2ri-130/18 — validarea popririi

2ri-130/18 — validarea popririi (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Prima instanță: E. Clim dosarul nr. 2ri-130/18

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Oleg Sternioală

Judecătorii – Iurie Bejenaru, Mariana Pitic,

Iuliana Oprea, Valeriu Doagă,

examinând recursul declarat de reprezentantul terțului poprit societatea

comercială „Decormax-SBB” societate cu răspundere limitată, avocatul Aureliu

Scorțescu împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea depusă de lichidatorul societății cu

răspundere limitată „Artasbocem”, în procedura falimentului, administratorul

autorizat Alexandru Verdeș împotriva societății comerciale „Decormax-SBB”

societate cu răspundere limitată cu privire la validarea popririi și încasarea datoriei în

sumă de 699 977,21 de lei,

c o n s t a t ă

La 21 octombrie 2015, banca comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca”

societate pe acțiuni a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de

insolvabilitate față de debitorul societatea cu răspundere limitată „Artasbocem”

(denumirea prescurtată SRL „Artasbocem”).

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 22 octombrie 2015, a admis spre

examinare cererea introductivă și a aplicat măsuri de asigurare de rigoare, desemnând

în funcția de administrator provizoriu al SRL „Artasbocem”, administratorul autorizat

Alexandru Verdeș.

Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 08 februarie 2016, a constatat

insolvabilitatea debitorului SRL „Artasbocem” și a intentat procesul de insolvabilitate

fată de aceasta, desemnând ca administrator al insolvabilității al SRL „Artasbocem”,

administratorul autorizat Alexandru Verdeș.

La 04 iulie 2017, lichidatorul SRL „Artasbocem”, în procedura falimentului,

administratorul autorizat Alexandru Verdeș a depus cerere cu privire la validarea

popririi înființată față de societatea comercială „Decormax-SBB” societate cu

răspundere limitată (denumirea prescurtată SC „Decormax-SBB” SRL), prin care a

solicitat validarea popririi și încasarea datoriei în sumă de 699 977,21 de lei (f.d. 1-3).

În motivarea cererii de validare a popririi, lichidatorul a menționat că, în

rezultatul restabilirii actelor financiar-contabile ale debitorului insolvabil, a constatat

că în urma relațiilor comerciale între SRL „Artasbocem” și SC „Decormax-

1

SBB”SRL ce au avut loc în anul 2014, ultima a acumulat față de prima o datorie în

sumă totală de 699 977,21 de lei.

Astfel, în vederea înființării popririi, la 12 iunie 2017, a expediat în adresa

SC„Decormax-SBB” SRL somație prin care a adus la cunoștință despre înființarea

popririi și a solicitat achitarea datoriilor în termen de 5 zile, de la data comunicării

popririi, în contul de acumulare a lichidatorului. Însă, scrisoarea prin care a fost

expediată somația nu a fost înmânată destinatarului și a fost returnată cu mențiunea

factorului poștal „necunoscut”.

Lichidatorul relevă că adresa de expediere a somației coincide cu sediul terțului

poprit înregistrat la Camera Înregistrării de Stat. Respectiv, consideră notificarea

legal efectuată.

Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 19 octombrie 2017 (f.d. 28, 29-32),

a admis cererea și a validat poprirea SRL „Artasbocem” față de terțul poprit

SC„Decormax-SBB” SRL, încasând de la terțul poprit SC „Decormax-SBB” SRL în

beneficiul SRL „Artasbocem” suma de 699 977,21 de lei și în beneficiul statului taxa

de stat în sumă de 20 999,31 de lei.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de insolvabilitate a invocat dispozițiile

art. 126 alin. (1), (2), (5), (8), (9) și (11) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012; art. 513 alin. (1) și art. 572 din Codul civil.

Referitor la circumstanțele cauzei, Curtea de apel a conchis că, prin facturile

fiscale seria FB nr. 4314912 din 10 ianuarie 2014, seria FB nr. 4314911 din 20

ianuarie 2014, seria FB nr. 4314920 din 14 ianuarie 2014, seria FB nr. 4314913 din

03 februarie 2014, seria FB nr. 4314914 din 05 februarie 2014, seria FB nr. 4314915

din 06 februarie 2014, seria FB nr. 4314916 din 12 februarie 2014, seria FB

nr.4314917 din 23 februarie 2014, seria FB nr. 4314923 din 03 martie 2014, seria FB

nr. 4314924 din 05 martie 2014 și seria FB nr. 4314926 din 07 martie 2014 se

confirmă faptul că debitorul insolvabil SRL „Artasbocem” a livrat terțului poprit

SC„Decormax-SBB” SRL, iar ultima a primit marfă în valoare totală de 699 977,21

de lei. Iar, conform actului de verificare a decontărilor reciproce, SC „Decormax-

SBB” SRL înregistrează o datorie restantă față de SRL „Artasbocem” în sumă totală

de 699 977,21 de lei.

