2ra-531/18 — declararea nulității clauzelor contractuale abuzive

2ra-531/18 — declararea nulității clauzelor contractuale abuzive (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: L. Brînza dosarul nr. 2ra-531/18

(Judecătoria Centru mun. Chișinău)

instanța de apel: L. Bulgac, G. Dașchevici, V. Sîrbu

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat, Dumitru Visternicean,

Nina Vascan, Iurie Bejenaru

examinînd recursul declarat de Banca Comercială „Moldindconbank” Societate

pe Acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Agenției pentru Protecția

Consumatorilor și a lui Ion Breazu împotriva Băncii Comerciale „Moldindconbank”

Societate pe Acțiuni cu privire la declararea nulității clauzelor contractuale abuzive,

obligarea excluderii unor asemenea clauze din contractele cu același obiect încheiate cu

consumatorii și interzicerea includerii unor asemenea clauze în contractele cu același

obiect care vor fi încheiate pe viitor cu consumatorii,

împotriva deciziei din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe

Acțiuni și a fost menținută hotărîrea din 01 iunie 2015 a Judecătoriei Centru

municipiul Chișinău

c o n s t a t ă:

La 26 ianuarie 2015 Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Ion Breazu au

depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „Moldindconbank” SA cu privire la

declararea nulității clauzelor contractuale abuzive, obligarea excluderii unor astfel de

clauze din contractele cu același obiect încheiate cu consumatorii și interzicerea

includerii unor asemenea clauze în contractele cu același obiect, care vor fi încheiate pe

viitor cu consumatorii.

În motivarea cererii de chemare în judecată au indicat că la 05 mai 2014 în adresa

Agenției pentru Protecția Consumatorilor a parvenit petiția lui Ion Breazu, cu numărul

de înregistrare 312-p, prin care consumatorul a invocat existența unor clauze abuzive în

contractul de linie de credit pentru persoanele fizice acordat pe card de credit nr. 7 din

23 martie 2012, încheiat cu BC „Moldindconbank” SA.

Au menționat că în baza petiției enunțate a fost inițiat un control inopinat la BC

„Moldindconbank” SA, filiala nr. 16, amplasată în or. Vatra, str. Ștefan Vodă,9, în

cadrul căruia a fost supus examinării contractul de linie de credit nr. 7 din 23 martie

2012, încheiat între Ion Breazu și BC „Moldindconbank” SA.

1

Au susținut că în urma examinării clauzelor contractuale prin prisma prevederilor

Codului civil, ale Legii nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii și ale Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind

protecția consumatorilor, a fost întocmit un act de constatare a clauzelor abuzive din 29

mai 2014.

Consideră că unele clauze contractuale sunt în contradicție cu legislația în vigoare

și creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților contractante. Prin

urmare, urmează să fie considerate clauze abuzive și inechitabile.

Pct. 4 alin. (6) al contractului enunțat atestă că banca este în drept fără preaviz, iar

debitorul exprimă acordul cert și irevocabil de a modifica în mod unilateral mărimea

dobînzii în funcție de creșterea ratei la depozitele atrase în lei moldovenești a

persoanelor fizice.

Au relevat că clauza elucidată sub aspectul modificării dobînzii flotante fără

preaviz este în contradicție cu prevederile art. 1237 alin. (4) din Codul civil, care atestă

expres obligația creditorului de a anunța în scris debitorul despre modificarea mărimii

dobînzii cu cel puțin 10 zile înainte de modificare.

Ținînd cont de prevederile art. 1237 alin. (3) din Codul civil, legiuitorul permite

modificarea unilaterală a dobînzii doar în funcție de anumiți factori exteriori, de natură

obiectivă, independenți de voința băncii: modificarea ratei de refinanțare a Băncii

Naționale a Moldovei, ratei inflației, evoluția pieței, însă clauza contractuală atestă drept

motiv un factor subiectiv - creșterea ratei la depozitele atrase în lei moldovenești ale

persoanelor fizice.

Au invocat că pentru a proteja interesele părții contractului de adeziune,

legiuitorul a prevăzut dreptul debitorului la rezilierea contractului ca urmare a

modificării dobînzii flotante (art. 1242 alin. (3) din Codul civil).

Consideră că este inechitabil de a prevedea întrun contract de adeziune (clauzele

căruia sunt elaborate și impuse din start de bancă, fără drept de modificare) faptul că

debitorul își exprimă acordul cert și irevocabil. Această mențiune lezează vădit dreptul

debitorului consumator, prevăzut de legislație, la reziliere (unde termenul de reziliere

curge de la primirea notificării despre modificarea dobînzii).

