2r-363/18 — Încasarea prejudiciului

Dosar nr. 2r-363/18

Instanța de fond: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, judecător – A. Ciubotaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

DECIZIE

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Ciocanu Mihail,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ciocanu Mihail

împotriva Procuraturii Generale, Guvernului Republicii Moldova și Parlamentului

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2018, prin care a

fost respinsă cererea apelantului Ciocanu Mihail cu privire la repunerea în termen a

cererii de apel, fiind restituit apelul acestuia împotriva hotărârii Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 01 iunie 2016, ca fiind depus în afara termenului legal,

a co ns ta ta t:

La 01 octombrie 2015, Ciocanu Mihail s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată împotriva Procuraturii Generale, Guvernului Republicii Moldova și

Parlamentului Republicii Moldova, solicitând obligarea pârâților să-i achite câte un

milion de lei drept daune morale survenite în urma nerespectării legilor, ceea ce

reprezintă un atac asupra drepturilor victimelor represaliilor politice, urmașilor

acestora, inclusiv asupra drepturilor reclamantului.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 iunie 2016,

acțiunea lui Ciocanu Mihail împotriva Procuraturii Generale, Guvernului

Republicii Moldova și Parlamentului Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 07 august 2017, Ciocanu Mihail a contestat cu apel hotărârea primei

instanțe, solicitând repunerea în termen a apelului, admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind admiterea

integrală a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2018, a fost respinsă

cererea apelantului Ciocanu Mihail cu privire la repunerea în termen a cererii de

1

apel, fiind restituit apelul acestuia împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 01 iunie 2016, ca fiind depus în afara termenului legal.

Împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2018, Ciocanu

Mihail a declarat recurs la 22 martie 2018, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea încheierii privind restituirea cererii de apel, cu remiterea cauzei la Curtea

de Apel Chișinău pentru soluționarea apelului declarat. Ulterior, Ciocanu Mihail a

înregistrat recursuri suplimentare la 12 aprilie 2018, 13 aprilie 2018, 23 aprilie

2018, 24 aprilie 2018, 25 aprilie 2018, 26 aprilie 2018, 27 aprilie 2018, 02 mai

2018, 03 mai 2018, 04 mai 2018, 07 mai 2018, 10 mai 2018, 11 mai 2018, 14 mai

2018, solicitând casarea încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 29

septembrie 2017; casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01

iunie 2016; casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2018;

ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 12 alin. (9) lit. a), b) din Legea

privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie

1992, a Hotărârii Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007 pentru aprobarea

Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații

persoanelor supuse represiunilor politice, precum și achitarea compensației în

cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, precum și a art. 4 alin. (4) din

Codul funciar. De asemenea, în cererile de recurs înaintate, Ciocanu Mihail a

formulat mai multe cerințe adresate Curții de Apel Chișinău, și anume ridicarea

excepției de neconstituționalitate a acelorași acte normative, repunerea în termen a

cererii de apel, aplicarea jurisprudenței CtEDO în cadrul prezentului litigiu,

casarea hotărârii primei instanțe, precum și a încheierii instanței de apel.

În motivarea cererilor de recurs, a indicat circumstanțe și motive similare

celor din cererea de chemare în judecată, argumentându-și pretențiile înaintate în

prima instanță.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ciocanu Mihail urmează a fi

respins din următoarele motive.

Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii

este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea contestată cu recurs a fost pronunțată

de Curtea de Apel Chișinău la 15 februarie 2018, iar potrivit scrisorii anexată la

f.d. 71, vol. III, a fost expediată spre cunoștință participanților la proces la 16

februarie 2018, și nu există dovada recepționării acesteia de către părți. Astfel,

ținând cont de faptul că cererea de recurs a fost depusă la 22 martie 2018, iar

recurentul susține că a luat cunoștință de încheierea contestată tot la 22 martie

2018, Colegiul consideră că aceasta a fost declarată în termen.

2

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

În speță, se constată că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15

februarie 2018, a fost respinsă cererea apelantului Ciocanu Mihail cu privire la

repunerea în termen a cererii de apel, fiind restituit apelul acestuia împotriva

hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 iunie 2016, ca fiind depus în

afara termenului legal.

Potrivit cererii de recurs, recurentul Ciocanu Mihail invocă faptul că nu a

cunoscut despre existența hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01

iunie 2016, or, la data pronunțării acesteia era bolnav, fapt despre care a anunțat

instanța de judecată. Consideră recurentul că prima instanță urma să amâne

examinarea acțiunii, și nu să o examineze în lipsa lui timp de trei zile.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție nu poate reține aceste argumente, dat fiind faptul că la data de 27 mai 2016,

Ciocanu Mihail, a depus cerere către Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, prin care

într-adevăr a înștiințat instanța de judecată despre starea sa de sănătate, solicitând

examinarea acțiunii în lipsa lui (f.d. 389, vol. II). Dispozitivul hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 iunie 2016, i-a fost expediat

reclamantului în ziua pronunțării acestuia (f.d. 399, vol. II).

