3ra-617/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță: A.Catană dosarul nr.3ra-617/18

(Judecătoria Chișinău, sediul Centru)

instanța de apel: N.Budăi, V.Efros, I.Muruianu

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Andrei Colesnic, în interesele Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina

Striucov împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne,

împotriva deciziei din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile depuse de avocatul Alexandru Boț, în interesele

Valentinei Striucov și de reprezentantul Andrei Colesnic, în interesele

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și a fost

menținută hotărârea din 23 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 09 noiembrie 2016 avocatul Alexandru Boț, în interesele Valentinei

Striucov, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General

al Poliție al Ministerului Afacerilor Interne, solicitînd recunoașterea ilegală a

refuzului Inspectoratului General de Poliție nr.34/5-B-117/16 din 17.10.2016

privind stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației de maternitate și

indemnizației pentru creșterea copilului XXXXX până la vârsta de 3 ani, începând

cu prima zi de concediu pentru creșterea copilului și până la împlinirea vârstei de 3

ani, în mărime de 30 % din venitul mediu lunar asigurat realizat de soțul Striucov

Victor în ultimele 12 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs

evenimentul; obligarea Inspectoratului General al Poliție al Ministerului Afacerilor

Interne să elibereze extrasul din ordinul privind acordarea concediului de

maternitate în beneficiul Valentinei Striucov; obligarea Inspectoratului General al

Poliție al Ministerului Afacerilor Interne să elibereze extrasul din ordinul privind

acordarea concediului pentru creșterea/îngrijirea copilului XXXXX în beneficiul

Valentinei Striucov; încasarea din contul Inspectoratului General al Poliție al

Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul Valentinei Striucov a prejudiciului

moral în valoare de 50 000 lei; încasarea din contul Inspectoratului General al

1

Poliție al Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul Valentinei Striucov a

cheltuielilor de asistență juridică suportate.

În motivarea acțiunii s-a indicat că Valentina Striucov este soția lui Victor

Striucov, care este angajat al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne, deținând funcția de ofițer de sector al sectorului de poliție nr.6

al Inspectoratului de Poliție Râșcani al Direcției de Poliție al mun. Chișinău al IGP

al Ministerului Afacerilor Interne.

La 30 mai 2015 de către Oficiul Stării Civile sectorul Râșcani a fost

înregistrată căsătoria dintre Valentina Striucov și Victor Striucov, fiind trecută în

Registrul actelor de stare civilă cu nr.XXXXX din 30.05.2015, iar la data de

XXXXX s-a născut fiica XXXXX. Începând cu luna august 2015 Valentina

Striucov, nu era angajată în câmpul muncii, fiind pe deplin la întreținerea soțului.

A menționat că la 16 septembrie 2016 a expediat în adresa Inspectoratului

General al Poliție al Ministerului Afacerilor Interne o cerere prin care a solicitat

stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, anexând la aceasta lista de acte necesare. La

26.10.2016, prin intermediul Oficiului poștal a parvenit răspunsul negativ al

Inspectoratului General al Poliție al Ministerului Afacerilor Interne.

A afirmat că răspunsul Inspectoratului General al Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne contravine prevederilor legii, recomandărilor Curții Supreme de

Justiție, precum și practicii judecătorești formate, deoarece se include în categoria

soțiilor ce se află la întreținerea soțului asigurat, nu întrunește personal condițiile

de acordare a prestațiilor de asigurări sociale și nu a fost încadrată în câmpul

muncii pe parcursul a 9 luni consecutive premergătoare acordării concediului de

maternitate.

A susținut că niciodată nu a întrunit condițiile de persoană asigurată necesare

pentru a beneficia de dreptul la prestații de asigurări sociale, din simplul motiv că

a fost angajată pentru o scurtă perioadă de 7 luni și 26 de zile (13.10.2014 -

08.06.2015) și doar în cazul în care aceasta din urmă ar fi dispus de un stagiu de

cotizare de cel puțin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii

riscului asigurat, reclamanta ar fi fost considerată drept persoană asigurată.

