2ra-736/18 — declararea nulă a actelor juridice și obligarea radierii din registrul bunurilor imobile

2ra-736/18 — declararea nulă a actelor juridice și obligarea radierii din registrul bunurilor imobile (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-736/18

Judecătoria Drochia, sediul Glodeni

Judecător: A. Țihonschi

Curtea de Apel Bălți

Judecători: S. Procopciuc, E. Grumeza și A. Garbuz

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii: Maria Ghervas

Luiza Gafton

Ion Druță

Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de Spijavca Nicolai,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria

comunei Iabloana împotriva lui Spijavca Nicolai, intervenienți accesorii Oficiul

Cadastral Teritorial Glodeni, filiala Întreprinderea de Stat „Cadastru”, Consiliul comunal

Iabloana și Mîrza Nicolae cu privire la declararea nulă a actelor juridice, obligarea

radierii din Registrul bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie 2017, prin care a fost

respinsă cererea de apel declarată de Spijavca Nicolai, fiind menținută hotărîrea

Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni din 14 iunie 2017,

A C O N S T A T A T:

La 29 septembrie 2015, Primăria comunei Iabloana a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Spijavca Nicolai, intervenient accesoriu OCT Glodeni, cu privire

la declararea nulă a actului juridic, obligarea radierii din Registrul bunurilor imobile și

încasarea cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea pretențiilor reclamantul a invocat că la 30 martie 2006 între Primăria

comunei Iabloana și Spijavca Nicolai în calitate de arendaș a fost încheiat contractul nr.

26 cu privire la folosința lacului „Brigada nr. 2”, pe un termen de 24 de ani. La 20

octombrie 2008, contractul enunțat a fost înregistrat la OCT Glodeni.

Consideră Primăria comunei Iabloana că contractul nr. 26 din 30 martie 2006 este

ilegal, deoarece a fost încheiat cu încălcarea normelor imperative.

Reclamantul a precizat că contractul respectiv a fost semnat fără a fi emisă o

decizie în acest sens de către Consiliul comunei Iabloana. Nu a fost organizată licitația

publică pentru darea în arendă a bazinului acvatic „Brigada nr. 2”.

Totodată, contractul nr. 26 din 30 martie 2006 nu a fost ajustat prevederilor Legii

cu privire la administrația publică locală, nici la data înregistrării acestuia.

A mai specificat reclamantul că arenda terenului cu destinație agricolă, adică

terenul lacului „Brigada nr. 2” urma a fi coroborată cu prevederile Legii cu privire la

arenda în agricultură.

Primăria comunei Iabloana a menționat că contractul contestat nu a fost conformat

exigențelor prevăzute de Lege și anume: nu sunt identificate părțile contractante și nu

sunt indicate domiciliul și sediul acestora; lipsește actul care autentifică dreptul de

proprietate sau alt drept al arendatorului de a da bunul agricol în arendă; în contract

lipsește clauza de înregistrare a acestuia, ce denotă încălcarea prevederilor Legii cu

privire la arenda în agricultură; în contract nu este reflectată componența, forma și

cuantumul plății pentru arendă, cît și modalitatea, termenul și locul achitării acesteia;

lipsesc condițiile de modificare și de reziliere a contractului; nu sunt prevăzute condițiile

de folosire a terenului și a obiectelor situate pe teren; lipsește obligativitatea respectării

normelor ecologice.

Consideră reclamantul că înregistrarea contractului nr. 26 din 30 martie 2006 în

Registrul bunurilor imobile la 20 octombrie 2008 a avut loc cu încălcarea termenului

stabilit de Lege.

Prin încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni din 27 ianuarie 2016, a fost

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Consiliul comunal Iabloana și

Nicolae Mîrza (f.d. 45, vol. I).

La 3 iunie 2016, Primăria comunei Iabloana a depus cerere suplimentară de

chemare în judecată (f.d. 160, vol. I).

Astfel, la cele invocate inițial reclamantul a mai specificat că prin contractele

indicate în cerere, proprietarul dă arendașului în arendă terenul pentru folosința lacului

„Brigada nr. 2”, aflat la balanța Primăriei comunei Iabloana, cu posibilitatea în

continuare de a-l procura împreună cu zona de protecție, pe un termen de pînă la 31

decembrie 2030, ceia ce contravine Legii cu privire la arenda în agricultură.

