2r-372/18 — Rezolutiunea contractului de donatie

Dosar nr. 2r-372/18

Instanța de fond: N. Bobu

Instanța de apel: A. Albu, A. Toderaș, Eu. Bejenaru

DECIZIE

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Bejenari Lucia prin intermediul

avocatului Odobescu Ghenadie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bejenari Lucia

către Pleșca Marina privind rezoluțiunea contractelor de donație și restituirea

bunului donat,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 13 februarie 2018, prin care a

fost respinsă cererea apelantei Bejenari Lucia prin intermediul avocatului

Odobescu Ghenadie cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea

apelului, nu s-a dat curs cererii de apel, fiind obligată Bejenari Lucia să prezinte

dovada achitării taxei de stat în mărime de 4 239,67 de lei,

co ns tată :

La 21 iulie 2017, Bejenari Lucia a înaintat o cerere de chemare în judecată

împotriva Marinei Pleșca privind rezoluțiunea contractelor de donație și restituirea

bunului donat.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul central) din 15 decembrie 2017, s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Bejenari Lucia. S-a menținut

măsura de asigurare a acțiunii stabilită prin încheierea Judecătoriei Edineț din 11

august 2017, până la devenirea definitivă a hotărârii judecătorești.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii Judecătoriei Edineț (sediul

central) din 15 decembrie 2017, Bejenari Lucia prin intermediul avocatului

Odobescu Ghenadie a contestat-o cu apel solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii cu pronunțarea unei noi prin care să fie admisă cererea de chemare în

judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2018, nu a fost dat curs

apelului declarat de Bejenari Lucia prin intermediul avocatului Odobescu

Ghenadie, i-a fost acordat termen pentru prezentarea apelului motivat și a dovezii

de plată a taxei de stat în mărime de 4 239,67 lei.

Prin intermediul faxului din partea reprezentantului apelantei avocatul

Odobescu Ghenadie a parvenit copia cererii de apel motivat. Totodată, a înaintat

cerința privind scutirea apelantei de la plata taxei de stat la depunerea apelului.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 13 februarie 2018, a fost respinsă

cererea apelantei Bejenari Lucia prin intermediul avocatului Odobescu Ghenadie

cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului, nu s-a dat curs

cererii de apel, fiind obligată Bejenari Lucia să prezinte dovada achitării taxe de

stat în mărime de 4 239,67 de lei.

La data de 15 martie 2018 (prin intermediul faxului), la 16 martie 2018 (prin

intermediul oficiului poștal), Bejenari Lucia prin intermediul avocatului Odobescu

Ghenadie a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 13

februarie 2018, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii, și

pronunțarea unei decizii prin care apelanta să fie scutită integral de la achitarea

taxei de stat.

În motivarea recursului, a indicat că soluția instanței de apel este una

neîntemeiată, deoarece Bejenari Lucia având o vârstă înaintată, fapt confirmat prin

copia buletinului de identitate, nu se poate întreține cu pensia pentru limita de

vârstă, motiv ce poate fi considerat drept dovadă că aceasta are o stare financiară

grea.

În conformitate cu art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Având în vedere că încheierea Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 13

februarie 2018, expediată părților la 03 martie 2018, iar recursul a fost declarat la

15 martie 2018, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților. În conformitate cu

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Bejenari Lucia prin

intermediul avocatului Odobescu Ghenadie urmează a fi respins din următoarele

motive.

Conform art. 83 alin. (1), (2) al Codului de procedură civilă taxa de stat

reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească

în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele

procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe

documente din dosar. În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție

de caracterul și valoarea acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri

prevăzute de lege, în proporții fixe, conform Legii taxei de stat, iar potrivit art. 87

alin.(1) lit. k) al Codului de procedură civilă valoarea acțiunii se determină din

valoarea fiecărei pretenții aparte.

Potrivit dispozițiilor art. 84 al Codului de procedură civilă, se impune cu taxă

de stat fiecare cerere de apel.

În conformitate cu art. 85 alin. (4) al Codului de procedură civilă, în funcție

de situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau

juridică poate fi scutită de judecător (de instanța judecătorească) de plata taxei de

stat sau de plata unei părți a ei. Din conținutul acestei norme reiese că partea care

solicită scutirea de la plata taxei de stat urmează să demonstreze starea financiară

generală a acesteia prin prezentarea probelor pertinente și admisibile în acest sens.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că în cadrul aprecierii situației materiale se ia în considerare:

valoarea patrimoniului disponibil al persoanei, valoarea acțiunii, obligațiile care ar

rezulta din anumite acte, făcându-se o concluzie din ansamblul probelor prezentate.

Persoana juridică, solicitând scutirea de plata taxei de stat, urmează să probeze

lipsa mijloacelor financiare, prezentând probe pertinente în acest sens. În calitate

de probă pot servi: informația de la Inspectoratul fiscal privind existența și situația

conturilor bancare, informația de la organul abilitat cu privire la veniturile

persoanei (inclusiv salariul, pensia, îndemnizațiile etc.), informația de la oficiul

Cadastral privind imobilele deținute, informația de la SA “Registru” privind

mijloacele de transport, pe care le are în proprietate etc.

Mai mult, potrivit practicii CtEDO (cauza Malahov vs Moldova, hotărârea din

07 iunie 2007), restricția impusă accesului la o instanță judecătorească nu va fi

compatibilă cu art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, decât dacă aceasta nu urmărește un scop legitim și

nu există o legătură proporțională dintre mijloacele utilizate și scopul legitim

urmărit.

