2ra-593/18 — stabilirea paternitatii

2ra-593/18 — stabilirea paternitatii (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-593/18

Prima instanță: Judecătoria Ștefan Vodă (jud. D. Dubcovschi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

DECIZIE

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Cerneavski (Diligul) Cristina, Diligul Iulea,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cerneavski

(Diligul) Cristina împotriva Oficiului Stare Civilă Ștefan Vodă (reorganizat în IP

„Agenția Servicii Publice”), intervenient accesoriu Șișmanean Oxana cu privire la

stabilirea paternității și cererea de intervenire a Vasilisei Semchina (Diocher)

împotriva Cristinei Cerneavski (Diligul) cu privire la declararea nulității certificatului

de moștenitor legal,

împotriva deciziei din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 14 august 2012 Diligul Cristina s-a adresat în instanța de judecată cu cerere

împotriva Oficiului Stare Civilă Ștefan Vodă solicitând stabilirea paternității lui

Diocher Petru, născut la xxxxx, de naționalitate moldovean, față de reclamanta

Diligul Cristina, născută la xxxxx, cu obligarea Oficiului Stare Civilă Ștefan Vodă să-

l înscrie pe Diocher Petru în calitate de tată în actul de naștere nr. xxxxx.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, Diocher Petru nu a avut copii din

căsătorie, însă a întreținut relații conjugale cu Diligul Iulia (mama reclamantei) care,

la data de xxxxx a născut-o pe Diligul Cristina. Abia, începând cu anul 2001, după ce

a decedat soția lui Diocher Petru, acesta a început a duce gospodărie comună cu

Diligul Iulia.

Indică reclamanta că, deoarece Diligul Iulia nu înregistrase căsătoria oficial cu

Diocher Petru, aceasta a fost înscrisă ca mamă solitară, iar Diligul Cristina poartă

numele mamei de domnișoară. Faptul că mama sa nu a fost căsătorită și că poartă

familia de domnișoară - Diligul se confirmă prin copia certificatului de naștere al

reclamantei.

Menționează reclamanta că, deși, Diocher Petru și Diligul Iulia au trăit împreună

și au dus o gospodărie comună, iar Diocher Petru nu a negat faptul că reclamanta este

1

fiica lui, acesta nu a depus o declarație la Oficiul Stare Civilă pentru a stabili

paternitatea copilului, iar la data de xxxxx Diocher Petru a decedat.

Invocă reclamanta că, conform art. 48 Codul familiei, dacă copilul este născut

din părinți necăsătoriți între ei și în lipsa declarației comune a părinților sau a tatălui

copilului, paternitatea se stabilește de către instanța judecătorească în baza declarației

unuia dintre părinți, a tutorelui (curatorului) copilului sau a copilului însuși la

atingerea majoratului. Astfel, faptul că Diocher Petru este tatăl biologic al

reclamantei, după cum indică aceasta, pot să îl confirme un șir de martori care știu că

Diocher Petru o numea fiică. La fel, prin adeverința nr. xxxxx se confirmă faptul că

Diligul Iulia l-a înmormântat pe Diocher Petru, care a decedat la data de xxxxx, iar

prin adeverința nr. xxxxx eliberată de Primăria Ștefan Vodă se dovedește că

reclamanta a participat la funeraliile tatălui său - Diocher Petru. Totodată, din

certificatul de naștere al reclamantei în calitate de tată este înscris „Diligul Petru

Aftenie” - tatăl său biologic purtând numele de Petru Aftenie.

Prin hotărîrea din 04 septembrie 2012 a Judecătoriei Ștefan Vodă s-a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de Diligul Cristina și s-a stabilit paternitatea

lui Diocher Petru Aftenie, a.n. xxxxx, de naționalitate moldovean față de Diligul

Cristina, a.n. xxxxx, cu obligarea Oficiului Stare Civilă Ștefan Vodă de a-l înscrie pe

Diocher Petru în calitate de tată în actul de naștere nr. xxxxx.