De asemenea, consideră că clauza contractuală examinată favorizează banca

(creditor), în dezavantajul net al consumatorului (debitor). Prin urmare, se atestă un

dezechilibru între drepturile și obligațiile părților contractante. Astfel, pct. 4 alin. (6) al

contractului este în contradicție cu prevederile art. 716, 1237 alin. (3) și (4) și 1242 alin.

(3) din Codul civil, ale art. 5 și 6 lit. a) din Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003

privind protecția consumatorilor, precum și ale art. 5 alin. (1), (2) și (5) lit. i), l), v) din

Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate

cu consumatorii.

La fel, au menționat că enumerarea plăților prevăzute în pct. 5 al contractului nu

asigură o prezentare clară a obligațiilor consumatorului, iar conform art. 4 alin.(2) din

Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, orice contract

încheiat între comerciant și consumator va cuprinde clauzele contractuale clare,

univoce, a căror înțelegere nu necesită cunoștințe speciale.

În opinia reclamanților, expunerea „alte comisioane sau alte datorii” din pct. 5

alin. (1) subpct. 8 și 11 al contractului nu asigură o informare completă, precisă referitor

2

la serviciul datoriei pe credit, fapt ce lezează dreptul consumatorului la informare,

prevăzut în art. art. 6 lit. d) și 24 din Legea privind protecția consumatorilor.

Reclamanții consideră că mențiunea în pct. 6 alin. (7) al contractului „debitorul

are dreptul a anula prezentul contract, dar numai după rambursarea sumelor scadente”

vine în contradicție cu normele civile în vigoare.

Au declarat că termenul „a anula” presupune declararea nulă, nulitatea

contractului, iar reieșind din prevederile art. art. 216-220 din Codul civil, nulitatea

actului juridic poate fi invocată indiferent de rambursarea sumei. Prin urmare, limitarea

dreptului debitorului – consumator la anularea totală sau parțială a contractului nu poate

fi condiționată de rambursarea sumelor scadente.

Au mai menționat că pct. 7 alin. (3) al contractului menționat prevede că

nerespectarea de către debitor a acțiunilor asumate în cadrul prezentului contract

conferă băncii dreptul de a întreprinde următoarele măsuri: micșorarea plafonului de

creditare stabilit conform cap. 1 pct. (1) al prezentului contract pînă la limita 0 fără

preaviz; anularea plafonului de creditare stabilit conform cap. 1 pct. (1) al prezentului

contract; declararea creditului scadent anticipat și plătibil cu toate costurile aferente.

Consideră că clauza contractuală stipulată în pct. 7 alin. (3) vine în contradicție cu

prevederile art. 1241 alin. (4) și ale art. 719 lit. d) din Codul civil, precum și ale art. 5

alin. (5) lit. w) din Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu

consumatorii, prin faptul că nu prevede preavizarea debitorului și stabilirea unui termen

de garanție.

Au mai relevat că expresia generală „nerespectarea de către debitor a obligațiilor

asumate în cadrul prezentului contract” nu oferă posibilitatea evaluării gravității

încălcării pentru a o putea coraporta efectelor stipulate expres, care sunt destul de dure,

în vederea stabilirii proporționalității neexecutării față de măsurile aplicate de bancă,

asigurării echilibrului între drepturile și obligațiile părților și evitării unui eventual abuz

din partea băncii.

Au invocat că se atestă un dezacord între clauzele contractuale și anume, în pct. 7

alin. (3) al contractului, expresia „fără preaviz” față de mențiunea din pct. 6 alin. (4) al

contractului „avertizare privind neplata la scadență a datoriilor față de banca, achitînd

băncii un comision de 20 lei”.

Pct. 7 alin. (7) al contractului prevede că, în cazul insuficienții de resurse Banca

este în drept, iar debitorul își exprimă acordul cert și irevocabil de a suspenda și/sau

anula acordarea creditului fără preaviz.

Consideră că pct. 7 alin. (7) al contractului vine în contradicție cu prevederile art.

716 alin. (1), art. 718 lit. d) și h) și art. 1244 din Codul civil și ale art.5 alin. (1) și (5) lit.

o) din Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Au solicitat declararea nulității clauzelor abuzive consemnate în pct. 4 alin. (6),

pct. 5 alin. (1) - în partea ce ține de alte comisioane sau alte datorii, pct. 6 alin. (7) și pct.