Din clauzele contractului nr. 26 de arendă a terenului sub folosința lacului „Brigada

nr. 2” din 30 martie 2016 încheiat între Primăria comunei Iabloana și Spijavca Nicolai

(fără tabel de plată, cu ștampila de înregistrare la Primărie cu nr. de înregistrare 376 din

25 iunie 2006 și ștampila de înregistrare la OCT Glodeni din 20 octombrie 2008) rezultă

un act juridic simulat, de fapt contractul exclude orice plată de arendă și bunul, de facto,

a fost luat de Spijavca Nicolai cu titlu gratuit.

2

Consideră reclamantul că contractul nr. 26 privitor la folosința lacului „Brigada nr.

2” din 30 martie 2006 (cu tabel de plată), acordul adițional din 15 august 2006 cu privire

la modificarea contractului de arendă nr. 26 din 30 martie 2006 sunt acte juridice fictive,

deoarece au fost încheiate fără intenție de a produce efecte juridice.

Solicită Primăria comunei Iabloana declararea nulității următoarele acte juridice:

- contractul nr. 26 din 30 martie 2006 cu privire la folosința lacului „Brigada nr. 2”;

- contractul nr. 26 din 30 martie 2006 de arendă a terenului sub folosința lacului

„Brigada nr. 2” încheiat între Primăria comunei Iabloana și Spijavca Nicolai (fără tabel

de plată, cu ștampila de înregistrare la Primărie cu nr. de înregistrare 376 din 25 iunie

2006 și ștampila de înregistrare la OCT Glodeni din 20 octombrie 2008);

- contractul nr. 26 din 30 martie 2006 de arendă a terenului sub folosința lacului

„Brigada de tractoare nr. 2” încheiat între Primăria comunei Iabloana și Spijavca Nicolai

(cu tabel de plată);

- acordul adițional din 15 august 2006 privind modificarea contractului de arendă

nr. 26 din 30 martie 2006;

- actul din 12 aprilie 2006 de transmitere în arendă a lacului „Brigada nr. 2” în baza

contractului nr. 26 din 30 martie 2006;

- obligarea OCT Glodeni de a radia din Registrul bunurilor imobile înregistrările

efectuate în baza contractului nr. 26 din 30 martie 2006 și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni din 14 iunie 2017 cererea de

chemare în judecată depusă de Primăria comunei Iabloana a fost admisă parțial. Au fost

declarate nule:

- contractul nr. 26 din 30 martie 2006 de arendă a terenului sub folosința lacului

„Brigada nr. 2” încheiat între Primăria comunei Iabloana și Spijavca Nicolai;

- contractul nr. 26 din 30 martie 2006 de arendă a terenului sub folosința lacului

„Brigada nr. 2” încheiat între Primăria comunei Iabloana și Spijavca Nicolai (fără tabel

de plată, cu ștampila de înregistrare la Primărie cu nr. de înregistrare 376 din 25 iunie

2006 și ștampila de înregistrare la OCT Glodeni din 20 octombrie 2008);

- contractul nr. 26 din 30 martie 2006 de arendă a terenului sub folosința lacului

„Brigada de tractoare nr. 2” încheiat între Primăria comunei Iabloana și Spijavca Nicolai

(cu tabel de plată);

- acordul adițional din 15 august 2006 privind modificarea contractului de arendă

nr. 26 din 30 martie 2006;

- actul din 12 aprilie 2006 de transmitere în arendă a lacului „Brigada nr. 2” în baza

contractului nr. 26 din 30 martie 2006.

A fost respinsă pretenția cu privire la obligarea OCT Glodeni, filiala Întreprinderii

de Stat „Cadastru”, de a radia din Registrul bunurilor imobile înregistrările efectuate în

baza contractului nr. 26 din 30 martie 2006 de arendă a terenului sub folosința lacului

„Brigada nr. 2” încheiat între Primăria comunei Iabloana și Spijavca Nicolai.

S-a menționat că hotărîrea servește drept temei de înregistrare a modificărilor în

Registrul bunurilor imobile.

3

S-a dispus încasarea din contul lui Spijavca Nicolai, în beneficiul Primăriei

comunei Iabloana cheltuielile de asistență juridică în sumă de 6100 lei.

S-a încasat din contul lui Spijavca Nicolai taxa de stat în contul statului în sumă de

100 lei (f.d. 27, 31-37, vol. I).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată se încadrează parțial în prevederile legii.

Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 4 iulie 2017 Spijavca

Nicolai a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie 2017 a fost respinsă cererea de

apel depusă de Spijavca Nicolai, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Drochia, sediul

Glodeni din 14 iunie 2017 (f.d. 90, 91-98, vol. I).

Instanța de apel, pentru a hotărî astfel a concluzionat că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele

de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 6 martie 2018 Spijavca Nicolai a

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului s-a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu

au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind

aplicate eronat normele de drept material și încălcate normele de drept procedural.

Totodată, recurentul a mai precizat că instanțele de judecată nu și-au motivat

suficient actele de dispoziție contestate, nu au luat în considerație destinația terenului

care a făcut obiectul acțiunii și nu au ținut cont de efectele licitației publice.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 11 ianuarie 2018, prin care a fost expediată copia decizie instanței de apel

în adresa părților (f.d. 99, vol. II), fiind recepționată de către recurent la 15 ianuarie 2018

(f.d. 102, vol. II).

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

La 22 martie 2018, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, iar la 20

aprilie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care Primăria

comunei Iabloana a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de Spijavca

Nicolai, întemeiat și care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după

ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

4

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Actele administrate la dosar certifică faptul că Primăria comunei Iabloana a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Spijavca Nicolai, intervenienți accesorii

OCT Glodeni, filiala Întreprinderea de Stat „Cadastru”, Consiliul comunal Iabloana și

Mîrza Nicolae prin care a solicitat declararea nulității contractului nr. 26 din 30 martie

2006 cu privire la folosința lacului „Brigada nr. 2”; contractului nr. 26 din 30 martie

2006 de arendă a terenului sub folosința lacului „Brigada nr. 2” încheiat între Primăria

comunei Iabloana și Spijavca Nicolai (fără tabel de plată, cu ștampila de înregistrare la

Primărie cu nr. de înregistrare 376 din 25 iunie 2006 și ștampila de înregistrare la OCT

Glodeni din 20 octombrie 2008); contractului nr. 26 din 30 martie 2006 de arendă a

terenului sub folosința lacului „Brigada de tractoare nr. 2” încheiat între Primăria

comunei Iabloana și Spijavca Nicolai (cu tabel de plată); acordului adițional din 15

august 2006 privind modificarea contractului de arendă nr. 26 din 30 martie 2006;

actului din 12 aprilie 2006 de transmitere în arendă a lacului „Brigada nr. 2” în baza

contractului nr. 26 din 30 martie 2006.

Totodată reclamantul a solicitat obligarea OCT Glodeni de a radia din Registrul

bunurilor imobile înregistrările efectuate în baza contractului nr. 26 din 30 martie 2006

și încasarea cheltuielilor de judecată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție analizînd situația de fapt din prezenta speță, în coroborate cu probele atașate la

dosar, menționează că este prematură concluzia primei instanțe, menținută prin decizia

instanței de apel, deoarece soluția în speță este eronată, adoptată cu încălcarea normelor

de procedură și aplicarea incorectă a normelor de drept material, care afectează

legalitatea deciziei contestate și însuși conținutul unui proces echitabil.

Prin prisma art. 6 CEDO și art. 241 CPC, întru asigurarea legalității și temeiniciei

hotărîrii, instanțele de judecată au obligația de a-și motiva hotărîrile, care trebuie să

cuprindă circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, răspunsuri la argumentele părților și legile de care s-a călăuzit

instanța.

Instanța de recurs menționează că potrivit actelor atașate la dosar, prin decizia nr.

8/7 din 30 noiembrie 2005, Consiliul comunal Iabloana a decis de a da în arendă un șir

de bazine acvatice, printre care și lacul „Brigada nr. 2”.

Ziua petrecerii licitației a fost stabilită prin decizia Consiliului nr. 1/6 din 22

februarie 2006, fiind data de 24 martie 2006.

Conform procesului-verbal nr. 2 cu privire la rezultatele licitării din 24 martie

2006, la licitație „a fost vîndut” lotul nr. 341 lacul „Brigada nr. 2”, cu prețul final de 750

lei lui Spijavca Nicolai.

