2ra-702/18 — obligarea modificarii ordinului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea modificarii ordinului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-702/18 — obligarea modificarii ordinului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: I. Țurcan dosarul nr.2ra-702/18
(Judecătoria Chișinău, sediul Centru)
instanța de apel: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol,
(Curtea de Apel Chișinău)
Î N C H E I E R E
18 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală
Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Nina Morari și avocatul acesteia Aliona Caminscaia,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Morari împotriva
Întreprinderii de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului”, intervenienții
accesorii Societatea pe acțiuni „Introscop”, Evghenii Barducov și Elena Barducov
cu privire la obligarea modificării ordinului de repartiție,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, prin care
a fost respins apelul declarat de avocatul Iulian Cașu, în interesele Ninei Morari și
a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 ianuarie
2017, prin care acțiunea a fost respinsă,
c o n s t a t ă:
La 20 decembrie 2016, Nina Morari a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Întreprinderii de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului”,
intervenienții accesorii Societatea pe acțiuni „Introscop”, Evghenii Barducov și
Elena Barducov cu privire la obligarea modificării ordinului de repartiție.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin ordinul de repartiție nr. B-
494 din 20 ianuarie 1992 emis de SA „Introscop” i-a fost repartizată camera
separată cu toate comoditățile nr. 5/2 (în prezent nr. 5A), în căminul din str. xxxxx,
iar prin ordinul de repartiție nr. B 688 din 26 decembrie 2008 emis de SA
„Introscop”, intervenientului accesoriu, Barducov Evghenii i-a fost repartizată
camera nr. 5/3 (în prezent nr. 5B) cu comodități parțiale, în căminul din str. xxxxx.
A susținut că, ordinele sus-menționate se contrazic, deoarece prin ordinul de
repartiție nr. B-494 din 20 ianuarie 1992 Ninei Morari i s-au atribuit toate
comoditățile, iar prin ordinul de repartiție nr. B 688 din 26 decembrie 2008 tot
aceste comodități i-au fost atribuite și intervenientului accesoriu Barducov
Evghenii, anterior repartizării camerei nr. 5/3 (în prezent 5B) fiind o încăpere
nelocativă, utilizată de SA „Introscop” în calitate de depozit, modul de folosință a
căreia anterior repartizării nu a fost modificat, camera nr. 5/3 (în prezent 5B) are
comodități separate și nu necesită acordarea altor comodități.
A mai indicat că, prin Hotărârea Guvernului RM nr. 194 din 24 martie 2011
„Cu privire la reorganizarea unor întreprinderi de stat și transmiterea patrimoniului
proprietate publică a statului din gestiunea economică a unor societăți pe acțiuni”,
căminul din str. xxxxx a fost transmis în gestiune ÎS „Direcția pentru Exploatarea
Imobilului”, motiv din care, la 20 octombrie 2016, printr-o cerere prealabilă, Nina
Morari a solicitat ultimului modificarea ordinului de repartiție nr. B 688 din 26
decembrie 2008, prin care intervenientului accesoriu Barducov Evghenii i-a fost
acordată camera nr. 5/3 (în prezent 5B) cu comodități parțiale, în căminul din str.
xxxxx, în care să fie indicat faptul că ultimului, i se acordă camera nr. 5/3 (în
prezent 5B) fără comodități. Astfel, pârâtul ÎS „Direcția pentru Exploatarea
Imobilului” prin răspunsul din 21 noiembrie 2016 a refuzat modificarea ordinelor
de repartiție.
A solicitat Nina Morari obligarea ÎS „Direcția pentru Exploatarea
Imobilului” să modifice ordinul de repartiție nr. B 688 din 26 decembrie 2008 prin
care lui Evghenii Barducov i-a fost acordată camera nr. 5/3 (în prezent 5B) cu
comodități parțiale, în căminul din str. xxxxx cu indicarea în acesta a faptului că
ultimului i se acordă camera nr. 5/3 fără comodități.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 ianuarie 2017
acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
La 07 februarie 2017, avocatul Iulian Cașu, în interesele Ninei Morari, a
declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,
casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017 a fost respins
apelul declarat de avocatul Iulian Cașu, în interesele Ninei Morari și a fost
menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 ianuarie 2017.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 15 februarie 2018, Nina
Morari și avocatul Aliona Caminscaia în interesele primei, au declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri
de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului, au indicat că apreciază hotărârile instanțelor de
judecată nelegitime și neîntemeiate, fiind pasibile casării din motivul că a fost
interpretată în mod eronat legea, temei prevăzut de art. 432 alin. (2) lit. c) CPC.
În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la
data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen
de decădere și nu poate fi restabilit.
Din materialele pricinii rezultă cu certitudine că decizia Curții de Apel
Chișinău a fost emisă la 07 noiembrie 2017. Copia deciziei motivate a instanței de
apel a fost expediată părților la 26 noiembrie 2017, însă la actele cauzei lipsesc
date despre recepționarea acesteia.
Prin urmare, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în
termen.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
2
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Nina Morari și
avocatul acesteia Aliona Caminscaia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului
cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către
instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor
de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În acest sens, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că reieșind din
jurisprudența CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea
de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova,
10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului,
invocare în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au
fost apreciate corespunzător.
Astfel, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de către Nina Morari și avocatul acesteia Aliona Caminscaia, ca
inadmisibil.
3
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)
Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Nina Morari și avocatul acesteia Aliona
Caminscaia, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Oleg Sternioală
judecătorul
Judecătorii Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
4