La 28 februarie 2018, reprezentantul terțului poprit SC „Decormax-SBB” SRL,

avocatul Aureliu Scorțescu a declarat recurs împotriva hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 19 octombrie 2017, prin care solicită admiterea cererii, repunerea în

termenul de prescripție pentru înaintarea recursului și casarea hotărârii recurate, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare (f.d. 40-42).

În argumentarea recursului menționează că, în pofida obligației de a comunica

participanților la proces actele de procedură, instanța de insolvabilitate nu a asigurat

citarea legală a terțului poprit. Or, deși citația expediată de Curtea de Apel Chișinău

nu a fost înmânată destinatarului SC „Decormax-SBB” SRL și a fost returnată cu

mențiunea factorului poștal că destinatarul este plecat de la adresa indicată pe plic,

instanța de insolvabilitate a examinat cauza în lipsa terțului poprit.

Reprezentantul recurentei opinează că, prin examinarea cauzei în lipsa terțului

poprit, instanța de insolvabilitate i-a îngrădit dreptul de a formula, argumenta și

dovedi poziția în proces.

2

Subsecvent, menționează că despre hotărârea Curții de Apel Chișinău din 19

octombrie 2017, terțul poprit a aflat doar la 09 februarie 2018, când a primit

înștiințare de la executorul judecătoresc și respectiv când deja era intentată procedura

de executare silită a acestei hotărâri. Prin urmare, consideră că în speță sunt temeiuri

juste de a aplica art. 116 din Codul de procedură civilă și a repune în termen cererea

de recurs.

Ab initio, Colegiul decelează că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4)

din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

Dispozițiile articolului 356 din Codul de procedură civilă statuează că, cererea

de declarare a insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din

prezentul cod, cu excepțiile și completările stabilite de legislația insolvabilității.

Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile și

încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta

lege.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Coroborând dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității cu art. 111

alin.(3) din Codul de procedură civilă și regulile de declarare a recursului consemnate

în Capitolului XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs consideră

că, în speță, termenul de demarare a căii de atac începe să curgă în ziua imediat

următoare datei comunicării încheierii judecătorești.

Prin urmare, Colegiul conchide inoportunitatea soluționării cererii

reprezentantului recurentei cu privire la repunerea în termen a cererii de recurs, or, în

speță, calea de atac în ordine de recurs se consideră a fi demarată în interiorul

termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării actului de dispoziție recurat.

În conformitate cu dispozițiile art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea litigiilor

ce țin de aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de reprezentantul terțului poprit SC „Decormax-SBB” SRL, avocatul Aureliu

Scorțescu urmează a fi admis, casată hotărârea Curții de Apel Chișinău din 19

octombrie 2017, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, din

motivele expuse infra.

Conform art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

3

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs;

Materialele cauzei atestă că, prin somația din 12 iunie 2017, lichidatorul

SRL„Artasbocem”, în procedura falimentului, administratorul autorizat Alexandru

Verdeș a înființat față de debitorul SC „Decormax-SBB” SRL poprirea în sumă de

699 977,21 de lei și a solicitat achitarea datoriilor în termen de 5 zile, de la data

comunicării popririi, în contul de acumulare a lichidatorului (f.d. 6).

Conform procesului-verbal întocmit de Oficiul Poștal Chișinău-23 la 30 iunie

2017, corespondența expediată de administratorul autorizat Alexandru Verdeș nu a

fost înmânată destinatarului SC „Decormax-SBB” SRL, drept motiv fiind menționat

„necunoscut” (f.d. 7).

Astfel, la 04 iulie 2017, lichidatorul SRL „Artasbocem”, în procedura

falimentului, administratorul autorizat Alexandru Verdeș a depus cerere cu privire la

validarea popririi înființată față de SC „Decormax-SBB” SRL, prin care a solicitat

validarea popririi și încasarea datoriei în sumă de 699 977,21 de lei (f.d. 1-3).

Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 19 octombrie 2017 (f.d. 28, 29-32),

a admis cererea și a validat poprirea SRL „Artasbocem” față de terțul poprit

SC„Decormax-SBB” SRL, încasând de la terțul poprit SC „Decormax-SBB” SRL în

beneficiul SRL „Artasbocem” suma de 699 977,21 de lei și în beneficiul statului taxa

de stat în sumă de 20 999,31 de lei.

Verificând legalitatea actului de dispoziție recurat, prin prisma argumentelor

expuse în cererea de recurs, completul specializat pentru examinarea litigiilor ce țin

de aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că acesta a fost

emis cu încălcarea normelor de drept material și procedural pertinente, precum și cu

neelucidarea multiaspectuală a circumstanțelor cauzei.

În debutul analizei legalității și temeiniciei hotărârii instanței de insolvabilitate,

Colegiul considera necesar de a evidenția faptul că speța dedusă judecății este

guvernată de prevederile art. 126 din Legea insolvabilității.

Astfel, conform alin. (1) al acestui articol, sunt supuse urmăririi silite prin

poprire mijloacele bănești în numerar și fără numerar, în monedă națională și în

valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sunt datorate

debitorului ori sunt deținute în numele său de un terț sau pe care acesta din urma i le

va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi

poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele lui și

creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată

decît după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiției.

Alineatul (2) al aceluiași articol consemnează că, poprirea se înființează prin

somație a administratorului insolvabilității/lichidatorului și se comunică terțului

menționat la alin. (1) împreună cu o copie certificată de pe hotărîrea de intentare a

procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

Aderent, alin. (3) prescrie că, prin somație se va pune în vedere terțului, care

devine, potrivit alin. (1), terț poprit, interdicția de a plăti fără acordul

administratorului insolvabilității/ lichidatorului sumele de bani sau de a transmite

bunurile mobile pe care le datorează debitorului ori pe care i le va datora, declarându-

le indisponibilizate. De la data comunicării somației de înființare a popririi și pînă la

4

achitarea integrală a obligațiilor, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin

poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau operațiune care ar putea diminua

bunurile indisponibilizate. Orice operațiune efectuată cu aceste sume sau bunuri după

data comunicării somației de înființare a popririi este nulă. Cînd se popresc sume cu

scadențe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la

scadență, ci și asupra celor exigibile în viitor. Indisponibilizarea se întinde și asupra

fructelor civile ale creanței poprite, și asupra oricăror alte accesorii născute chiar

după înființarea popririi.

Conform alin. (9) și (11), dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi

revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilității/lichidatorul, în cel

mult o lună de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze ori să plătească

suma datorată, poate sesiza instanța de insolvabilitate în vederea validării popririi.

Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani

debitorului, instanța de insolvabilitate va adopta o hotărâre de validare a popririi, prin

care va încasa de la terțul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va

decide desființarea popririi. Poprirea înființată asupra unei creanțe cu termen sau sub

condiție poate fi validată, dar hotărârea nu poate fi executată decât după ajungerea

creanței la termen sau la data îndeplinirii condiției, după caz. Dacă sumele sunt

datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și

pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producându-și efectele

numai la data când sumele devin scadente.

Așadar, sensul autentic al dispoziției art. 126 din Legea insolvabilității,

determinat din perspectiva interpretării logico-gramaticale și sistemice, denotă faptul

că poprirea este o procedură în care debitorul poate urmări sumele de bani sau

bunurile ce-i sunt datorate sau deținute de o terță persoană. Deci, urmăririi silite prin

poprire sunt supuse mijloacele bănești care sunt datorate debitorului în temeiul unor

raporturi juridice.

Prin urmare, poprirea urmează a fi probată în condițiile prevăzute unei proceduri

contencioase în cadrul căreia debitorul insolvabil trebuie să facă dovada existenței

creanței pe care o are împotriva terțului poprit, deoarece poprirea în sine are drept

scop valorificarea masei debitoare întru onorarea obligațiilor de plată.

Astfel, debitorul insolvabil urmează să demonstreze faptul că pretinsa creanță

întrunește trei condiții cumulative, să fie certă, adică fermă și să nu trezească dubii;

lichidă, adică într-un cuantum determinat; și exigibilă, adică ajunsă la scadență.

În această ordine de idei, ținând cont de specificul obiectului acțiunii în cauza

dedusă judecății, și analizând memoriul conținut în hotărârea instanței de

insolvabilitate în coraport cu suportul probator prezent la materialele cauzei, Colegiul

ajunge la concluzia că instanța de insolvabilitate nu a elucidat circumstanțele

importante ale cauzei, iar aprecierea dată probelor fiind una arbitrară.