Totodată, instanța de recurs reliefează faptul că prin decizia Consiliului comunal

Iabloana nr. 6/2 din 23 august 2006, au fost anulate rezultatele licitației desfășurate la 24

martie 2006 și s-a recomandat primarului Nicolae Mîrza să rezilieze contractele de

arendă a obiectelor încheiate în urma licitației respective.

5

În sensul respectiv, instanța de recurs consideră oportun de a scoate în evidență

prevederile art. 84 alin. (2) și (3) din Legea privind administrația publică locală (în

vigoare la momentul încheirii contractului) – consiliile locale decid ca bunurile care

aparțin domeniului public de interes local să fie date în administrare întreprinderilor

municipale și instituțiilor publice, să fie concesionate, închiriate sau arendate.

Înstrăinarea, concesionarea, arenda și locațiunea, cu excepția locațiunii imobilelor de

locuit, se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.

Prin urmare, instanța de recurs stabilește că contractul nr. 26 din 30 martie 2006 a

fost încheiat în baza deciziei nr. 8/7 din 30 noiembrie 2005 a Consiliul comunal Iabloana

și procesului-verbal nr. 2 cu privire la rezultatele licitării din 24 martie 2006.

Astfel, la rejudecare, instanța de apel urmează să retracteze circumstanțele cauzei,

prin prisma efectelor juridice a deciziei consiliului comunal Iabloana nr. 6/2 din 23

august 2006, prin care au fost anulate rezultatele licitației desfășurate la 24 martie 2006.

Colegiul consideră oportun de a reliefa în acest sens poziția CEDO exprimată în

hotărîrea emisă în cauza Străistenu contra Moldovei, Curtea punctînd că „…reclamanții

s-au plîns că hotărîrile prin care au fost admise acțiunile Procurorului General pentru

anularea contractelor de arendă și vînzare-cumpărare a terenurilor, au avut drept efect

încălcarea dreptului lor la posesie pașnică garantat de Articolul 1 din Protocolul nr.1 din

Convenție. Guvernul a disputat afirmațiile reclamanților și a argumentat că aceștia nu

aveau o „posesie” în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 din Convenție. În special, ei

erau simpli posesori și nu proprietari ale celor 5.63 ha de pămînt, în timp ce restul

terenurilor a fost obținut ilicit.

Curtea a considerat că reclamanții au avut o „posesiune” în sensul Articolului 1 din

Protocolul nr. 1 din Convenție. Cît privește terenul arendat, contractul de arendă era

valabil pînă în 2011 (a se vedea mutatis mutandis, Strectch c. Regatului Unit, cererea nr.

44277/98, 24 iunie 2003). Cît privește celălalt teren, reclamanții aveau un titlu valabil

asupra lui, pînă cînd instanțele naționale l-au anulat. Curtea a constatat că admiterea

acțiunii Procurorului General, după expirarea termenului general de prescripție și în

absența altor motive stringente, era incompatibilă cu principiul securității juridice și,

procedînd astfel, a făcut o paralelă cu cauzele privitoare la casarea hotărîrilor definitive.

În asemenea circumstanțe, Curtea nu poate decît să constate că admiterea acțiunilor

Procurorului General constituie o ingerință în dreptul de proprietate al reclamanților,

pentru că nu s-a păstrat un just echilibru și reclamanții au fost impuși să suporte și în

continuu supuși unei poveri individuale excesive (a se vedea, mutatis mutandis,

Brumărescu c. România [MC], cererea nr. 28342/95, §§ 75-80 , CEDO 1999-VII ). Cum

și în cazul Dacia, instanțele naționale nu au oferit vreo justificare în sprijinul unei astfel

de ingerințe…”

În continuare, avînd în vedere că reclamantul-intimat, în speță solicită anularea

contractelor de arendă și a actelor juridice subsecvente acestora, instanța de recurs

consideră oportun de a reliefa prevederile art. 666 alin. (1) și (2) Cod civil, care

statuează expres că contractul este acordul de voință realizat între două sau mai multe

persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Contractului îi

sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic.

6

Potrivit art. 911 alin. (1) Cod civil – arenda este contractul încheiat între o parte –

proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri și de alte bunuri agricole

(arendator) – și altă parte (arendaș) cu privire la exploatarea acestora pe o durată

determinată și la un preț stabilit de părți.

De menționat că esența contractului de arendă constă în reglementarea transmiterii

în scopul exploatării temporare a unui teren și altor bunuri agricole.