Art. 6 par. (1) din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea

cauzei sale în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială, instituită

de lege. Cu toate acestea, „dreptul la un tribunal” nu este absolut și poate fi limitat,

în timp ce, prin însăși natura sa reclamă reglementare din partea statului, care

urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. Și, întru cât, scopul

stabilirii a unei taxe pecuniare pentru adresarea în instanțele judecătorești sunt

îndreptate în interesul bunei administrări a justiției, acesta poate justifica

impunerea unei restricții financiare a accesului persoanei la un „tribunal” (cauza

Tolstoy – Miloslavsky vs Regatul Unit, hotărârea din 13 iulie 1995).

Totodată, dreptul de acces la un tribunal urmează a fi înțeles ca un drept de

acces concret și efectiv, ceea ce determină din partea instanței de judecată de a

supune adresarea oricărei persoane în justiție cu o restricție pecuniară clară și

concretă, evidențiind-o în conținutul încheierii de constatare a neajunsurilor la

adresarea cu un instrument de atac, urmărind scopul de respectare a echilibrului

între necesitatea asigurării bunei administrări a justiției și proporționalitatea unei

astfel de restricții.

În același context, Colegiul relevă că art. 6 par. (1) al Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia

dreptul de a se adresa unui tribunal pentru ca ultimul să se pronunțe asupra

drepturilor și obligațiilor sale civile. Astfel acest articol consacră dreptul la un

tribunal, iar dreptul de acces sau dreptul de a sesiza este doar un aspect al acestuia

(cauza Kreuz vs Polonia, hotărârea din 19 iunie 2001).

În aceeași speță Curtea a indicat (par. 53-54) că dreptul la un tribunal nu este

absolut ori acesta poate fi supus unor diverse limitări de ordin pecuniar (plata taxei

de stat) sau procedural (autorizație prealabilă). Totuși, Curtea indică asupra

faptului că limitările aplicate nu trebuie să ducă la negarea substanței dreptului de

acces în sine. În acest sens s-a menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 par.(1) al Convenției decât în cazul în care

acestea urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între

mijloacele utilizate și scopul vizat.

În jurisprudența sa, Curtea a mai indicat că, statele urmează să respecte un

just echilibru între interesul de a promova o bună administrare a justiției și pe de

altă parte interesul reclamanților de a prezenta argumentele lor în fața tribunalelor

naționale (cauza Weissman și alții vs România, hotărârea din 24 mai 2006)

Raportând cele expuse la speța dedusă justiției, Colegiul reține că cererea de

scutire de plata taxei de stat este neîntemeiată atât juridic cât și faptic, iar ca

urmare încheierea Curții de Apel Bălți din 13 februarie 2018 este una legală,

deoarece de Bejenari Lucia nu au fost prezentate nici un fel de probe ce ar

confirma circumstanțele invocate cu privire la situația financiară dificilă, probe cu

privire la existența sau inexistența conturilor bancare ale ultimei, informații cu

privire la veniturile Bejenari Luciei, cu privire la statutul acesteia de pensionar,

informații despre patrimoniul ei etc.

Astfel, o concluzie obiectivă a situației materiale precare, nu poate fi luată în

lipsa informației de la Inspectoratul Fiscal de Stat ce demonstrează existența

conturilor bancare la instituțiile financiare, informații de la organele abilitate cu

privire la venituri (inclusiv salariul, pensia, îndemnizațiile etc.), informația de la

oficiul Cadastral privind imobilele deținute, informația privind mijloacele de

transport, pe care le are în proprietate, și alte probe ce demonstrează valoarea

patrimoniului disponibil, în cazul în care doar copia buletinului de identitate al

solicitantului, potrivit căruia ar fi atins vârsta de pensionare, nu poate fi calificat ca

probă pertinentă.

În acest context, instanța de recurs notează că, copia buletinului de identitate

confirmă doar vârsta de pensionare al Bejenari Luciei, dar nicidecum nu confirmă

statutul de pensionar și în general situația financiară și respectiv nu poate fi reținut

ca o probă în sensul imposibilității plății taxei de stat.

Urmare a celor relatate, instanța de recurs constată că, recurenta, solicitând

scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului, trebuia să întreprindă toate

măsurile necesare, în vederea prezentării dovezilor în susținerea cererii de scutire

de la plata taxei de stat, după cum sugerează și jurisprudența CtEDO (cauza Van

Harn vs Germania, hotărârea din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale

de acces la instanță și de a îndeplini actele procedurale în termenii prevăzuți de

lege, fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat respingerea cererii de scutire de la

plata taxei de stat, și respectiv nu s-a dat curs cererii de apel.

Totuși, toate cele expuse supra, în nici o măsură nu o privează pe Bejenari

Lucia să solicite în modul prevăzut de lege scutirea de plata taxei de stat la

depunerea cererii de apel, motivând suficient cerințele sale și prezentând probe

pertinente în susținerea revendicărilor.

Pe cale de consecință, Colegiul apreciază recursul declarat de pe Bejenari

Lucia prin intermediul avocatului Odobescu Ghenadie, ca unul neîntemeiat și care

necesită a fi respins, cu menținerea încheierii Curții de Apel Bălți din 13 februarie

2018.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) al Codului de

procedură civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Bejenari Lucia prin intermediul

avocatului Odobescu Ghenadie.

Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 13 februarie 2018, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bejenari Lucia către Pleșca

Marina privind rezoluțiunea contractelor de donație și restituirea bunului donat.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu