2ra-338 — anularea ordinului de permutare, ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-338 — anularea ordinului de permutare, ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra – 338/18

Instanța de fond: Judecătoria Căușeni

Judecătorul: M. Țugui

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu,

judecătorii Galina Stratulat, Nina Vascan,

Dumitru Mardari, Dumitru Visternicean,

examinând recursul declarat de Titov Alexandr, împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Titov Alexandr

împotriva Întreprinderii de Stat „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Bender” cu

privire la anularea ordinului de permutare, ordinului de concediere, restabilirea la

locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

C O N S T A T Ă:

La 28 septembrie 2016, Titov Alexandr a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Bender” (în

continuare ÎS „STI Bender”) cu privire la anularea ordinului de permutare, ordinului

de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența

forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat, că din 23 februarie 1982 a activat în funcția

inginer a stațiilor de pompare în subdiviziune al ÎS „STI Bender”, r-nul xxxxxxx

sat. xxxxxxx, str. Zelinski xx.

1

Prin ordinul nr. 20 din 03 august 2016, emis de ÎS „STI Bender” a fost

permutat conform art. 74 alin.(4) Codul muncii în altă subdiviziune cu sediul în sat

Copanca, r-nul Căușeni, în legătură cu nevoile de producere, fără acordul său

Dat fiind faptul, că ordinul emis de ÎS „STI Bender” nu i-a fost adus la

cunoștință și prin urmare, se prezenta zilnic la locul de muncă în subdeviziunea ÎS

„STI Bender”, r-nul xxxxxxx sat. xxxxxxx, str. Zelinski 20.

Susține, că ordinul sus menționat urmează a fi anulat din motiv că art. 74

Codul muncii nu conține alin. (4) și transferul salariatului la o altă muncă

permanentă în cadrul aceleași unități, cu modificarea contractului individual de

muncă conform art. 68 Codul muncii, precum și angajarea prin transferare la o altă

muncă permanentă la altă unitate, ori transferarea într-o altă localitate împreună cu

unitatea se permit nu mai cu acordul scris al părților, care în acest caz nu a fost.

Consideră, ordinul nr. 53-K din 08 septembrie 2016, emis de ÎS „STI Bender”

cu privire la concedierea, ilegal și care urmează de a fi anulat, deoarece nu a fost

absent de la serviciu fără motive întemeiate și din acest motiv nu a putut fi

concediat conform art. 86 alin.(1) Codul muncii.

A menționat, că este membru de sindicate și astfel pârâtul a încălcat

prevederile art. 87 alin. (1) Codul muncii, care interzice concedierea salariaților

membri de sindicat fără consultarea prealabilă a organului sindical din unitate.

Precizează că, la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral

în sumă de 50 000 lei, urmează a se lua în considerare eliberarea din funcție ilegală,

suferințe psihice, deoarece nu poate găsi un alt loc de muncă.

Susține, că pârâtul a calculat eronat și a reținut din indemnizația de eliberare

din serviciu în mod abuziv și ilegal, plăți sub formă de impozit pe venit, pentru

asigurări sociale și medicale.

Solicită Titov Alexandr, anularea ordinului nr. 20 din 03 august 2016 și

ordinului nr. 53-K din 08 septembrie 2016 emis de ÎS „STI Bender”, restabilirea în

funcție, încasarea de la ÎS „STI Bender” a despăgubirii pentru perioada lipsei

forțate de la serviciu până la data restabilirii la locul de muncă, încasarea reținerilor

ilegale cu titlu impozite pe venit, social și asigurare medicală, repararea

prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 21 noiembrie 2016 și hotărârea

suplimentară din 13 iunie 2017, cererea de chemare în judecată depusă de către

Titov Alexandr a fost respinsă.

La 06 decembrie 2016, Titov Alexandr a depus cerere de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Căușeni din 21 noiembrie 2016 solicitând, admiterea

apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie admisă cererea de chemare în judecată.

