terenul aferent cu numărul cadastral

XXXX, situat în r-nul Orhei, comuna Susleni, care a făcut parte din averea

succesorală a defunctului Trifan Ion (f.d. 11, vol. I). Prin urmare, ½ cotă-parte din

bunul imobil, menționat, aparține lui Trifan Maria, fosta soție a defunctului Trifan

Ion, cu titlu de proprietate comună în devălmășie.

Reieșind din textul testamentului, cu numărul XXXXX din 26 august 2011,

autentificat de notarul Lencuța Iulia, intimatul Trifan Ghenadie a devenit moștenitor

testamentar, a averii defunctului Trifan Ion, respectiv doar a ½ cotă parte a averii

proprietate comună, în devălmășie a soților deținută de acesta cu Trifan Maria.

La 23 august 2013, notarul Lencuța Iulia a eliberat lui Trifan Ghenadie,

certificatul de moștenitor testamentar nr. XX, prin care i-a atribuit acestuia

următoarele bunuri mobile: autovehiculul de marca XXX, de model XXXXX, anul

producerii 2007, cu numărul de înmatriculare XXXX, de culoare verde, care i-a

aparținut defunctului în temeiul certificatului de înmatriculare cu nr. XXXXX din 07

septembrie 2007, și motocicleta de marca XXXX, anul producerii 1987, cu numărul

de înmatriculare XXXX, de culoare neagră, care i-a aparținut defunctului în temeiul

certificatului de înmatriculare cu nr. XXXXX din 17 iulie 2000 (f.d.95, Vol. I ).

Conform certificatului de moștenitor testamentar nr. XX din 23 august 2013,

eliberat de notarul Lencuța Iulia, lui Trifan Ghenadie, acestuia i-a fost atribuit

următoarele bunuri mobile: tractorul de marca XXXX, anul producerii 2003, cu

numărul de înmatriculare XXXXX, care i-a aparținut defunctului, Trifan Ion, în

temeiul certificatului de înmatriculare din 20 august 2003, remorca de model XXXX,

anul producerii 2004, cu numărul de înmatriculare XXXX, care i-a aparținut

defunctului în temeiul certificatului de înmatriculare din 20 decembrie 2004 și plugul

de model XXXX, anul producerii 2003, care i-a aparținut defunctului în temeiul

certificatului de înmatriculare din 20 august 2003 (f.d. 96, Vol. I ).

Astfel, Colegiul reține că, din materialele cauzei, se atestă faptul că

autovehiculul de marca LADA, de model XXXXX, anul producerii 2007, cu numărul

de înmatriculare XXXX, a fost înmatriculat după Trifan Ion la 07 septembrie 2007,

motocicleta de marca XXXX, anul producerii 1987, cu numărul de înmatriculare

XXXX, a fost înmatriculat după Trifan Ion la 17 iulie 2000, tractorul de marca

XXXX, anul producerii 2003, cu numărul de înmatriculare XXXXX, a fost

înmatriculat după Trifan Ion, la 20 august 2003, remorca de model XXXX, anul

producerii 2004, cu numărul de înmatriculare XXXX, a fost înmatriculat după Trifan

Ion, la 20 decembrie 2004, și plugul de model XXXX, anul producerii 2003, a fost

11

înmatriculat după Trifan Ion, la 20 decembrie 2004, adică în timpul căsătoriei între

Trifan Ion și Trifan Maria, ori, din certificatul de divorț nr. XXX, reiese că căsătoria

între Trifan Ion și Trifan Maria a fost desfăcută la data de 21 februarie 2011 (f. d. 91,

vol. I).

În acest context, Colegiul remarcă că în scopul stabilirii temeiniciei sau

netemeiniciei pretențiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele constatate, de a

verifica temeiul legal al pretențiilor, în baza probelor prezentate, și prin prisma

dispozițiilor art. 371 Cod Civil, care prevede că, bunurile dobîndite de soți în timpul

căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmășie dacă, în conformitate cu legea

sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste

bunuri.

În raport cu norma invocată, Colegiul reține că orice bun dobândit de soți în

timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmășie, pînă la proba

contrară. O prevedere similară este prevăzută și în art. 19 alin. (1) Codul Familiei,

potrivit căruia, bunurile dobîndite de către soți în timpul căsătoriei sînt supuse

regimului proprietății în devălmășie.

În conformitate cu art. 20 alin. (1), (3) și (5) Codul Familiei, bunurile dobândite

de către soți în timpul căsătoriei aparțin ambilor cu drept de proprietate în devălmășie,

conform legislației. Sînt proprietate comună în devălmășie a soților bunurile mobile

și imobile, valorile mobiliare, depunerile și cotele de participație în capitalul social

din instituțiile financiare sau societățile comerciale, care au fost construite,

constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum și alte bunuri

dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe numele unuia

dintre soți. Sînt proprietate în devălmășie a soților bunurile care au fost dobândite din

ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua încetării acesteia. Instanța judecătorească este în

drept, în baza cererii soțului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să

declare bunurile dobândite de către el în perioada cît soții au dus gospodării separate

proprietate a acestuia.