Or, din cuprinsul hotărârii Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017

rezultă că probele care au format poziția instanței de insolvabilitate cu privire la

soluția emisă sunt: facturile fiscale seria FB nr. 4314912 din 10 ianuarie 2014, seria

FB nr. 4314911 din 20 ianuarie 2014, seria FB nr. 4314920 din 14 ianuarie 2014,

seria FB nr. 4314913 din 03 februarie 2014, seria FB nr. 4314914 din 05 februarie

2014, seria FB nr. 4314915 din 06 februarie 2014, seria FB nr. 4314916 din 12

februarie 2014, seria FB nr.4314917 din 23 februarie 2014, seria FB nr. 4314923 din

5

03 martie 2014, seria FB nr. 4314924 din 05 martie 2014 și seria FB nr. 4314926 din

07 martie 2014 (care în opinia instanței inferioare confirmă faptul că debitorul

insolvabil SRL „Artasbocem” a livrat terțului poprit SC „Decormax-SBB” SRL, iar

ultima a primit marfă în valoare totală de 699 977,21 de lei); precum și actul de

verificare a decontărilor reciproce între SRL „Artasbocem” și SC „Decormax-

SBB”SRL (care în opinia instanței inferioare confirmă faptul că terțul poprit

înregistrează o datorie restantă față de SRL „Artasbocem” în sumă totală de

699 977,21 de lei).

Însă, în urma studierii procesului-verbal al ședinței de judecată din 19 octombrie

2017 (f.d. 26-27), în cadrul căreia s-a examinat cererea de validare a popririi

SRL„Artasbocem” față de SC „Decormax-SBB” SRL, se constată faptul că instanța

de insolvabilitate nu a supus cercetării și verificării în cadrul cercetării judecătorești

suportul probator prezent la dosar.

În acest sens, instanța de recurs vădește că nu poate fi acceptată simpla

consemnare a fazei procesuale în procesul-verbal al ședinței de judecată fără a

supune înscrisurile unei cercetări prin citirea acestora în ședință de judecată,

prezentarea acestora participanților la proces și reprezentanților, cu consemnarea

acestui act de procedură în procesul-verbal al ședinței de judecată. La caz, articolul

274 din Codul de procedură civilă stabilește exhaustiv în alin. (2) lit. i) că în

procesul-verbal al ședinței de judecată se indică faptul că s-a dat citire înscrisurilor,

datele examinării la fața locului a probelor materiale, că s-au ascultat și vizionat

înregistrările audio-video.

Prin urmare, Colegiul apreciază ca fiind lipsită de substanță concluzia instanței

de insolvabilitate precum că „… materialele anexate la dosar demonstrează cu

certitudine faptul relațiilor economice dintre agenții economici sus-menționați și

respectiv existența datoriei terțului poprit SC „Decormax-SBB”SRL față de SRL

„Artasbocem”.

Instanța de recurs opinează că, instanța de insolvabilitate nu se poate expune

asupra existenței datoriei terțului poprit SC „Decormax-SBB” SRL față de

SRL„Artasbocem” în valoare de 699 977,21 de lei fără a cerceta în acest sens probe

pertinente și concludente administrate de lichidatorul debitorului insolvabil, ce ar

confirma această datorie, precum și faptul că ea este certă, lichidă și exigibilă.

Mai mult decât atât, Colegiul învederează că instanța de insolvabilitate a lăsat

fără apreciere faptul că actul de verificare a decontărilor reciproce între

SRL„Artasbocem” și SC „Decormax-SBB” SRL (f.d. 5) a fost semnat unilateral, doar

de către SRL „Artasbocem”, iar terțul poprit nu a confirmat, prin semnarea acestui

act, existența datoriilor sale față de debitorul insolvabil. Prin urmare, Curtea de Apel

Chișinău trebuia să verifice dacă prezentul act de verificare a decontărilor reciproce a

fost expediat în adresa SC „Decormax-SBB” SRL pentru confirmare și

contrasemnare.

Totodată, este notabil faptul că acest act de verificare a decontărilor reciproce

conține informații cu privire la presupusa situație economico-financiară între litiganți

doar până în data de 31 martie 2016, pe când poprirea a fost înființată peste două luni

– la 08 iunie 2016. Respectiv, întru identificarea existenței datoriei și a altor obligații

pecuniare ale debitorului față de creditor și a cuantumului acestora la data înființării

popririi, instanța de insolvabilitate avea obligația pozitivă de a solicita reclamantului

6

prezentarea unui extras de cont INV-9 „Extras de cont” și/sau a actului de verificare a

decontărilor reciproce, cu calculele desfășurate ale creanțelor și sumelor decontate, și

care să fie confirmate prin contrasemnarea acestuia de către ambele părți.