2

La 16 iunie 2017, cu concretizările ulterioare a pretențiilor, Titov Alexandr a

depus cererea de apel împotriva hotărârii suplimentare a Judecătoriei Căușeni din

13 iunie 2017 solicitând, admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond,

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral cererea de chemare

în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Titov Alexandr, menținută hotărârea Judecătoriei Căușeni

din 21 noiembrie 2016 și hotărârea suplimentară din 13 iunie 2017, adoptate în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Titov Alexandr.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 11 ianuarie 2018 Titov

Alexandr a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

În susținerea recursului recurentul a indicat, că instanța de apel nu a examinat

obiectiv și elucidat pe deplin toate probele pertinente și concludente care au

importanță nemijlocită pentru soluționarea obiectivă a litigiului, nu a studiat

profund esența problemei, aplicând eronat normele materiale, procedurale, nu a

aplicat legea care urma să fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată.

Mai indică că, din 08 decembrie 1997 și până în luna septembrie 2016 a activat

în Direcția sistemelor de Irigare Bender ca inginer a Departamentului de

exploatare, în subdiviziunea ÎS „STI Bender” din sat. xxxxxxx, r-nul xxxxxxx.

Specifică că, la 03 august 2016 prin ordinul ÎS „STI Bender” nr. 20 emis în

conformitate cu art. 74 alin.(4), din Codul muncii și fără un acord scris al părților,

a fost dispusă permutarea lui în altă subdiviziune a ÎS „STI Bender” situată în sat.

xxxxxxx, r-nul. xxxxxxx în calitate de inginer a stațiilor de pompare.

Menționează că, nu are un certificat de admitere care i-ar permite îndeplinirea

atribuțiilor în calitate de inginer a stațiilor de pompare și nici nu a lucrat în acest

domeniu, mai mult ca atât, nu are dreptul să dețină funcția de inginer al stațiilor de

pompare.

Mai menționează că, deși nu ia fost adus la cunoștință despre schimbarea

amplasării subdiviziunii ÎS „STI Bender”, situată în sat. xxxxxxx într-o altă

localitate, zilnic în timpul orelor de muncă a fost prezent la locul aflării

subdiviziunii ÎS „STI Bender” în sat. xxxxxxx.

Consideră, că nu putea fi concediat de la lucru fără motive întemeiate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele dosarului atestă că, decizia Curții de Apel Chișinău din

02 noiembrie 2017 (f.d.119-124), a fost expediată participanților la proces la

3

03 noiembrie 2017, sub nr. 15486-4, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere a

Curții de Apel Chișinău (f.d.125), însă, careva dovezi în vederea recepționării

copiei deciziei lipsesc.

În consecință, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră, că Titov Alexandr a declarat recursul la

11 ianuarie 2018, în termen.

La 31 ianuarie 2018, ÎS „STI Bender” a fost expediată copia recursului

declarat de Titov Alexandr, iar la 14 februarie 2018, în adresa Curții Supreme de

Justiție a parvenit referința prin care ÎS „STI Bender” a solicitat respingerea

recursului ca fiind neîntemeiat (f.d. 141).

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 07 martie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva

deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

dovezi.

În conformitate art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art.445 alin. (1), lit. c) CPC instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit consideră

recursul depus de către Titov Alexandr întemeiat și care urmează să fie admis din

următoarele considerente.

Materialele dosarului atestă că prin ordinul nr. 20 din 03 august 2016 în

conformitate cu art. 74 alin.(4) Codul muncii, Titov Alexandr a fost permutat în

funcția inginer a stațiilor de pompare. (f.d. 6, 24)

La 08 septembrie 2016 în temeiul ordinului nr. 53-K, Titov Alexandr a fost

concediat din funcția inginer sectorului xxxxxxx. (f.d.23) Motivul eliberării din

funcție a fost absența nemotivată de la serviciu.

Prin prezenta acțiune recurentul-reclamantul contestă legalitatea ordinului

nr. 20 din 03 august 2016 cu privire la permutarea salariatului la o altă funcție și

nr. 53-K din 08 septembrie 2016 cu privire la concediere.

Instanțele ierarhic inferioare la adoptarea hotărârilor judecătorești au constatat

netemeinicia acțiunii înaintate, din care cauză au respins-o.