Prin încheierea din 11 decembrie 2013 a Judecătoriei Ștefan Vodă s-a admis

cererea de revizuire depusă de Semchina Vasilisa, prin intermediul avocatului

Grigoraș Renat; s-a casat hotărîrea din 04 septembrie 2012 a Judecătoriei Ștefan Vodă

și s-a dispus rejudecarea pricinii.

Prin încheierea din 23 decembrie 2013 a Judecătoriei Ștefan Vodă s-a atras

Semchina Vasilisa în calitate de intervenient principal în procesul dat.

Prin hotărîrea din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Ștefan Vodă s-a stabilit

paternitatea lui Diocher Petru Aftenie, a.n. xxxxx, de naționalitate moldovean față de

Diligul Cristina, a.n. xxxxx, cu obligarea Oficiului Stare Civilă Ștefan Vodă de a-l

înscrie pe Diocher Petru în calitate de tată în actul de naștere nr. xxxxx; s-a respins

cererea de intervenire depusă de Semchina Vasilisa împotriva Cristinei Diligul cu

privire la declararea nulității certificatului de moștenitor legal pe numele Cristinei

Diligul, eliberat de notarul Anatolie Luchian asupra averii rămase după decesul lui

Diocher Petru.

Prin încheierea din 04 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

apelul depus de Semchina Vasilisa, prin intermediul avocaților Grigoraș Renat și

Meșteșug Raisa, ca fiind depus de o persoană care nu este în drept să-l declare.

La 22 aprilie 2015 Șișmanean Oxana a declarat cerere de revizuire împotriva

hotărîrii din 04 septembrie 2012 a Judecătoriei Ștefan Vodă solicitând casarea

acesteia cu examinarea pricinii în fond și respingerea acțiunii înaintate de Diligul

Cristina, ca fiind neîntemeiată. (f.d. 200-203, vol. I)

Prin decizia din 27 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a repus Semchina

Vasilisa în termenul de apel; s-a admis apelul depus de Vasilisa Semchina; s-a casat

hotărârea din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Ștefan Vodă, cu restituirea pricinii pentru

rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 02 decembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Vasilisa Semchina, prin intermediul avocatului Grigoraș Renat;

2

s-a casat încheierea din 04 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis cauza

la Judecătoria Ștefan Vodă pentru examinarea în fond.

Prin hotărârea din 22 aprilie 2016 a Judecătoriei Slobozia s-a admis integral

cererea Cristinei Cerneavscki (Diligul) și s-a stabilit paternitatea lui Diocher Petru

Aftenie, a.n. xxxxx, de naționalitate moldovean față de Diligul Cristina, a.n. xxxxx,

cu obligarea Oficiului Stare Civilă Ștefan Vodă de a efectua rectificări în actul de

naștere a Cristinei Diligul nr. xxxxx, prin înscrierea lui Diocher Petru Aftenie în

calitate de tată; s-a respins cererea de intervenire depusă de Semchina Vasilisa

împotriva Cristinei Diligul cu privire la declararea nulității certificatului de

moștenitor legal asupra averii rămase după decesul lui Diocher Petru eliberat la

31.10.2012 pe numele Cristinei Diligul.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

cererea lui Dementiev Victor cu privire la substituirea Vasilisei Semchina; s-a

substituit defuncta Semchina (Diocher) Vasilisa cu succesorul în drepturi procedurale

- Dementiev Victor în cauza civilă intentată la cererea depusă de Cerneavski (Diligul)

Cristina împotriva Oficiului Stare Civilă Ștefan Vodă, intervenient accesoriu

Șișmanean Oxana cu privire la stabilirea paternității și cererea de intervenire a

Vasilisei (Diocher) Semchina împotriva Cristinei Cerneavski (Diligul) cu privire la

declararea nulității certificatului de moștenitor legal.

Prin decizia din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de Șișmanean Oxana; s-a casat hotărârea din 22 aprilie 2016 a Judecătoriei

Ștefan Vodă și s-a emis o hotărâre nouă sub formă de încheiere prin care s-a încetat

procesul în cauza dată.

