3ra-528/18 — contestarea actului administrativ

3ra-528/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: V.Sandu dosarul nr. 3ra-528/18

instanța de apel: N.Budăi

I.Muruianu, V.Efros

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

reprezentantul lui Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris, avocatul

Rozembac Elena și de reprezentantul Consiliului mun.Chișinău, Crețu Maria,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2017,

adoptată în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun.Chișinău,

intervenienți accesorii Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris cu

privire la contestarea actului administrativ și

la cererea de chemare în judecată depusă de Pogriban Vitalie împotriva

Consiliului mun.Chișinău, intervenienți accesorii Pogriban Anisim și Botizatu Boris

cu privire la contestarea actului administrativ

c o n s t a t ă:

La 12 februarie 2016 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.Chișinău, intervenienți

accesorii Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, prin decizia Consiliului mun.Chișinău

nr.3/36-24 din 19 noiembrie 2015 „Cu privire la autentificarea dreptului de

proprietate privată comună asupra lotului de pământ din XXXXX lui Pogriban

Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris”, ultimilor le-a fost autentificat

dreptul de proprietate comună asupra lotului de pământ cu nr. cadastral XXXXX.

1

Reclamantul consideră, că la adoptarea deciziei menționate, pîrîtul nu a

respectat art.11 din Codul funciar, potrivit căruia, autoritățile administrației publice

locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate, trec

în proprietatea cetățenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodărești și

grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislația.

Mai menționează, că potrivit art.8 alin.(1), (2) și (3) din Legea nr. 1308 din 25

iulie 1997 privind prețul normativ și modul de vînzare –cumpărare a pămîntului,

loturile de pămînt de pe lîngă casă includ terenurile ocupate de casă, de anexele

gospodărești și de grădini, atribuite conform legislației.

Susține, că în urma examinării deciziei supra s-a constatat lipsa actelor care

urmau a fi anexate și anume: contractul de dare în folosință a terenului pe termen

nelimitat sau documentul de atribuire a terenului pentru construcția și exploatarea

casei de locuit și documentul ce confirmă dreptul de proprietate asupra casei.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat solicită anularea deciziei

Consiliului mun.Chișinău nr.3/36-24 din 19 noiembrie 2015 „Cu privire la

autentificarea dreptului de proprietate privată comună asupra lotului de pământ din

XXXXXlui Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris”.

La 03 iunie 2016 Pogriban Vitalie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului mun.Chișinău, intervenienți accesorii Pogriban Anisim și

Botizatu Boris cu privire la contestarea actului administrativ, solicitînd revocarea

în parte a deciziei Consiliului mun.Chișinău nr.3/36-24 din 19 noiembrie 2015 „Cu

privire la autentificarea dreptului de proprietate privată comună asupra lotului de

pământ din XXXXX lui Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris”;

obligarea pîrîtului de a emite în partea revocată decizia solicitată privind

autentificarea dreptului de proprietate privată comună asupra lotului de pământ din

XXXXX cu suprafața de 1220 m.p. cu titlu gratuit și contra plată conform prețului

normativ suprafața de 443 m.p. fără a fi format ca bun imobil separat;

încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2558,15 lei și cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 1400 de lei.

Judecătoria Chișinău (sediul Centru) prin hotărârea din 07 iulie 2017 a

admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun.Chișinău, intervenienți accesorii

Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris cu privire la contestarea actului

administrativ.

A anulat decizia Consiliului mun.Chișinău nr.3/36-24 din 19 noiembrie 2015

„Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată comună asupra lotului

de pământ din XXXXX lui Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris” ca

fiind ilegală.

A respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Pogriban

Vitalie împotriva Consiliului mun.Chișinău, intervenienți accesorii Pogriban Anisim

și Botizatu Boris cu privire la anularea parțială a deciziei Consiliului mun.Chișinău

nr.3/36-24 din 19 noiembrie 2015 „Cu privire la autentificarea dreptului de

proprietate privată comună asupra lotului de pământ din XXXXX lui Pogriban

Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris”, cu obligarea Consiliului mun.Chișinău

de a emite o altă decizie.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că, decizia Consiliului

mun.Chișinău nr.3/36-24 din 19 noiembrie 2015 „Cu privire la autentificarea

2

dreptului de proprietate privată comună asupra lotului de pământ din XXXXX lui

Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris” este ilegală.

Prima instanță a notat, că potrivit pct.14 din Regulamentul cu privire la modul

de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lîngă casă în

localitățile urbane, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998,

trecerea în proprietate privată a loturilor de pămînt de pe lîngă casă se poate efectua,

la cererea persoanei interesate, atît pînă la inițierea, cît și în cadrul lucrărilor de

înregistrare primară masivă. În acest caz persoana depune la primăria localității o

cerere privind transmiterea terenului în proprietate privată și eliberarea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren. La cerere se anexează: a) contractul de

dare în folosință a terenului pe termen nelimitat sau documentul de atribuire a

terenului pentru construcția și exploatarea casei de locuit și b) documentul ce

confirmă dreptul de proprietate asupra casei.

Prima instanță a menționat, că în urma examinării deciziei Consiliului

mun.Chișinău nr.3/36-24 din 19 noiembrie 2015 „Cu privire la autentificarea

dreptului de proprietate privată comună asupra lotului de pământ dinXXXXX lui

Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris”, s-a constatat lipsa actelor

care confirmă deținerea legală a suprafețelor de teren autentificate persoanelor

vizate în decizie.