4

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră ca fiind premature și neîntemeiate hotărârile

judecătorești din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 74 Codul muncii, transferul salariatului la o altă muncă

permanentă în cadrul aceleiași unități, cu modificarea contractului individual de

muncă conform art. 68 Codul muncii, precum și angajarea prin transferare la o

muncă permanentă, la o altă unitate ori transferarea într-o altă localitate împreună

cu unitatea, se permit numai cu acordul scris al părților.

Principiul stabilității în muncă impune ca angajatorul să nu poată desface

contractul individual de muncă încheiat cu un salariat decât în cazurile stabilite de

lege, deoarece altfel salariatul ar fi expus arbitrarului angajatorului.

Art. 86 Codul muncii prevede încetarea contractului individual de muncă din

inițiativa unității, care are loc în situații limitativ stabilite, inclusiv ca rezultat al

săvîrșirii de către persoana angajată a anumitor acțiuni care implică un regim

sancționar.

Conform art. 89 Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă muncă

sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin

negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărâre a instanței de

judecată. La examinarea litigiului individual de muncă de către instanța de

judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și să indice temeiurile

transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. În cazul contestării de către

salariatul membru de sindicat a ordinului de concediere, instanța de judecată va

solicita acordul (opinia consultativă) al organului (organizatorului) sindical privind

concedierea salariatului respectiv.

Colegiul în cadrul verificării legalității și temeiniciei actelor de dispoziție

emise de instanțele ierarhic inferioare, în raport cu argumentele recurentului

raportate la legea materială și procesuală coroborate cu materialele dosarului, reține

că instanțele nu au constatat, toate circumstanțele de fapt relevante litigiului, nu au

stabilit concret obiectul litigiului dedus judecății în volum deplin și nu au ținut cont

de legea ce guvernează raportul juridic litigios.

În acest sens Colegiul menționează, că art. 74 alin.(4) Codul muncii, pe

parcurs a suferit un șir de modificări, inclusiv ce ține de alin.4, fiind exlus aliniatul

nominalizat ( Legea nr.52 din 01 aprilie 2016, pentru modificarea și completarea

Codului muncii al RM din 28 martie 2003)

Acest moment a rămas fără aprecierea instanței la soluționarea litigiului, fapt

invocat insistent pe parcurs în toate instanțele de către reclamant-recurent.

Mai mult ca atât a rămas fără apreciere și argumentul reclamantului-

recurentului că el nu a lipsit de la serviciu prezentându-se în continuare la locul

vechi de muncă.

5

Atunci când eliberarea din funcție este precedată de un ordin de transfer

(permutare), care are vicii de ilegalitate, instanța urma a verifica circumstanțele

respective în ansamblu, cu aprecierea respectivă.

Instanța de recurs relevă că, concedierea constituie o măsură extremă, la care

angajatorul trebuie să recurgă numai atunci când față de circumstanțele, conținutul

și urmările lor, faptele culpabile impun concluzia că menținerea persoanei vinovate

în cadrul colectivului de muncă este imposibilă.

La soluționarea cauzelor de repunere în funcție a persoanelor concediate în

temeiul art. 86 al. (1) lit. h) Codul muncii, instanța urmează să verifice

corectitudinea ordinului de concediere, iar dacă instanța va constata că a fost emis

incorect, această concluzie trebuie să fie motivată în hotărâre.

La caz se constată că, lui Titov Alexandr prin ordinul de concediere nr. 53-K

din 08 septembrie 2016 (f.d. 23) i se impută faptul precum că acesta nemotivat nu

s-a prezentat la serviciu.

Instanțele, la rîndul său, la constatarea legalității ordinului nr. 20 din 03 august

2016 și nr. 53-K din 08 septembrie2016, au copiat mot a mot conținutul ordinului,

fără însă a-i da și o apreciere juridică separată.

Astfel, instanțele nu au luat în considerație faptul că lipsește acordul lui Titov

Alexandr privind transferul în altă unitate și în altă funcție și că ultimul nu a fost

înștiințat în mod corespunzător privind concedierea din funcție.

Instanța de recurs mai relevă faptul, că motivarea hotărârilor în sine prezintă

o redactare literală a conținutului ordinelor contestate, fără însă a da aprecierea

cuvenită argumentelor invocate și probelor prezentate de recurentul-reclamant.