Importanța acestui contract constă anume în transmiterea bunurilor nu numai în

posesiune și folosință temporară, fapt care are loc în contractul de locațiune, dar pentru

exploatarea lor.

Exploatarea presupune efectuarea față de obiectul contractului a tuturor operațiilor

pentru posesie, folosire, prelucrare, îmbunătățire și altele, care sunt necesare pentru

obținerea unui fruct – scopul final al acestui contract.

Totodată, deoarece legiuitorul a stabilit că contractului îi sînt aplicabile normele cu

privire la actul juridic, Colegiul consideră oportun de a reliefa prevederile art. 195 Cod

civil, potrivit cărora act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice și juridice

a voinței îndreptate spre nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor

civile.

În norma respectivă, este accentuat faptul că unul din elementele definitorii ale

actului juridic civil este manifestarea de voință. Avînd drept scop crearea, modificarea

ori stingerea unor rapoturi cu alte persoane, voința autorului actului juridic civil trebuie

să fie manifestată, exteriorizată. Eficacitatea acestei voințe depinde de posibilitatea altor

persoane de a lua cunoștință de ea. Prin manifestare, voința încetează de a mai fi un

fenomen subiectiv, devenind un fapt social, o realitate obiectivă, iar terții pot lua

cunoștință de conținutul ei și pot adopta o anumită conduită.

Manifestarea de voință trebuie să provină de la un subiect de drept civil- persoană

fizică sau persoană juridică. Întrucît actul juridic civil este un act volitiv, conștient, el

poate fi săvîrșit numai de un subiect care are capacitatea de exercițiu necesară (privitor

la capacitatea de exercițiu a persoanei fizice art. 19 – 26; capacitatea de ezercițiu a

persoanei juridice – art. 61).

De menționat că manifestarea de voință trebuie să fie îndreptată spre producerea

efectelor juridice: nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

Intenția de a produce efecte juridice este un element necesar al actului juridic civil, astfel

încît aceste efecte nu se pot produce, conform legii, decît dacă o asemenea intenție a

existat. Această trăsătură definitorie deosebește actul juridic civil de faptul juridic civil.

Potrivit art. 210 alin. (1) și (2) Cod civil – trebuie să fie încheiate în scris actele

juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice și persoanele fizice și dintre

persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1000 de lei, iar în

cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului. În cazul în care, conform

legii sau învoielii între părți, actul juridic trebuie încheiat în scris, el poate fi încheiat atît

prin întocmirea unui singur înscris, semnat de părți, cît și printr-un schimb de scrisori,

telegrame, telefonograme, altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat.

Instanța de recurs accentuează că legea cere forma scrisă pentru unele acte juridice

indiferent de valoarea obiectului lor. Codul civil prevede obligativitatea formei scrise

7

pentru diferite categorii de acte juridice inclusiv și pentru încheierea contractului de

arendă (art. 912).

Analizînd contractul nr. 26 din 30 martie 2006, sub aspectul formei și textului

acestuia, Colegiul menționează că la o simplă vizualizare a acestui act juridic, se disting

erori și anume la compartimentul „Arendașul își asumă obligațiunea”, textul înserat

produce impresia că este rupt din al context, avînd în vedere că cel puțin nu este

respectată o enumerare consecutivă. Aceeași problemă fiind admisă și în următorul

compartiment „Proprietarul își asumă obligațiunea”.

Totodată, potrivit art. 914 Cod civil – în contractul de arendă a unui teren trebuie

stipulate condițiile de folosire a obiectelor situate pe teren, inclusiv a utilajului și tehnicii

agricole.

Astfel, instanța de recurs punctează că în contractul nr. 26 din 30 martie 2006 cu

privire la folosința lacului „Brigada nr. 2”, nu există nici o clauză cu privire la condițiile

de folosire a obiectelor situate pe teren.

De menționat că în contractul de arendă trebuie să fie indicate toate obiectele (dacă

există), modalitățile, intensivitatea și alte condiții de folosire a acestora.

Pentru aceasta trebuie să se țină cont de anul dării în exploatare sau fabricării

acestor obiecte, procentul de amortizare, care îmbunătățiri au fost efectuate anterior, cînd

a fost efectuată reparația curentă și capitală, sau care este necesitatea de a le efectua în

viitorul apropiat, care părți componente ale acestora urmează a fi schimbate, reparate

capital și altele. Toate aceste detalii în mare măsură influențează asupra termenului

contractului, mărimii plății arendei.