Cu referire la acțiunea înaintată de Pogriban Vitalie, prima instanță a notat, că

ultimul a omis termenul de prescripție extinctivă, or, articolul 272 alin.(1) din

Codul civil prevede, că termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data

nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data cînd persoana a aflat

sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Nefiind de acord cu decizia adoptată,

la 29 aprilie 2016 Pogriban Vitalie a depus o cerere prealabilă în ordinea art.14

din Legea contenciosului administrativ către Consiliul mun.Chișinău, invocînd

motivele ce țin de revocarea deciziei și anume în partea ce ține de eliberarea

lotului nr.2-443. Din actul administrativ contestat rezultă, că acesta a fost emis la

19 noiembrie 2015. Totodată, prin scrisoarea Consiliului mun.Chișinău din 06 mai

2016 Pogriban Vitalie a fost informat, că cererea nu va fi examinată, deoarece a fost

depusă tardiv, întrucît decizia nr.3/36-24 din 19 noiembrie 2015 a fost publicată pe

site-ul Primăriei mun.Chișinău.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 30 noiembrie 2017 a respins apelurile

declarate de Consiliul mun.Chișinău, Pogriban Anisim, Botizatu Boris și Pogriban

Vitalie și a menținut hotărîrea primei instanțe.

La 03 martie 2018 reprezentantul lui Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și

Botizatu Boris, avocatul Rozembac Elena a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea

hotărîrilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare

în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat să fie

respinsă ca nefondată; decizia Consiliului mun.Chișinău nr.3/36-24 din 19

noiembrie 2015 „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată comună

asupra lotului de pământ din XXXXX lui Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și

Botizatu Boris” să fie anulată parțial, cu obligarea Consiliului mun.Chișinău de a

emite în partea contestată decizia privind autentificarea dreptului de proprietate

privată comună asupra terenului aferent casei de locuit din XXXXX cu suprafața

3

de 1220 m.p. cu titlu gratuit și contra plată conform prețului normativ suprafața de

443 m.p.; compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2558,15 lei și de

asistență juridică în mărime de 1400 de lei.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a încălcat și a aplicat

eronat normele de drept material, a apreciat probele arbitrar, a verificat greșit

corectitudinea constatării circumstanțelor de fapt ale pricinii de către prima

instanță.

La 07 aprilie 2018 reprezentantul Consiliului mun.Chișinău, Crețu Maria a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2017,

solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești cu emiterea unei noi

hotărîri prin care pretențiile Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat să fie

respinse ca neîntemeiate.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel eronat a aplicat normele

de drept material și procedural și nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea pricinii.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

Completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile

din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

4

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prevede că, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată, că recursurile au fost exercitate în termen în condițiile în care

la materialele dosarului lipsesc date care ar atesta cu certitudine momentul comunicării

către recurenți a deciziei instanței de apel.

Argumentele invocate în recursuri precum că, instanța de apel eronat a aplicat

normele de drept material și procedural, nu pot fi reținute, deoarece recurenții nu au

prezentat probe în acest sens.

Conform art. 11 din Codul funciar, autoritățile administrației publice locale

atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate, trec în

proprietatea cetățenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodărești și

grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislația.

Articolul 8 alin.(1), (2) și (3) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind

prețul normativ și modul de vînzare –cumpărare a pămîntului, prevede, că loturile

de pămînt de pe lîngă casă includ terenurile ocupate de casă, de anexele

gospodărești și de grădini, atribuite conform legislației.

Conform art. 4 alin.(10) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul

normativ și modul de vînzare –cumpărare a pămîntului, terenul de pe lîngă casă

atribuit în folosință temporară și terenul cu care lotul de pămînt de pe lîngă casă

depășește norma prevăzută de legislație se vînd la prețul normativ conform tarifului

indicat la poziția I din anexa la lege sau se dau în arendă persoanelor în a căror

folosință se află. În cazul în care, după parametri și amplasare, pot fi formate ca

bunuri imobile de sine stătătoare, terenurile menționate se transmit în proprietate

persoanelor în drept ori se înstrăinează în alt mod conform legislației.

Prin urmare, decizia contestată a fost adoptată cu încălcarea prevederilor

legale.

Nu poate fi reținut nici argumentul precum că, instanța de apel nu a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii,

deoarece în urma examinării deciziei Consiliului mun.Chișinău nr.3/36-24 din 19

noiembrie 2015 „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată comună

5

asupra lotului de pământ din XXXXX lui Pogriban Vitalie, Pogriban Anisim și

Botizatu Boris”, s-a constatat lipsa actelor care confirmă deținerea legală a

suprafețelor de teren autentificate persoanelor vizate în decizie. Or. potrivit pct.14

din Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a

loturilor de pământ de pe lîngă casă în localitățile urbane, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998, trecerea în proprietate privată a loturilor

de pămînt de pe lîngă casă se poate efectua, la cererea persoanei interesate, atît pînă

la inițierea, cît și în cadrul lucrărilor de înregistrare primară masivă. În acest caz

persoana depune la primăria localității o cerere privind transmiterea terenului în

proprietate privată și eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren. La cerere se anexează: a) contractul de dare în folosință a terenului pe termen

nelimitat sau documentul de atribuire a terenului pentru construcția și exploatarea

casei de locuit și b) documentul ce confirmă dreptul de proprietate asupra casei.

Astfel, Completul de admisibilitate notează că, recurenții nu au invocat niciun

argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Curtea Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la

un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și

este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a

unei cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol Completul reține, că recursurile declarate nu s-au bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu

este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă, că recurenții au depus prezentele cereri de

recurs după ce au avut posibilitatea de a fi auziți de o instanță de fond și de o

instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93

din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, Completul apreciază că recurenților le-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în temeiurile

6

prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Completul de

admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile în baza art. 433

lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibile recursurile declarate de reprezentantul lui Pogriban

Vitalie, Pogriban Anisim și Botizatu Boris, avocatul Rozembac Elena și de

reprezentantul Consiliului mun.Chișinău Crețu Maria.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

7