Or, conform pct. 72 din Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin

ordinul Ministerului Finanțelor nr. 60 din 29 mai 2012, soldurile efective ale

creanțelor și datoriilor trebuie să fie confirmate prin extrase de conturi INV-9 „Extras

de cont” (Anexa 13) și/sau acte de verificare a decontărilor reciproce. Extrasul de

cont se întocmește și se remite entităților pentru confirmare. Entitățile care primesc

extrasele de cont sînt obligate să confirme în decurs de 5 zile lucrătoare din ziua

primirii acestora soldul creanței/datoriei și să comunice obiecțiile lor.

În această ordine de idei, instanța de recurs evocă faptul că, prin prisma

principiului nemijlocirii și oralității dezbaterilor judiciare consemnat la articolul 25

din Codul de procedură civilă, instanța inferioară trebuia să cerceteze direct și

nemijlocit înscrisurile prezente la materialele cauzei, iar cu titlu de consecință, avea

obligația pozitivă de a emite hotărârea judecătorească numai în temeiul probelor

cercetate și verificate în ședință de judecată, precum și a circumstanțelor constatate

strict în baza acestor probe.

Astfel, ipoteza relevată și faptul că instanța inferioară nu a cercetat suportul

probator prezent la materialele cauzei, scoate în evidență caracterul reprehensibil al

concluziei instanței de insolvabilitate cu privire la faptul că „…materialele anexate la

dosar demonstrează cu certitudine faptul relațiilor economice dintre agenții

economici sus-menționați și respectiv existența datoriei terțului poprit

SC„Decormax-SBB”SRL față de SRL „Artasbocem”.

Cu titlu subsecvent, Colegiul desprinde că la judecarea cererii de validare a

popririi, instanța de insolvabilitate a încălcat și normele de drept procedural, deoarece

nu a asigurat comunicarea actelor de procedură terțului poprit.

Or, conform art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare

în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor

interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu

scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act

și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

Prin prisma art. 101 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța înștiințează

prin citație participanții la proces, martorii, experții, specialiștii și interpreții privitor

la locul, data și ora ședinței de judecată sau la locul, data și ora efectuării unor acte de

procedură.

Subsecvent, articolul 105 din Codul de procedură civilă consemnează la

alineatul (1) că, citația și înștiințarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de

primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmânării citației sau

înștiințării se înscrie pe citație sau înștiințare în partea care se înmânează

destinatarului, precum și pe cotor, care se restituie instanței.

În condițiile speței, instanța de recurs remarcă faptul că, instanța de

insolvabilitate într-adevăr a expediat terțului poprit, la sediul din str. Uzinelor, 169,

mun.Chișinău, copia cererii de validare a popririi împreună cu citația pentru ședința

de judecată din 19 octombrie 2017, ora 10.40 (f.d. 22-23). Conform procesului-verbal

7

al Oficiului Poștal Chișinău-23 din 12 septembrie 2017, adresa nu a putut fi înmânată

destinatarului din motiv că acesta a plecat.

La capitolul dat, Colegiul subliniază că sediul unei persoane juridice nu poate fi

considerat necunoscut, deoarece datele Registrului de stat al persoanelor juridice sunt

accesibile oricărei persoane, iar în conformitate cu art. 67 din Codul civil, persoana

juridică are un sediu, indicat în actele de constituire. Stabilirea și schimbarea sediului

sînt opozabile terților din momentul înregistrării de stat. Adresa poștală a persoanei

juridice este cea de la sediu. Persoana juridică poate avea și alte adrese pentru

corespondență. Toate documentele și scrisorile intrate la sediu se consideră

recepționate de către persoana juridică. Persoana juridică este obligată să publice un

aviz în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova” despre modificarea sediului sub

sancțiunea plății de daune-interese.

Astfel, odată ce adresa expediată către SC „Decormax-SBB” SRL nu a fost

înmânată din motiv că aceasta a plecat de la sediul din str. Uzinelor, 169,

mun.Chișinău, instanța de insolvabilitate trebuia să întreprindă toate măsurile

necesare de a afla sediul terțului poprit, inclusiv și prin obligarea lichidatorului

SRL„Artasbocem” de a prezenta extras din Registrul de stat al persoanelor juridice

cu informații actualizate la ziua judecării cauzei.