La 07 februarie 2018 Cerneavski (Diligul) Cristina, Diligul Iulea au declarat

recurs împotriva deciziei din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău solicitând

casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că, decizia contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel la soluționarea litigiului a aplicat

eronat prevederile art. 360, 265 lit. b) CPC, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către părți, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite la art.

130 CPC. Astfel, s-a menționat că din prevederile art. 265 lit. b) CPC rezultă că pentru

a fi încetat procesul este important ca în procedura judecătorească examinată anterior

să fi fost examinat un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe

aceleași temeiuri și să fie pronunțată o judecătorească care a devenit irevocabilă sau

să existe o încheiere judecătorească de încetare a procesului devenită irevocabilă,

emisă în urma renunțării reclamantului la acțiune. Deci, în opinia Cristinei Cerneavski

(Diligul) și a Iuliei Diligul niciuna din aceste condiții prevăzute de lege nu au fost

identificate. Or, instanța de apel a concluzionat că în litigiul examinat în anul 1986,

cu cerere de chemare în judecată privind stabilirea paternității s-a adresat Diligul Iulia,

care având calitate de „mamă” era inclusiv și reprezentantul legal al fiicei minore –

Diligul Cristina, care a acționat exclusiv în numele și interesele acesteia. Anume

hotărârea adoptată la 10 iulie 1987 pe cauza dată, care a devenit irevocabilă la 22 iulie

1987, a și constituit temei de aplicare a prevederilor art. 265 lit. b) CPC.

Recurentele au mai menționat că, deoarece hotărârea Judecătoriei Ștefan Vodă

din 10 iulie 1987 nu a fost posibil de găsit nici în arhiva instanței de fond, nici în

arhiva raională, aceasta nu poate fi aprobată ca o probă pertinentă, întrucât hotărârea

dată nu există. Mai mult ca atât, în cadrul examinării cauzei s-a constatat că procedura

3

judecătorească menționată supra a fost pierdută și până la moment nu a fost restabilită.

Concomitent, s-a specificat și faptul că, într-adevăr în anul 1986 Diligul Iulea s-a

adresat în instanța de judecată cu privire la stabilirea paternității lui Diogher Petru în

privința fiicei sale – Diligul Cristina, însă după expedierea cauzei la Centrul de

expertiză judiciară pentru efectuarea expertizei biologice, materialele cauzei au fost

pierdute, iar o hotărâre judecătorească în sensul dat nu a fost pronunțată și nici dosarul

nu a fost restabilit.

Recurentele suplimentar au precizat că, proba care a fost pusă la baza deciziei

instanței de apel – scrisoarea instanței de judecată formulată în baza unei cartele de

evidență a dosarelor civile, nu poate fi declarată veridică, fără a fi cercetată și

comparată cu alte probe referitor la corespunderea informațiilor pe care le-a expus în

decizia adoptată.

La 19 februarie 2018 Cerneavski (Diligul) Cristina și avocatul Belousov Andrei

au declarat recurs împotriva deciziei din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău

solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu restituirea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului s-a indicat că, decizia contestată a fost adoptată contrar

prevederilor normelor de drept material și procesual, fapt prin ce se impune concluzia

de a casa decizia instanței de apel ca fiind ilegală și neîntemeiată. Sub aspectul celor

susținute, consideră important de a menționa că instanța de apel neîntemeiat a reținut

ca probă pertinentă informația consemnată în cartela de evidență a dosarelor civile,

prezentată de Judecătoria Ștefan Vodă. Or, hotărârea judecătoriei Ștefan Vodă din 10

iulie 1987 a fost pronunțată peste aproximativ un an de la nașterea Cristinei Diligul

(xxxxx), iar instanța de apel nu a adus argumente clare din care să rezulte că în

perioada cuprinsă între data pronunțării hotărârii judecătorești nominalizate și data

înaintării de către Diligul Cristina a cererii de chemare în judecată (14.08.2012), adică

