3ra-501/18 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-501/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-501/18
instanța de apel: M. Guzun, Iu. Cotruță, I. Țurcan
Î N C H E I E R E
16 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere
limitată „Iurs” împotriva Societății pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire la
contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, prin care
a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău”
și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 aprilie
2017,
c o n s t a t ă:
La data de 26 august 2016 SRL „Iurs” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SA „Apă-Canal Chișinău” cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 11 iulie 2016 a
recepționat factura fiscală nr. CZ 0987348, conform căreia urmează să achite
pentru serviciile de preepurare a apelor uzate suma de 67 156,90 de lei.
A menționat că la data de 13 iulie 2016 s-a adresat la SA „Apă-Canal
Chișinău” cu cerere, prin care a solicitat anularea facturii fiscale enunțate, însă prin
răspunsul pârâtei nr. 1200/11596 din 11 august 2016 aceasta a fost respinsă.
A susținut că pârâta nu i-a expediat rezultatele analizei de laborator a apei
uzate prelevate la data de 23 iunie 2016.
A invocat că nu este de acord cu procesul-verbal de prelevare a probelor de
ape uzate nr. 5 din 23 iunie 2016, deoarece a fost întocmit de către SA „Apă-Canal
Chișinău” cu încălcarea actelor normative în vigoare și a contractului privind
livrarea apei și recepționarea apelor uzate în canalizarea municipală încheiat între
părți la 11 decembrie 2006.
În acest sens, a relevat că conform pct.7 al contractului nominalizat, Iurie
Scutari este persoana responsabilă de a reprezenta interesele societății în
raporturile cu SA „Apă-Canal Chișinău”, inclusiv dreptul de a semna acte. Orice
1
acțiune care ar avea tangență cu drepturile și obligațiile agentului economic
urmează a fi efectuată cu înștiințarea prealabilă și nemijlocită a persoanei
responsabile.
A susținut că SA „Apă-Canal Chișinău” nu l-a înștiințat pe Iurie Scutaru
referitor la prelevarea probei din 23 iunie 2016. Mai mult ca atât, nu poate fi
confirmat faptul că, reprezentanții SA „Apă-Canal Chișinău” au fost în acea
perioadă la imobilul din str. Bucuriei 1/6, mun. Chișinău.
A invocat că procesul-verbal de prelevare a probei de ape uzate nr. 5 din 23
iunie 2016 conține lacune, nereguli și ilegalități, și anume, nu este indicată
modalitatea și locul prelevării probei, modalitatea conservării probei, codul probei,
timpul predării probei, precum și alte circumstanțe importante întru excluderea
oricăror dubii că a fost prelevată o probă și că aceasta nu a suferit schimbări din
locul și momentul prelevării, mai mult, nu rezultă din procesul-verbal contestat nici
ordinul de împuternicire a reprezentanților SA „Apă-Canal Chișinău” de a efectua
aceste prelevări.
Consideră că în acest mod a fost încălcat flagrant dreptul agentului economic
de a preleva o probă paralelă și a o verifica într-un laborator independent, iar
ilegalitățile admise duc inevitabil la nulitatea actului contestat și a actelor întocmite
ulterior în baza acestuia.
A notat că prin prescripția SA „Apă-Canal Chișinău” nr. 1200/9352 din 06
iulie 2016 au fost informați că, conform rezultatelor probelor apelor uzate
prelevate din 23 iunie 2016 nr. 625 au fost depistate: consum chimic de oxigen
(CCO) - 4656 mg/dm3 norma fiind de 300,00 mg/dm3, substanțe în suspensie -
1620 mg/dm3 norma fiind 130 mg/dm3, consum biochimic de oxigen (CBO 5) -
norma fiind de 150.00 mg/dm3, detergenți 65,3 mg/dm3 norma fiind de 0,45
mg/dm3, grăsimi-1579 mg/dm3, norma fiind de 10 mg/dm3. Astfel, i-a fost calculat
tariful diferențiat și urmează să achite suplimentar suma de 67 156,90 de lei.