A invocat că Victor Striucov a fost angajat începând cu 10.11.2014 și se

încadrează în condițiile prevăzute de art.6 alin.(2) din Legea nr.289 din

22.07.2004, iar reclamanta Valentina Striucov se află la întreținerea lui, deoarece

pe parcursul doar a 7 luni și 26 de zile a desfășurat activitate pe bază de contract

individual de muncă, precum indică art.4 pct.l) din Legea privind sistemul public

de asigurări sociale, însă art.16 alin.(5) din Legea nr.289 obligă ca acest termen să

fie cel puțin de 9 luni consecutive premergătoare lunii acordării concediului de

maternitate.

A precizat că despre întrunirea condiției prevăzute la pct.43 din Hotărârea

Guvernului nr.108 din 03.02.2005 privind aprobare Regulamentului cu privire la

condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru

incapacitatea temporară de muncă și anume: „în cazul în care căsătoria a fost

înregistrată în termen mai mic de 9 luni până la data acordării concediului de

maternitate, soțiilor aflate la întreținerea soților asigurați indemnizația de

maternitate se stabilește cu condiția ca în perioada de la data înregistrării căsătoriei

2

și până la data acordării concediului de maternitate soția nu a realizat venit

asigurat”.

A specificat că începând cu data 30 mai 2015 și până la data acordării

concediului de maternitate la 24 septembriea 2015, Valentina Striucov nu a realizat

venit asigurat, motiv pentru care cererea sa privind stabilirea, calcularea și

achitarea indemnizației de maternitate și indemnizației pentru nașterea și îngrijirea

copilului urmează a fi admisă, invocând că legislația indică expres că atât

indemnizația de maternitate, cât si indemnizația pentru creșterea copilului se

plătește la locul de serviciu al polițistului din bugetul de stat.

A indicat că aflîndu-se la întreținerea soțului urmează să i se plătească

indemnizația de maternitate și indemnizația pentru creșterea copilului la locul de

serviciu al soțului, deoarece acesta a realizat venit asigurat în ultimele 13 luni

premergătoare momentului producerii riscului asigurat, iar baza de calcul o

constituie venitul mediul asigurat realizat în ultimele 12 luni.

A menționat că anume Inspectoratul General al Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne urmează să plătească indemnizațiile solicitate, deoarece art. 37

alin. (4) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului prevede că

concediul de maternitate și concediul pentru îngrijirea copilului se plătesc la locul

de serviciu al polițistului din bugetul de stat.

Prin hotărârea din 23 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis parțial acțiunea, s-a obligat Inspectoratul General al Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne să emită actul de stabilire, calculare și achitare în beneficiul

Valentinei Striucov a indemnizației de maternitate la nașterea fiicei XXXXX,

născută la XXXXX și indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 3

ani reieșind din cuantumul de 30 % din salariul mediu asigurat al soțului Victor

Striucov. S-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne cheltuielile de judecată pentru asistența juridică în mărime de

1800 de lei. S-a respins ca fiind nefondată pretenția Valentinei Striucov împotriva

Inspectoratului General al Poliție al Ministerului Afacerilor Interne privind

încasarea prejudiciului moral și obligarea eliberării ordinului de acordare a

concediului pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani.

Prin decizia din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile depuse de avocatul Alexandru Boț, în interesele Valentinei Striucov și

reprezentantul Andrei Colesnic, în interesele Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne și a fost menținută hotărârea din 23 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 21 martie 2018 reprezentantul Andrei Colesnic, în interesele

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne a declarat

recurs în termen împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată.

3

În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de reprezentantul Andrei

Colesnic, în interesele Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să mai menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010,

Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță

sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de reprezentantul Andrei Colesnic, în

interesele Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Andrei Colesnic, în interesele

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5