La 03 februarie 2017, Ciocanu Mihail a depus o cerere la Judecătoria

Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând să fie informat despre examinarea acțiunii sale,

fiindu-i expediat un răspuns la aceeași dată, prin care reclamantul a fost informat

despre pronunțarea hotărârii la 01 iunie 2016 și posibilitatea acestuia de a lua

cunoștință de materialele cauzei prin intermediul cancelariei (f.d. 403, vol. II).

În așa mod, Colegiul reține faptul că recurentul Ciocanu Mihail a depus

cererea de apel la 07 august 2017, adică cu depășirea termenului de 30 zile,

prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC, și fără a prezenta dovada imposibilității

îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, în sensul

art. 116 alin. (3) CPC.

Ținând cont de cele expuse, Colegiul reiterează faptul că dispozițiile art. 362

alin. (3) CPC, constituie o garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind că

persoanele, care din motive întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse în

termen de către instanța de apel, în baza cererii.

Însă, în acest sens, este de menționat faptul că recurentul, solicitând

examinarea acțiunii în lipsa lui, a avut obligația procedurală de a-și securiza

dreptul de apel și de a manifesta o diligență rezonabilă în privința propriilor

drepturi, inclusiv de a se interesa de soarta acțiunii înaintate și de a contesta

hotărârea primei instanțe. Prin urmare, caracterul abuziv și cu rea-credință al

acțiunilor recurentului se observă prin faptul că, luând act de hotărârea Judecătoriei

3

Rîșcani, mun. Chișinău din 01 iunie 2016, nu a întreprins măsurile necesare în

scopul contestării în termen a acesteia, și nu a probat temeinicia omiterii

termenului.

Din aceste considerente, nu pot fi reținute ca întemeiate argumentele

recurentului referitor la ilegalitatea încheierii instanței de apel, or, aceasta a dispus

de termen suficient pentru înaintarea cererii de apel.

Colegiul relevă că, potrivit art. 61 CPC, părțile sunt obligate să se folosească cu

bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt

oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea

procesului sau inducerea sa în eroare.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) CPC, sancțiunile procedurale sunt

urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de

activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului

procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a

actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu

nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii

judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Din aceste considerente, Colegiul consideră corectă soluția instanței de apel

privind respingerea cererii lui Ciocanu Mihail de repunere în termen a apelului,

mai cu seamă că omiterea termenului de atac nu a fost argumentată și probată de

către apelant.

Astfel, analiza situației de fapt și de drept denotă că încheierea instanței de

apel din 15 februarie 2018, este una legală și întemeiată, din considerentul

nerespectării de către apelantul-recurent a termenului de atac prevăzut de lege. Or,

pornind de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, admiterea unei

cereri de apel sau recurs tardive încalcă dreptul la un proces echitabil al părții în

proces care deține o hotărâre judecătorească favorabilă și ulterior anulată. Deci, o

astfel de soluție este incompatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil,

în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea

nejustificată a termenului pentru exercitarea căii de atac ar împiedica rămânerea

irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise

4

în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice.

Cu referire la solicitarea recurentului privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate a art. 12 alin. (9) lit. a), b) din Legea privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, a Hotărârii

Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind

restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse

represiunilor politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca

urmare a represiunilor politice, precum și a art. 4 alin. (4) din Codul funciar,

Colegiul conchide că cererea respectivă nu poate fi examinată la această etapă a

procesului.

Or, potrivit art. 121 alin. (1) CPC, dacă în procesul judecării pricinii se

constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată

este în contradicție cu prevederile Constituției Republicii Moldova, iar controlul

constituționalității actului normativ este de competența Curții Constituționale,

instanța de judecată formulează o sesizare a Curții Constituționale pe care o

transmite prin intermediul Curții Supreme de Justiție.

Reieșind din prevederile normei citate, ridicarea excepției de

neconstituționalitate este de competența instanței care examinează fondul cauzei,

pe când în cadrul examinării cererii de recurs împotriva încheierii, instanța de

recurs nu este competentă să soluționeze o asemenea cerință.

Astfel, Colegiul apreciază recursul declarat de Ciocanu Mihail ca unul

neîntemeiat și care necesită a fi respins, cu menținerea încheierii Curții de Apel

Chișinău din 15 februarie 2018.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Ciocanu Mihail.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2018, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ciocanu Mihail

împotriva Procuraturii Generale, Guvernul Republicii Moldova și Parlamentul

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

5