Prin prisma celor relatate supra și a normelor de drept material citate, instanța

de recurs reține că la rejudecare cauzei instanța de apel, urmează să stabilească cu

exactitate regimul juridic a bunurilor mobile, partajarea cărora o solicită Trifan Maria.

Totodată, Colegiul consideră că este lipsită de certitudine și hotărîrea primei

instanțe, care deși, a calificat bunurile mobile în litigiu, ca proprietate comună în

devălmășie a soților Trifan Ion și Trifan Maria, însă este neînțeleasă soluția instanței

referitor la modalitatea de partajare a acestor bunuri, întrucât Trifan Ghenadie, prin

cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 30 iunie 2015, a invocat că

nu a solicitat și nu este de acord cu atribuirea în natură a bunurilor litigioase și cu

încasarea sultei în sumă de 117 457,50 lei, din contul său, în beneficiul lui Trifan

Maria.

12

Or, pentru verificarea argumentelor lui Trifan Ghenadie, invocate în acest sens,

cît și pentru soluționarea legală și justă a litigiului instanța urma să țină cont de

prevederile art. 361 alin. (1) și (2) lit. a), b) și (3) Cod Civil, care statuează că

împărțirea bunului proprietate comună pe cote-părți se face în natură, proporțional

cotei-părți a fiecărui coproprietar. Dacă bunul proprietate comună pe cote-părți este

indivizibil ori nu este partajabil în natură, împărțirea se face prin: atribuirea întregului

bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai multor coproprietari, la cererea

lor sau vînzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere,

la licitație și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cotei-părți a

fiecăruia dintre ei. În cazul în care unui dintre coproprietari îi este atribuită o parte

reală mai mare decît cota sa parte, celorlalți coproprietari li se atribuie o sultă.

Reieșind din specificul acțiunii, Colegiul consideră că instanța de apel la

judecarea cauzei, urma să verifice legalitatea hotărârii primei instanțe, cât și

obiectului litigiului, atât în baza argumentelor invocate de apelantul Trifan Ghenadie,

cât și conform cadrului legal, ce guvernează raportul juridic supus judecății.

Colegiul atestă că la dosarul succesoral, se anexează cererile și declarațiile

moștenitorilor, creditorilor, legatarilor, ale executorilor testamentari etc.; copia

actului de stare civilă, ce confirmă faptul decesului persoanei care a lăsat moștenirea;

actele ce confirmă temeiul chemării la succesiune (copiile certificatelor de naștere,

căsătorie și alte acte prevăzute de lege, care confirmă chemarea la succesiune,

originalul testamentului - în cazul succesiunii testamentare); actele de proprietate,

care confirmă dreptul de proprietate, asupra bunurilor incluse în masa succesorală; în

cazul bunurilor supuse înregistrării, se prezintă extrasele din registrele de înregistrare

a acestor bunuri; actele de evaluare a bunurilor moștenite; actele de inventariere a

bunurilor succesorale, de numire a custodelui; alte acte prezentate de către moștenitori

sau eliberate de către notar, în legătură cu procedura succesorală deschisă.

În speță, Colegiul reține că instanța de apel, urma să constate, dacă notarul

public Lencuța Iulia, a eliberat certificatele de moștenitor testamentar, cu numărul de

înregistrare XX și numărul XX, la 23 august 2013, lui Trifan Ghenadie, în baza cererii

din 30 noiembrie 2012, cu privire la excluderea din lista averii succesorale, a

tractorului de model XXXX, cu numărul de înmatriculare XXXX și a remorcii de

model XXXX, adresată judecătorului Judecătoriei Orhei, Serghei Procopciuc, și cu

respectarea prevederilor Regulamentului cu privire la modul de îndeplinirea actelor

notariale și completare a registrelor notariale, aprobat prin Ordinul Ministerului

Justiției al RM nr. 95 din 28 februarie 2008.

Ori, Colegiul reține că instanța de apel nu s-a expus în decizia contestată, în

mod expres și explicit asupra motivelor respingerii solicitării recurentei, Trifan Maria,

din cererea de chemare în judecată, cu privire la anularea certificatelor de moștenitor

testamentar, cu nr. XX din 23 august 2013 și nr. XX din 23 august 2013, eliberate pe

numele lui Trifan Ghenadie, de către notarul Lencuța Iulia.

13

De asemenea, Colegiul reține ca irelevantă concluzia instanței de apel, precum

că netemeinicia pretențiilor înaintate de Trifan Maria, se confirmă și prin faptul că

aceasta nu a contestat testamentul întocmit de Trifan Ion, cu numărul XXXXX din

26 august 2011, pe numele lui Trifan Ghenadie, pe motiv că succesiunea primită de

către Trifan Ghenadie, viza și bunurile litigioase, ce făceau parte din patrimoniul

succesoral, exclusiv, al defunctului Trifan Ion.

În atare circumstanțe, Colegiul reține că recurenta Trifan Maria, nu urma să

conteste testamentul întocmit de Trifan Ion, cu numărul XXXXX din 26 august 2011,

pe numele lui Trifan Ghenadie, autentificat de notarul Lencuța Iulia, întrucât

căsătoria, încheiată între Trifan Ion și Trifan Maria, a fost desfăcută la

21 februarie 2011, dată anterioară întocmirii testamentului respectiv,

la 26 august 2011, și decesului lui Trifan Ion, la 21 decembrie 2011.

Totodată, Colegiul reține ca neîntemeiat argumentul instanței de apel, precum

că dezinteresul lui Trifan Maria, privind constatarea faptului că bunurile mobile în

litigiu, au fost dobândite în timpul căsătoriei și partajarea bunurilor mobile proprietate

comună în devălmășie a soților, Trifan Maria și Trifan Ion, se confirmă prin faptul că

aceasta nu a înaintat o astfel de pretenție, când fostul soț, Trifan Ion, era în viață.

În speța dedusă judecății, Colegiul constată că, recurenta Trifan Maria, a depus

cererea de chemare în judecată, cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună

în devălmășie la 05 noiembrie 2013, iar căsătoria încheiată între Trifan Ion și Trifan

Maria a fost desfăcută la data de 21 februarie 2011. Iar, conform prevederilor art. 25

alin. (8) Codul Familiei, pentru împărțirea bunurilor proprietate comună în

devălmășie a soților a căror căsătorie a fost desfăcută, se stabilește un termen de 3 ani.

Sub aspectul dat se atestă o discordanță dintre concluzia instanței de apel și

materialul probator anexat la dosar, fapt ce denotă că o asemenea soluție, nu poate fi

reținută de către instanța de recurs, aceasta fiind în imposibilitate de a verifica

legalitatea deciziei contestate, care a fost emisă fără cercetarea completă a probelor

anexate la dosar și fără verificarea multiaspectuală a hotărârii primei instanțe.

Colegiul constată că soluția instanței de apel, nu conține o argumentare clară

din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care s-a ajuns, astfel

instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei

asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la

oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Totodată, Colegiul, constată că se află în imposibilitate de a admite recursul, a

casa decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei instanțe, precum solicită

recurenta Trifan Maria, în cererea de recurs din 28 septembrie 2017, pe motiv că

intimatul Trifan Ghenadie, în cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei

din 30 iunie 2015, a invocat că nu a solicitat și nu este de acord cu atribuirea în natură

a bunurilor litigioase acestuia și cu încasarea sultei în sumă de 117 457,73 lei, din

contul său, în beneficiul lui Trifan Maria.

14

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al CtEDO, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele

pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile uneia dintre pârți.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu prevederile art. 250 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă,

instanța care a pronunțat hotărârea emite, din oficiu sau la cererea participanților la

proces, o hotărâre suplimentară dacă nu a rezolvat problema repartizării între părți a

cheltuielilor de judecată ori a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor,

experților, specialiștilor, interpreților sau reprezentanților cu privire la cheltuielile de

judecată a căror compensare li se cuvine.

Colegiul reține că prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 23

noiembrie 2017, a fost admisă cererea depusă de Ștefan Burlaca, în interesele lui

Trifan Ghenadie, cu privire la emiterea unei decizii suplimentare. A fost încasat din

contul Mariei Trifan, în beneficiul lui Trifan Ghenadie, suma de 2000 lei, cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică (f.d. 75-79 vol. II).

Dat fiind faptul că s-a constat că instanța de apel a soluționat eronat litigiul în

cauză, iar decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, urmează a fi casată, prin

urmare, decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, care

este un actul judecătoresc emis de instanța, care a pronunțat decizia recurată, urmează

a fi casată și această decizie.

Mai mult, Colegiul reține că decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017,

a fost adoptată de completul, format din judecătorii Ana Panov, Mariana Anton și

Aliona Danilov, iar decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din

23 noiembrie 2017, a fost adoptată de completul format din judecătorii Ana Panov,

Mariana Anton și Vitalie Cotorobai, ceea ce contravine prevederilor art. 250 Cod de

procedură civilă, care statuează că instanța, care a pronunțat hotărârea emite, din

oficiu sau la cererea participanților la proces, o hotărâre suplimentară.

Astfel, din considerentele invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul

declarat de Trifan Maria, a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 și

decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, cu trimiterea

15

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 444, 445 alin. (1) lit. c), Cod de Procedură Civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

Decide:

A admite recursul declarat de către Trifan Maria.

A casa decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 și decizia suplimentară

a Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată înaintată de Trifan Maria împotriva lui Trifan Ghenadie privind

constatarea faptului că bunurile au fost dobândite în timpul căsătoriei și sunt

proprietate comună în devălmășie a foștilor soți, anularea certificatelor de moștenitor

testamentar, împărțirea bunurilor în devălmășie și bunurilor succesorale, primite în

baza testamentului, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Nina Vascan

16