într-o perioadă de aproximativ 26 de ani, nu au putut să apară circumstanțe noi și

temei legal în baza cărora reclamanta s-a văzut îndreptățită să sesizeze instanța de

judecată cu cerere de stabilire a paternității față de tatăl sau – Diogher Petru. Ca

urmare, consideră că instanța de apel a trecut cu vederea asupra circumstanțelor de

fapt invocate în acțiunea înaintată, precum și de probele pe care aceasta își întemeiază

cerințele înaintate, care demonstrează că prezentul litigiu a generat între părți diferite

și pe temeiuri distincte.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 07 decembrie 2017 și expediată în

adresa participanților la proces la 22 decembrie 2017, iar recursul a fost declarat la 07

februarie 2018 și respectiv, la 19 februarie 2018. Astfel, Colegiul menționează că

recursurile au fost declarate în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 04 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

4

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul Iuliei

Diligul, va admite recursul declarat de Cerneavski (Diligul) Cristina, va casa decizia

instanței de apel și va remite cauza spre rejudecare în alt complet de judecată, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Materialele cauzei denotă că la 14 august 2012 Diligul Cristina s-a adresat în

instanța de judecată cu cerere împotriva Oficiului Stare Civilă Ștefan Vodă solicitând

stabilirea paternității lui Diocher Petru, născut la xxxxx, de naționalitate moldovean,

față de reclamanta Diligul Cristina, născută la xxxxx, cu obligarea Oficiului Stare

Civilă Ștefan Vodă să-l înscrie pe Diocher Petru în calitate de tată în actul de naștere

nr. xxxxx.

Ulterior, în cadrul judecării cauzei, Semchina Vasilisa a depus cerere de

intervenire împotriva Cristinei Diligul cu privire la declararea nulității certificatului

de moștenitor legal asupra averii rămase după decesul lui Diocher Petru eliberat la

xxxxx pe numele Cristinei Diligul.

Instanța de fond, prin hotărârea din 22 aprilie 2016, a admis integral cererea

Cristinei Cerneavscki (Diligul) și a stabilit paternitatea lui Diocher Petru Aftenie, a.n.

xxxxx, de naționalitate moldovean față de Diligul Cristina, a.n. xxxxx, cu obligarea

Oficiului Stare Civilă Ștefan Vodă de a efectua rectificări în actul de naștere a

Cristinei Diligul nr. xxxxx, prin înscrierea lui Diocher Petru Aftenie în calitate de tată;

a respins cererea de intervenire depusă de Semchina Vasilisa împotriva Cristinei

Diligul cu privire la declararea nulității certificatului de moștenitor legal asupra averii

rămase după decesul lui Diocher Petru eliberat la xxxxx pe numele Cristinei Diligul.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

cererea lui Dementiev Victor cu privire la substituirea Vasilisei Semchina; s-a

substituit defuncta Semchina (Diocher) Vasilisa cu succesorul în drepturi procedurale

5

- Dementiev Victor în cauza civilă intentată la cererea depusă de Cerneavski (Diligul)

Cristina împotriva Oficiului Stare Civilă Ștefan Vodă, intervenient accesoriu

Șișmanean Oxana cu privire la stabilirea paternității și cererea de intervenire a

Vasilisei (Diocher) Semchina împotriva Cristinei Cerneavski (Diligul) cu privire la

declararea nulității certificatului de moștenitor legal.

Instanța de apel, prin decizia din 07 decembrie 2017, a admis apelul depus de

Șișmamean Oxana; a casat hotărârea din 22 aprilie 2016 a Judecătoriei Ștefan Vodă

și a emis o hotărâre nouă sub formă de încheiere prin care a încetat procesul pe cauza

dată.

Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut că, anterior, în anul 1986,

cu cerere de chemare în judecată privind constatarea paternității s-a adresat mama

reclamantei Diligul Cristina - Diligul Iulia, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată prin

hotărârea Judecătoriei Ștefan Vodă din xxxxx, devenită irevocabilă (prin neatacare)

la data de 22.07.1987, fapt confirmat de Judecătoria Ștefan Vodă prin scrisoarea din

20.12.2013 (f.d.73-74 vol.I), din care rezultă că dosarul respectiv nu se mai păstrează

în arhiva judecății, deoarece la data eliberării scrisorii, trecuse deja 26 de ani,

informația fiind prezentată în baza cartelei de evidență a dosarelor civile.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de apel neîntemeiat și contrar normelor de drept a

adoptat soluția pe caz, expunându-se asupra încetării procesului în partea pretențiilor

înaintate de Diligul Cristina, prin ce se impune casarea deciziei contestate cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 265 lit. b) CPC, instanța judecătorească dispune încetarea

procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect

și pe aceleași temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă sau o

încheiere de încetare a procesului în legătură cu renunțarea reclamantului la acțiune

sau cu confirmarea tranzacției dintre părți.

Din norma de drept precitată rezultă că, pentru a fi încetat procesul este

important ca în procedura judecătorească examinată anterior să fi fost examinat un

litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri și să fie

pronunțată o hotărâre judecătorească care a devenit irevocabilă sau să existe o

încheiere judecătorească de încetare a procesului devenită irevocabilă, emisă în urma

renunțării reclamantului la acțiune.

Colegiul menționează că la materialele cauzei este anexată scrisoarea eliberată

de Judecătoria Ștefan Vodă în care se indică că, conform cartelei de evidență a

dosarelor civile, la 16.06.1986 a parvenit spre examinare cererea depusă de către Iulia

Diligul împotriva lui Diocher Petru privind constatarea paternității. La fel, în baza

cartelei, cauza a fost expediată pentru efectuarea expertizei, cauza fiind suspendată.

Tot din cartela de evidență a dosarelor rezultă că la 10.07.1987 a fost pronunțată

hotărâre, prin care cererea a fost respinsă, hotărârea devenind irevocabilă la

22.07.1987. (f.d. 74, 178, vol. I)

Iar, conform scrisorii datate cu 20 decembrie 2013 și eliberate de Judecătoria

Ștefan Vodă se atestă că instanța de judecată nu poate explica motivul lipsei dosarului

din arhiva judecății, în condițiile când din data adoptării hotărârii din 10 iulie 1987 au

expirat deja 26 de ani. (f.d. 43, vol. I)

În atare circumstanțe, Colegiul reține ca întemeiate argumentele invocate de

recurenta Cerneavski (Diligul) Cristina referitor la inexistența hotărârii din

10.07.1987 a Judecătoriei Ștefan Vodă, întrucât din informațiile prezentate de către

6

Judecătoria Ștefan Vodă rezultă cert lipsa hotărârii respective, ba chiar și a dosarului

intentat a cărui obiect constituie constatarea paternității față de reclamantă.

Tot aici, este de notat că, inexistența hotărârii din 10.07.1987 a Judecătoriei

Ștefan Vodă este confirmată și prin cererea depusă de Semchina (Diocher) Vasilisa și

datată cu 17 noiembrie 2017 privind reconstituirea procedurii judiciare pierdute, cu

solicitarea de a intenta procedura de reconstruire a procedurii judiciare pierdute,

inclusiv a hotărârii judecătorești în pricina civilă la cererea depusă la 16 iunie 1986

de către Diligul Iulia împotriva lui Diocher Petru privind constatarea paternității. (f.d.

172, vol. I)

Concomitent, Colegiul notează că din materialele dosarului nu se reliefează nicio

procedură din care ar rezulta examinarea cererii înaintate de Semchina (Diocher)

Vasilisa privind intentarea procedurii de reconstruire a procedurii judiciare pierdute.

În asemenea circumstanțe, Colegiul decelează că instanța de apel eronat a reținut

ca veridic înscrisul prezentat de către Judecătoria Ștefan Vodă, în condițiile cînd

scrisoarea instanței de judecată formulată în baza unei cartele de evidență a dosarelor

civile nu poate fi declarată a fi o probă pertinentă și admisibilă fără a fi cercetată și

comparată cu alte probe referitor la corespunderea informațiilor pe care le-a expus în

actul respectiv.

