3ra-502/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță: L.Holevițcaia dosarul nr. 3ra-502/18

instanța de apel: A.Bostan, V.Negru, A.Pahopol

Î N C H E I E R E

02 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de directorul

Incontest Audit SRL, Ignat Tatiana împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

21 noiembrie 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

directorul Incontest Audit SRL, Ignat Tatiana împotriva Consiliului de supraveghere

a activității de audit de pe lîngă Ministerul Finanțelor cu privire la contestarea actului

administrativ

c o n s t a t ă:

La 12 martie 2016 directorul Incontest Audit SRL, Ignat Tatiana a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului de supraveghere a activității de audit

de pe lîngă Ministerul Finanțelor cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, în temeiul actului de control din 18 aprilie

2015, a fost emisă decizia Consiliului de supraveghere a activității de audit de pe

lîngă Ministerul Finanțelor nr.19 din 10 noiembrie 2015 cu privire la rezultatele

controlului extern la societatea de audit Incontest Audit SRL, conform căreia

Incontest Audit SRL și auditorul Ignat Tatiana a fost sancționate sub formă de

avertisment, ca urmare a nerespectării cerințelor de calitate a lucrărilor de audit.

Ulterior, prin nota informativă nr.30-12/143 din 12 noiembrie 2015 reclamanta a

fost informată, că în temeiul deciziei nominalizate, în funcție de procentajul

primit pentru neconformitățile constatate în urma controlului extern, societății

de audit Incontest Audit SRL i se acordă categoria „D” cu aplicarea următoarelor

sancțiuni disciplinare:

participarea dnei Ignat Tatiana, auditor care a luat parte la misiunile de audit

verificate, la cursuri suplimentare de instruire profesională de 40 de ore;

prezentarea propunerilor în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii

deciziei din partea societății de audit, privind modul de realizare a recomandărilor

indicate în actul de control din 28.04.2015, cu indicarea acțiunilor planificate și

termenelor corespunzătoare de realizare în timp de un an;

1

aplicarea de sancțiuni sub formă de avertisment societății de audit Incontest

Audit SRL și auditorului care a luat parte la misiunile de audit verificate Ignat

Tatiana;

efectuarea unui control extern repetat peste o perioadă ce nu va depăși 2 ani și

în cazul în care s-a stabili aceiași categorie se va iniția procedura de retragere a

licenței pentru desfășurarea activității de audit.

Reclamantul solicită anularea/modificarea:

actului de control din 18 aprilie 2015 și anume: punctele 2,8,11.2, 11.4, 18;

deciziei Consiliului de supraveghere a activității de audit de pe lîngă

Ministerul Finanțelor nr.19 din 10 noiembrie 2015 cu privire la rezultatele

controlului extern la societatea de audit Incontest Audit SRL;

notei informative nr.30-12/143 din 12 noiembrie 2015 adoptată în temeiul

deciziei nr.19 din 10 noiembrie 2015 în conformitate cu gradul de conformare

45,6.

Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), prin hotărârea din 20 ianuarie 2017 a

respins acțiunea ca nefondată.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că, doar decizia Consiliului de

supraveghere a activității de audit de pe lîngă Ministerul Finanțelor nr.19 din 10

noiembrie 2015 constituie obiect nemijlocit al contenciosului administrativ, fiind

supusă verificării în aspectul respectării celor trei criterii consacrate de art. 26

alin.(1) din Legea contenciosului administrativ și anume: legalitatea în fond,

emiterea conform competenței, respectarea procedurii prestabilite de emitere.

Prima instanță a notat, că actul de control din 18 aprilie 2015 și nota informativă

nr.30-12/143 din 12 noiembrie 2015 constituie acte preparatorii și nu constituie

acte administrative, or, nu este o manifestare juridică unilaterală de voință cu

caracter normativ sau individual, din partea unei autorități publice în vederea

organizării executării sau executării în concret a legii. Mai mult, aceste acte

pregătitoare au stat la baza emiterii actului administrativ contestat și ele nu pot

constitui de sine stătător obiect al acțiunii în contencios administrativ, deoarece nu

produc efecte juridice prin ele însele.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 21 noiembrie 2017 a respins apelul

declarat de SRL Incontest Audit și a menținut hotărîrea primei instanțe.

La 06 martie 2018 directorul Incontest Audit SRL, Ignat Tatiana a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, solicitînd

admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești cu dispunerea admiterii

integrale a cerințelor.

Recurenta a menționat, că în cazul în care Colegiul Curții Supreme de Justiție

consideră imposibilă pronunțarea unei noi hotărîri, să fie casată ca nefondată

decizia instanței de apel cu restituirea cauzei spre rejudecare, în cazul adoptării unei

noi hotărîri să fie încasate de la pîrît cheltuielile de judecată legate de asistență

juridică 5000 de lei, pentru traducere 354 de lei, pentru serviciile Camerei

Înregistrării de Stat Chișinău 115 de lei, iar în total suma de 5469 de lei.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a examinat cauza în lipsa

participanților la proces și nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în cererea de

apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

2

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din

următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prevede că, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

3

Completul constată, că recursul a fost exercitat în termen în condițiile în care la

materialele dosarului lipsesc date care ar atesta cu certitudine momentul comunicării

către recurent a deciziei instanței de apel.

Argumentul invocat în recurs precum că, instanța de apel a examinat cauza în

lipsa participanților la proces nu poate fi reținut, deoarece în conformitate cu art. 379

alin.(1) din Codul de procedură civilă, neprezentarea în ședință de judecată a

apelantului sau intimatului, a reprezentanților acestora, precum și a unui alt

participant la proces, citați legal despre locul, data și ora ședinței, nu împiedică

judecarea apelului. Instanța însă este în drept să amîne ședința dacă va constata că

neprezentarea este motivată.

La caz, părțile au fost citate legal, avizele de recepție fiind anexate la materialele

dosarului.

Nu poate fi reținut nici argumentul precum că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra motivelor invocate în cererea de apel, deoarece sunt declarative și

nu au suport legal.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenta nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Curtea Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la

un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și

este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a

unei cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat nu s-a bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu

este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă, că recurenta a depus prezenta cerere de

recurs după ce a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță

de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

4

iar argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Completul de

admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul în baza art. 433 lit.

a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de directorul Incontest Audit SRL,

Ignat Tatiana.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5