Or, reieșind din principiul contradictorialității și egalității părților în drepturile

procedurale, instanța care judecă pricina creează condiții pentru exercitarea

drepturilor participanților la proces, astfel încât să aibă posibilitatea de a-și

formula, argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele

susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, precum și să creeze

posibilități egale, suficiente și adecvate de folosire a tuturor mijloacelor

procedurale pentru susținerea poziției asupra circumstanțelor de fapt și de drept,

încît nici una dintre părți să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă.

Totodată, în conformitate cu art. 117 al. (2) CPC, norma procesual civilă

stabilește că în calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt

constatate din explicațiile părților și ale altor persoane interesate în soluționarea

pricinii, din depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări

audiovideo, din concluziile experților.

Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și

comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității, în

conformitate cu art. 130 al. (5) CPC. Cele menționate denotă faptul că instanțele

nu au soluționat fondul cauzei, circumstanță ce impune casarea deciziei Curții de

6

Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanța

de apel.

Instanța de recurs, analizând argumentele în raport cu materialele dosarului,

reține că Titov Alexandr a solicitat încasarea salariului mediu lunar pentru perioada

absenței forțate de la serviciu, însă nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au

solicitat ÎS „STI Bender” să prezinte un certificat privind salariul mediu lunar a

apelantului-recurentului.

Potrivit pct. 5 al Hotărârii Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004 privind

aprobarea modului de calculare a salariului mediu „[…] la determinarea salariului

mediu, se iau în calcul 3 luni calendaristice de lucru premergătoare evenimentului

de care depinde plata respectivă (de la data de 1 pînă la data de 1)”.

La caz, Titov Alexandr a fost concediat la 08 septembrie 2016, respectiv

conform normei sus - citate salariul mediu lunar urmează a fi calculat pentru

perioada iunie 2016- august 2016.

În conformitate cu pct. 10 al Hotărîrii Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004

privind aprobarea modului de calculare a salariului mediu „[…] la calcularea

salariului mediu în modul prevăzut la subpunctele 1), 2) și 3) din prezentul punct

nu se iau în calcul zilele (orele) în care angajatul nu a lucrat la întreprindere, cu

excepția absențelor imputabile angajatului, precum și sumele bănești plătite pentru

aceste zile (ore)”.

De asemenea, instanța de recurs menționează, că la calcularea salariului

mediu lunar urma să se țină cont și de prevederile pct. 3 și 4 al Hotărârii Guvernului

nr. 426 din 26 aprilie 2004 și anume, care forme de retribuire a muncii și

compensații se includ sau nu se includ în salariul mediu.

Instanța de recurs a stabilit, că la materialele dosarului nu există probe, ce ar

confirma salariul mediu lunar a lui Titov Alexandr, din care motiv nu este posibil

de calculat salariul mediu lunar ținând cont de prevederile Hotărârii Guvernului nr.

426 din 26 aprilie 2004.

Totodată, la calcularea mărimii salariului pierdut în legătură cu concedierea

ilegală urmează să se ia în calcul și venitul eventual obținut de către intimat în caz

de reangajare în perioada examinării cauzei la un alt loc de muncă.

Astfel, soluția instanței de apel este prematură în cazul în care urma să

stabilească salariul mediu a lui Titov Alexandr, venitul efectiv pierdut în cazul

concedierii ilegale.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul

lărgit ajunge la concluzia de a casa integral decizia Curții de Apel Chișinău din

02 noiembrie 2017 și de a restitui prezenta pricină civilă la rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

7

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele indicate,

să verifice argumentele participanților la proces, să se expună asupra tuturor

pretențiilor, să verifice și alte circumstanțe ce prezintă importanță pentru

soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet și

obiectiv, conform exigențelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar, și în

dependență de situația stabilită, în raport cu normele de drept material, care

reglementează relațiile dintre părți, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. 1) lit. c) CPC Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Titov Alexandr.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017 în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Titov Alexandr împotriva

Întreprinderii de Stat „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Bender” cu privire la

anularea ordinului de permutare, ordinului de concediere, restabilirea la locul de

muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei la

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecători Galina Stratulat

Nina Vascan

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

8