Conjunctura relevată certifică faptul că prin examinarea cererii de validare a

popririi în lipsa terțului poprit, în situația în care instanța de insolvabilitate nu a

întreprins toate măsurile necesare întru stabilirea sediului acestuia, SC „Decormax-

SBB” SRL i s-a adus o violare a principiilor contradictorialității părților în proces și

disponibilității în drepturi a participanților la proces.

Or, în conformitate cu art. 26 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părțile și ceilalți

participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția

în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și

independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu pricina dată judecății și de a-

și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței. Iar, conform art. 27 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea

participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul

subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de

drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.

Prin urmare, se deduce că la judecarea cererii de validare a popririi, terțul poprit

SC „Decormax-SBB” SRL a fost lipsit de posibilitatea de a-și formula, argumenta și

dovedi poziția în proces, de a alege de sine stătător modalitățile și mijloacele

susținerii acestei poziții, de a-și expune opinia asupra problemei examinate și de a-și

expune punctul de vedere asupra acesteia.

Corelând ipotezele relevate la normele legale precitate, Colegiul ajunge la

concluzia că instanța de insolvabilitate nu a verificat probele administrate de

lichidatorul SRL „Artasbocem”, în procedura falimentului, prin prisma dispozițiilor

art. 126 din Legea insolvabilității în raport cu art. 118 și art. 130 din Codul de

procedură civilă, precum și a încălcat caracterul contradictoriu al procesului. Astfel,

hotărârea recurată fiind apreciată de instanța de recurs ca neîntemeiată, dictată de

8

concluzii nemotivate și care nu cuprinde memoriul care în final a format convingerea

instanței de insolvabilitate cu privire la soluția adoptată.

La caz, instanța de recurs învederează că motivarea este un element esențial al

hotărârii judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului și a calității

actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța

superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea

motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil,

exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și art. 6 alin. (1) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în

repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi

auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este

motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de

dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

CtEDO în practica sa constantă a menționat că, dreptul la un proces echitabil,

garantat de art.6 §1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta

observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu

are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și

efective (Artico împotriva Italiei), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât

dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de

către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația

de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de

probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Parez împotriva Franței,

Van der Hurk împotriva Olandei).

În speță, este evident că constatările instanței de insolvabilitate nu conțin o

argumentare clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care

să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs

fiind în dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să

verifice temeinicia și legalitatea soluției adoptate.

Din considerentele menționate supra și având în vedere faptul că, instanța de

insolvabilitate a emis o hotărâre neîntemeiată, nu a elucidat multiaspectual

circumstanțele cauzei, nu a respectat caracterul contradictoriu al procesului, precum

și nu a aplicat corect normele de drept ce guvernează raportul juridic litigios,

completul specializat pentru examinarea litigiilor ce țin de aplicarea Legii

insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursului

declarat de reprezentantul terțului poprit SC „Decormax-SBB” SRL, avocatul Aureliu

Scorțescu, casării hotărârii Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

La rejudecarea cauzei, instanța inferioară urmează să țină cont de cele

menționate, să stabilească circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

speței, să cerceteze și să verifice suportul probator administrat de litiganți și să

asigure caracterul contradictoriu al procesului, iar drept consecință, reexaminând

9

cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată cu respectarea normelor de drept

material și procedural pertinente speței.

În conformitate cu art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității și art. 445 alin. (1)

lit.c), art. 445 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea litigiilor ce țin de aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

A admite recursul declarat de reprezentantul terțului poprit societatea comercială

„Decormax-SBB” societate cu răspundere limitată, avocatul Aureliu Scorțescu

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017.

A casa hotărârea Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017 adoptată în

cauza civilă intentată la cererea depusă de lichidatorul societății cu răspundere

limitată „Artasbocem”, în procedura falimentului, administratorul autorizat

Alexandru Verdeș împotriva societății comerciale „Decormax-SBB” societate cu

răspundere limitată cu privire la validarea popririi și încasarea datoriei în sumă de

699 977,21 de lei.

A trimite cauza civilă intentată la cererea depusă de lichidatorul societății cu

răspundere limitată „Artasbocem”, în procedura falimentului, administratorul

autorizat Alexandru Verdeș împotriva societății comerciale „Decormax-SBB”

societate cu răspundere limitată cu privire la validarea popririi și încasarea datoriei în

sumă de 699 977,21 de lei, spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Iuliana Oprea

Valeriu Doagă

10