2ra-702/18 — obligarea modificarii ordinului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea modificarii ordinului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-702/18 — obligarea modificarii ordinului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: I. Țurcan dosarul nr.2ra-702/18 (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) instanța de apel: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol, (Curtea de Apel Chișinău) Î N C H E I E R E 18 aprilie 2018 mun.
Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nina Morari și avocatul acesteia Aliona Caminscaia, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Morari împotriva Întreprinderii de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului”, intervenienții accesorii Societatea pe acțiuni „Introscop”, Evghenii Barducov și Elena Barducov cu privire la obligarea modificării ordinului de repartiție, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de avocatul Iulian Cașu, în interesele Ninei Morari și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 ianuarie 2017, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 20 decembrie 2016, Nina Morari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului”, intervenienții accesorii Societatea pe acțiuni „Introscop”, Evghenii Barducov și Elena Barducov cu privire la obligarea modificării ordinului de repartiție.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin ordinul de repartiție nr. B- 494 din 20 ianuarie 1992 emis de SA „Introscop” i-a fost repartizată camera separată cu toate comoditățile nr. 5/2 (în prezent nr. 5A), în căminul din str. xxxxx, iar prin ordinul de repartiție nr. B 688 din 26 decembrie 2008 emis de SA „Introscop”, intervenientului accesoriu, Barducov Evghenii i-a fost repartizată camera nr. 5/3 (în prezent nr. 5B) cu comodități parțiale, în căminul din str. xxxxx.
A susținut că, ordinele sus-menționate se contrazic, deoarece prin ordinul de repartiție nr. B-494 din 20 ianuarie 1992 Ninei Morari i s-au atribuit toate comoditățile, iar prin ordinul de repartiție nr. B 688 din 26 decembrie 2008 tot aceste comodități i-au fost atribuite și intervenientului accesoriu Barducov Evghenii, anterior repartizării camerei nr. 5/3 (în prezent 5B) fiind o încăpere nelocativă, utilizată de SA „Introscop” în calitate de depozit, modul de folosință a căreia anterior repartizării nu a fost modificat, camera nr. 5/3 (în prezent 5B) are comodități separate și nu necesită acordarea altor comodități.
A mai indicat că, prin Hotărârea Guvernului RM nr. 194 din 24 martie 2011 „Cu privire la reorganizarea unor întreprinderi de stat și transmiterea patrimoniului proprietate publică a statului din gestiunea economică a unor societăți pe acțiuni”, căminul din str. xxxxx a fost transmis în gestiune ÎS „Direcția pentru Exploatarea Imobilului”, motiv din care, la 20 octombrie 2016, printr-o cerere prealabilă, Nina Morari a solicitat ultimului modificarea ordinului de repartiție nr. B 688 din 26 decembrie 2008, prin care intervenientului accesoriu Barducov Evghenii i-a fost acordată camera nr. 5/3 (în prezent 5B) cu comodități parțiale, în căminul din str. xxxxx, în care să fie indicat faptul că ultimului, i se acordă camera nr. 5/3 (în prezent 5B) fără comodități.
Astfel, pârâtul ÎS „Direcția pentru Exploatarea Imobilului” prin răspunsul din 21 noiembrie 2016 a refuzat modificarea ordinelor de repartiție. A solicitat Nina Morari obligarea ÎS „Direcția pentru Exploatarea Imobilului” să modifice ordinul de repartiție nr. B 688 din 26 decembrie 2008 prin care lui Evghenii Barducov i-a fost acordată camera nr. 5/3 (în prezent 5B) cu comodități parțiale, în căminul din str. xxxxx cu indicarea în acesta a faptului că ultimului i se acordă camera nr. 5/3 fără comodități. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 ianuarie 2017 acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 07 februarie 2017, avocatul Iulian Cașu, în interesele Ninei Morari, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017 a fost respins apelul declarat de avocatul Iulian Cașu, în interesele Ninei Morari și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 ianuarie 2017. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 15 februarie 2018, Nina Morari și avocatul Aliona Caminscaia în interesele primei, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului, au indicat că apreciază hotărârile instanțelor de judecată nelegitime și neîntemeiate, fiind pasibile casării din motivul că a fost interpretată în mod eronat legea, temei prevăzut de art. 432 alin. (2) lit. c) CPC.
În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Din materialele pricinii rezultă cu certitudine că decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 07 noiembrie 2017. Copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediată părților la 26 noiembrie 2017, însă la actele cauzei lipsesc date despre recepționarea acesteia. Prin urmare, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.
2 În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Nina Morari și avocatul acesteia Aliona Caminscaia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În acest sens, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că reieșind din jurisprudența CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Astfel, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Nina Morari și avocatul acesteia Aliona Caminscaia, ca inadmisibil.
3 În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Nina Morari și avocatul acesteia Aliona Caminscaia, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Oleg Sternioală judecătorul Judecătorii Mariana Pitic Iurie Bejenaru 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.