A susținut că rezultatele probei au fost indicate eronat cu încălcarea
Regulamentului-Cadru privind recepționarea apei uzate, eliberarea condițiilor
tehnice și autorizațiilor de deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare a
localităților, aprobat prin ordinul Departamentului Construcții și Dezvoltare al
Teritoriului nr. 40 din 18 februarie 2005.
De asemenea, a menționat că în imobilul din str. Bucuriei 1/6, mun. Chișinău
este amplasat un spațiu comercial cu trei etaje în cadrul căruia, la primul etaj se
află o cafenea, iar la celelalte etaje sunt oficii. În imobil nu se desfășoară activitate
industrială de producere, care ar presupune utilizarea anumitor substanțe de diferit
gen, astfel, este inexplicabilă prezența impurităților și a substanțelor indicate în
prescripție.
Solicită anularea procesului-verbal de prelevare a probelor de ape uzate nr.
5 din 23 iunie 2016 și a facturii fiscale nr. CZ 0987348 din 30 iunie 2016,
întocmite de SA „Apă-Canal Chișinău”, ca fiind ilegale.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 aprilie 2017 a
fost admisă acțiunea și a fost anulat procesul-verbal de prelevare a probelor de ape
2
uzate nr. 5 din 23 iunie 2016 și factura fiscală nr. CZ 0987348 din 30 iunie 2016,
întocmite de SA „Apă-Canal Chișinău” ca ilegale.
Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, procesul-verbal nr. 5
din 23 iunie 2016 a fost întocmit cu încălcarea procedurii, și anume, nu au fost
prezentate probe prin care se confirmă faptul înștiințării reprezentantului
consumatorului despre procedura de prelevare a probelor de apă uzată, făcând
trimitere la prevederile pct.10.10 din Regulamentul de organizare și funcționare a
serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare din mun. Chișinău, aprobat
prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 5/4 din 25 martie 2008 și pct. 69
subpct. (1) și (2) din Regulamentul – Cadru privind recepționarea apelor uzate,
eliberarea condițiilor tehnice și autorizațiilor de deversare a apelor uzate în
sistemul de canalizare al localităților”, aprobat prin ordinul Departamentului
Construcții și Dezvoltare al Teritoriului nr. 40 din 18 februarie 2005.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 a fost respins
apelul declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău” și a fost menținută hotărârea
primei instanțe.
La data de 05 martie 2018 SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de
respingere a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de
apel și hotărârea primei instanțe, deoarece au fost emise cu încălcarea normelor de
drept material și procedural.
A menționat că instanțele de judecată neîntemeiat au reținut ca probă
procesul-verbal nr. 1483 întocmit de către Centrul de sănătate publică, conform
căruia conținutul chimic al apei reziduale care se scurge din imobilul situat pe str.
Bucuruei 1/6, mun. Chișinău nu are nici o abatere de la normă și corespunde
standartelor, deoarece acest Centru nu este acreditat pentru efectuarea analizelor
chimice.
A invocat că SA „Apă-Canal Chișinău” a prelevat probele la data de 21 iunie
2016, iar intimatul a efectuat prelevarea probelor la data de 31 octombrie 2016, la
un interval de 4 luni, însă pentru un rezultat cât mai veridic este necesar efectuarea
analizelor în următoarele 24 de ore de la prelevare. Mai mult ca atât, intimatul nici
nu i-a prezentat rezultatele analizelor efectuate pentru cunoștință.
A susținut că SA „Apă-Canal Chișinău” în raporturile de furnizare/prestare a
serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare consumatorilor adoptă un
comportament loial, nepărtinitor, aplică aceeași metodă de investigare și de calcul.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul
se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei
integrale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din
materialele cauzei nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării
3
deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a
recursului.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare
a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SA „Apă-Canal
Chișinău”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
4
procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței
CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea
situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta
în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe
când în recursul declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău” asemenea aspecte nu
se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial
și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de
a considera recursul SA „Apă-Canal Chișinău” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) CPC,
completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Oleg Sternioală
judecătorul
judecătorii Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
5