Prin urmare, necesitatea descrierii obiectelor aflate pe terenul dat în arendă și

punctarea asupra lucrorilor de îmbunătățire/păstrare a acestor obiecte, este necesară.

În aceste condiții, instanța de recurs precizează că la rejudecare instanța de apel

urmează să retracteze actele juridice contestate prin prisma prevederilor Legii, ce țin de

condițiile de valabilitate a actului juridic, forma actului juridic și sub aspectul respectării

prevederilor art. 914 Cod civil.

În continuare, Colegiul menționează că în contractul nr. 26 din 30 martie 2006 cu

privire la folosința lacului „Brigada nr. 2”, a fost inclusă o clauză după cum urmează:

„… „Proprietarul” prezintă „Arendașului” în arendă terenul sub folosința lacului

„Brigada nr. 2” aflată la balanța Primăriei comunei Iabloana cu posibilitatea în

continuare de al procura împreună cu zona de protecție…”

Instanța de recurs consideră oportun de a reitera prevederile art. 12 alin. (1) Codul

apelor (în vigoare la momentul încheirii contractului de atrendă – abrogat la 26

octombrie 2013), care statuează expres că obiectivele acvatice proprietate publică se

atribuie exclusiv în folosință. Atribuirea în folosință a obiectivelor acvatice proprietate

publică se face, în funcție de importanța lor, de către Guvern sau de către autoritățile

administrației publice locale.

Totodată, potrivit art. 13 din același cod – obiectivul acvatic natural sau artificial

(apa, terenul aflat sub apă, fîșiile riverane de protecție, construcțiile hidrotehnice) este

obiectiv acvatic unic și indivizibil și se înregistrează în modul stabilit de prezentul cod.

8

Prin urmare, la rejudecare, instanța de judecată urmează să reanalizeze legalitatea

clauzei contractuale „… cu posibilitatea în continuare de al procura împreună cu zona de

protecție…”, or. potrivit 220 alin. (1) Cod civil – actul juridic sau clauza care contravin

normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 216 din

același cod – actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod.

Nulitatea absolută potrivit art. 217 alin. (1) și (3) Cod civil, poate fi invocată de

orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța de judecată o invocă din

oficiu. Acțiunea în constatare a nulității absolute este imprescriptibilă.

În acest sens, Colegiul consideră necesar de a scoate în evidență poziția CEDO

exprimată în hotărîrea emisă în cauza SRL „Dacia” contra Moldovei (cererea nr.

3052/04 din 18 martie 2008), poziție menținută și în cauza Străisteanu contra Moldovei,

Curtea a considerat că modificarea unei situații juridice care a devenit definitivă datorită

aplicării unui termen de prescripție, sau care ar fi trebuit să devină definitivă dacă

termenul de prescripție în favoarea Statului s-ar fi aplicat fără discriminare, este

incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice.

Colegiul menționează că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea dreptului la

un proces echitabil, respectarea căruia este accentuată în jurisprudența constantă a Curții

Europene pentru Drepturile Omului.

Potrivit art. 373 alin. (1) și (2) CPC – instanța de apel verifică, în limitele cererii de

apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în

ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În

limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite

în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent,

conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii constatate

de instanță, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanțe,

argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit

instanța.

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru

Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul

unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de bază ai

dreptului la un proces echitabil.

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și se vor

înlătura omisiunile admise de instanțele ierarhic inferioare, pentru asigurarea unei

judecări corecte și legale a pretențiilor înaintate.

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul

9

declarat de Spijavca Nicolai, a casa decizia instanței de apel, cu remiterea cauzei pentru

rejudecare în Curtea de Apel Bălți.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Spijavca Nicolai.

Se casează decizia Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie 2017, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria comunei Iabloana

împotriva lui Spijavca Nicolai, intervenienți accesorii OCT Glodeni, filiala

Întreprinderea de Stat „Cadastru”, Consiliul comunal Iabloana și Mîrza Nicolae cu

privire la declararea nulă a actelor juridice, obligarea radierii din Registrul bunurilor

imobile și încasarea cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în

instanța de apel – Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas

Ion Druță

Luiza Gafton

Iuliana Oprea

10