7 alin. (3) și (7) din contractul de linie de credit, obligarea pîrîtului de a exclude

asemenea clauze din contractele cu același obiect încheiate cu Ion Breazu și alți

consumatori și interzicerea includerii unor asemenea clauze în contractele cu același

obiect care vor fi încheiate pe viitor cu consumatorii.

Prin hotărîrea din 01 iunie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 iunie

2015 a fost admisă acțiunea; a fost recunoscută nulitatea clauzelor contractuale stabilite

3

la pct.4 alin. (6), pct. 5 alin. (1) - în partea ce ține de alte comisioane sau alte datorii,

pct.6 alin. (7), pct. 7 alin. (3) și pct. 7 alin. (7) din contractul de linie de credit pentru

persoane fizice acordat pe card de credit nr. 07 încheiat în or. Vatra la 23 martie 2012

între BC „Moldindconbank” SA și Ion Breazu; a fost obligată BC „Moldindconbank”

SA să excludă astfel de clauze din contractele cu același obiect încheiate cu Ion Breazu

și alți consumatori; a fost interzis BC „Moldindconbank” SA să includă asemenea

clauze contractuale în contractele care vor fi încheiate în viitor cu consumatorii și a fost

încasată din contul BC „Moldindconbank” SA în beneficiul statului suma de 100 lei cu

titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 23 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de BC „Moldindconbank” SA, a fost casată hotărîrea primei instanțe și a fost

emisă o nouă decizie sub formă de încheiere, prin care procesul a fost încetată în

legătură cu depunerea acțiunii de un organ ce nu dispunea de acest drept.

Prin decizia din 06 iulie 2016 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile declarate de Ion Breazu și de Agenția pentru Protecția Consumatorilor, a fost

casată decizia instanței de apel și a fost restituită pricina spre rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către BC „Moldindconbank” SA, a fost casată integral hotărîrea primei

instanțe și a fost emisă o nouă hotărîre de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 31 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile declarate de Breazu Ion și de Agenția pentru Protecția Consumatorilor, a

fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016 cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău .

Prin decizia din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de BC „Moldindconbank” SA și a fost menținută hotărîrea din 01 iunie

2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

La 17 ianuarie 2018 BC „Moldindconbank” SA a declarat recurs împotriva

deciziei din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea ei și a

hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele au încălcat normele de drept

material aplicabile raportului juridic dintre părți, prin aplicarea unei legi care nu trebuia

să fie aplicată, instanțele de judecată nu au constatat și nu au elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond și circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, pe care instanțele le consideră constatate, nu au

fost dovedite cu probe veridice și suficiente.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că acesta urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței

de apel și remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

4

Materialele cauzei atestă că Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Ion

Breazu au depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „Moldindconbank” SA cu

privire la declararea nulității clauzelor contractuale abuzive, obligarea excluderii unor

astfel de clauze din contractele cu același obiect încheiate cu consumatorii și

interzicerea includerii unor asemenea clauze în contractele cu același obiect, care vor fi

încheiate pe viitor cu consumatorii.

Prin hotărîrea din 01 iunie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 iunie

2015 a fost admisă acțiunea; a fost recunoscută nulitatea clauzelor contractuale stabilite

la pct.4 alin. (6), pct. 5 alin. (1) - în partea ce ține de alte comisioane sau alte datorii,

pct.6 alin. (7), pct. 7 alin. (3) și pct. 7 alin. (7) din contractul de linie de credit pentru

persoane fizice acordat pe card de credit nr. 07 încheiat în or. Vatra la 23 martie 2012

între BC „Moldindconbank” SA și Ion Breazu; a fost obligată BC „Moldindconbank”

SA să excludă astfel de clauze din contractele cu același obiect încheiate cu Ion Breazu

și alți consumatori; a fost interzis BC „Moldindconbank” SA să includă asemenea

clauze contractuale în contractele care vor fi încheiate în viitor cu consumatorii și a fost

încasată din contul BC „Moldindconbank” SA în beneficiul statului suma de 100 lei cu

titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 23 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de BC „Moldindconbank” SA, a fost casată hotărîrea primei instanțe și a fost

emisă o nouă decizie sub formă de încheiere, prin care cauza civilă a fost încetată în

legătură cu depunerea acțiunii de un organ ce nu dispunea de acest drept.