Or, veridicitatea probelor este acea calitate a probelor caracterizată prin furnizarea

unei informații ce corespunde realității, însă pentru a constata veridicitatea unei probe,

instanța de judecată trebuie să cerceteze și să compare înscrisul considerat a fi veridic cu

alte probe prezentate de către părțile procesuale pentru a evita orice contradicție sau

anumite divergențe în cumulul probelor prezentate și concomitent stabilirea legăturii

sistemice a acestora.

Astfel, pentru a face o concluzie asupra veridicității probelor instanța de judecată

numai prin comparare cu toate probele pertinente și admisibile poate verifica anumite

aspecte și de a face o concluzie nu numai în privința veridicității, dar și a suficienței

probelor pentru constatarea corectă a circumstanțelor pricinii și adoptarea unei soluții

juste a cauzei.

În această ordine de idei, Colegiul relevă că instanța de apel examinând cauza

nu a cercetat cumulul de probe prezentate de către participanții la proces în cadrul

derulării cauzei în instanțele de judecată, ci și-a axat poziția de încetare a procesului

doar pe scrisoarea instanței de judecată formulată în baza unei cartele de evidență a

dosarelor civile și pe scrisoarea Centrului de Medicină Legală nr. 562e din 12 martie

2014.

Mai mult ca atât, înscrisurile reținute de către instanța de apel nu pot stat la baza

adoptării unei astfel de soluții, deoarece hotărâre din 10.07.1987 a Judecătoriei Ștefan

Vodă nu a fost prezentată și nici pronunțată ulterior, în baza cerinței invocată de

Semchina (Diocher) Vasilisa privind intentarea procedurii de reconstruire a

procedurii judiciare pierdute.

Alte înscrisuri ce ar confirma contrariul la dosar lipsesc.

Din considerentele menționate supra și pornind de la faptul că eroarea admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Cristina

Cerneavski (Diligul) și a casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

7

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, în contextul cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele

pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

Cu referire la recursul declarat de Diligul Iulea, Colegiul îl va respinge, rezultând

din următoarele circumstanțe.

În conformitate cu art. 55 CPC, se consideră participanți la proces: părțile,

intervenienții, procurorul, petiționarii, persoanele care, în conformitate cu art.7

alin.(2), art.73 și 74, sînt împuternicite să adreseze în instanță cereri în apărarea

drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unor alte persoane sau care intervin

în proces pentru a depune concluzii în apărarea drepturilor unor alte persoane, precum

și persoanele interesate în pricinile cu procedură specială.

În confomitate cu art. 59 alin. (1) CPC, parte în proces (reclamant sau pârât)

poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la momentul intentării

procesului, ca subiect al raportului material litigios.

În conformitate cu art. 430 CPC, sunt în drept să declare recurs: a) părțile și alți

participanți la proces; b) martorul, expertul, specialistul, interpretul și reprezentantul,

cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.

Din materialele dosarului și anume din încheierea protocolară datată cu

04.09.2016 a Judecătoriei Ștefan Vodă rezultă că Diligul Iulia, în procesul dat, a fost

citată în calitate de martor. (f.d. 15, vol. I)

Colegiul precizează că din normele precitate supra se constată că Diligul Iulea

nu are calitate de parte, dar este participant la proces și anume – martor și este în drept

să conteste decizia din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău cu recurs doar

cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce i se cuvin.

Prin recursul depus, Diligul Iulea nu invocă ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel în partea în care legea procesuală îi oferă posibilitatea de a o contesta

ci se referă la fondul cauzei.

În conformitate cu prevederile art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Diligul Iulea.

Se admite recursul declarat de Cerneavski (Diligul) Cristina.

Se casează decizia din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cerneavski (Diligul)

Cristina împotriva Oficiului Stare Civilă Ștefan Vodă (reorganizat în IP „Agenția

Servicii Publice”), intervenient accesoriu Șișmanean Oxana cu privire la stabilirea

paternității și cererea de intervenire a Vasilisei Semchina (Diocher) împotriva

8

Cristinei Cerneavski (Diligul) cu privire la declararea nulității certificatului de

moștenitor legal, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

9