Prin decizia din 06 iulie 2016 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile declarate de Ion Breazu și de Agenția pentru Protecția Consumatorilor, a fost

casată decizia instanței de apel și a fost restituită pricina spre rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către BC „Moldindconbank” SA, a fost casată integral hotărîrea primei

instanțe și a fost emisă o hotărîre nouă de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 31 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile declarate de Breazu Ion și de Agenția pentru Protecția Consumatorilor, a fost

casată decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016 cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău .

Prin decizia din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de BC „Moldindconbank” SA și a fost menținută hotărîrea din 01 iunie

2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Conform art. 432 alin. (3) lit. a) și alin. (5) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei. Temeiurile prevăzute

la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.49 alin. (2) CPC,judecătorul care a luat parte la judecarea

pricinii în instanță de apel nu mai poate participa la judecarea ei în primă instanță,

repetat, în instanță de apel și nici în instanță de recurs.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2017, contestată

5

cu recurs în prezenta cauză, a fost emisă de completul de judecată compus din

judecătorii: Lidia Bulgac, Grigore Dașchevici, Victoria Sîrbu.

Totodată, din conținutul deciziei din 23 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

casată prin decizia din 06 iulie 2016 a Curții Supreme de Justiție, rezultă că decizia a

fost pronunțată și semnată de completul de judecată compus din magistrații: Mihail

Ciugureanu, Grigore Dașchevici, Ștefan Niță.

Astfel, se constată participarea judecătorului Grigore Dașchevici în cadrul

examinării anterioare a prezentei pricini în instanță de apel.

Prin urmare, în speță, magistratul care, în cursul examinării pricinii, și-a expus

opinia asupra pricinii care se judecă în ordine de apel, nu mai poate participa la

judecarea cauzei în apel sau recurs.

Instanța de recurs consideră că participarea repetată a judecătorului Curții de Apel

Chișinău, Grigore Dașchevici, la examinarea cauzei, ridică chestiuni pe marginea

echității procedurii civile în aspectul imparțialității tribunalului competent.

Instanța de recurs accentuează că satisfacerea exigenței independenței și

imparțialității tribunalului este o condiție de bază în asigurarea dreptului individului la

un proces echitabil garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, iar în cazul existenței

unor împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorului, acesta

urmează a fi recuzat pentru a nu condiționa o eventuală prejudiciere a intereselor

justiției.

Astfel, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că judecătorul Curții de Apel Chișinău, Grigore

Dașchevici, la examinarea apelului declarat de către BC „Moldinconbank” SA

împotriva hotărîrii din 01 iunie 2015 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău urma, în

temeiul art. art. 50 și 52 CPC, să-și declare abținerea de la judecată, iar cauza să fie

redistribuită unui alt complet de judecată pentru examinare în ordine de apel.

Astfel, în circumstanțele în care judecătorul Curții de Apel Chișinău, Grigore

Dașchevici, a participat anterior la soluționarea prezentei cauze, pronunțînd decizia din

23 martie 2016, iar examinarea repetată de către acesta a litigiului în ordine de apel

poate ridica chestiuni pe marginea imparțialității completului de judecată învestit cu

soluționarea prezentei pricini, instanța de recurs consideră necesar de a casa decizia

Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2017 și a remite prezenta pricină spre

rejudecare în instanța de apel.

În situația prezentelor omisiuni de procedură, când instanța este în imposibilitate

să le corecteze la examinarea pricinii în ordine de recurs, Colegiul Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează asupra

remiterii pricinii spre rejudecare în instanța de apel, care urmează să examineze fondul

cauzei asigurînd principiul fundamental al imparțialității tribunalului garantat pe

terenul art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că s-a constatat într-o

manieră certă încălcarea normelor de drept procedural de către instanța de apel și

anume participarea repetată a judecătorului, obiectivitatea și nepărtinirea căruia pot fi

pusă la îndoială, omisiune care nu poate fi corectată în cadrul examinării cauzei în

6

ordine de recurs, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de BC

„Moldindconbank” SA, de a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie

2017, cu restituirea pricinii spre rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel

Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe

Acțiuni.

Se casează decizia din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Agenției pentru Protecția Consumatorilor și a

lui Ion Breazu împotriva Băncii Comerciale „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni cu

privire la declararea nulității clauzelor contractuale abuzive, obligarea excluderii unor

asemenea clauze din contractele cu același obiect încheiate cu consumatorii și

interzicerea includerii unor asemenea clauze în contractele cu același obiect care vor fi

încheiate pe viitor cu consumatorii, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Visternicean

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

7