2ra-651/18 — cu privire la încasarea forțată a pensiei de întreținerea copilului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea forţată a pensiei de întreţinerea copilului
- Temei legal
- Cuantumul pensiei de întreţinere încasate pentru copilul minor,încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor într-o sumă bănească fixă,dreptul copiilor majori inapţi de muncă la pensie de întreţinere,participarea părinţilor la cheltuielile suplimentare în favoarea copiilor
2ra-651/18 — cu privire la încasarea forțată a pensiei de întreținerea copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-651/18
Instanța de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău – M. Murguleț,
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai
D E C I Z I E
18 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru,
judecători Iuliana Oprea, Dumitru Visternicean,
Ion Druță, Maria Ghervas,
examinând recursul, declarat de către Vladimir Zelenin,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Valentina
Lebedeva împotriva lui Vladimir Zelenin cu privire la încasarea forțată a pensiei de
întreținerea copilului,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, prin care s-a
respins apelul declarat de către Vladimir Zelenin, s-a menținut hotărârea Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2016,
C O N S T A T Ă :
La 17 august 2016 Valentina Lebedeva a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Vladimir Zelenin cu privire la încasarea forțată a pensiei de întreținerea
copilului în sumă bănească de 20 000 lei. (f.d.3-5)
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la 10 decembre 1991 a încheiat
căsătoria cu Vladimir Zelenin. Din această căsătorie la XXXXX s-a născut fiica
XXXXX. Reclamanta a menționat că Vladimir Zelenin prin declarația din 23 aprilie
2014 s-a obligat să acorde ajutor material pentru întreținerea fiicei bolnave. La 20
iunie 2014 căsătoria a fost desfăcută, fiica minoră rămânând la întreținerea sa.
Reclamanta susține că pârâtul nu-i acordă ajutor material la întreținerea fiicei
bolnave, chiar dacă prin declarația scrisă la 23 aprilie 2014 și-a asumat obligația de a
achita lunar câte 1 000 euro. Reclamanta a solicitat încasarea de la pârât a pensiei de
întreținere a copilului XXXX în sumă de 20 000 lei, indicând că copilul suferă de
XXXXX, necesită îngrijire permanentă, tratament costisitor, instruire specială.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2016 s-a
admis parțial acțiunea depusă de Valentina Lebedeva, s-a încasat de la Vladimir
Zelenin în beneficiul Valentinei Lebedeva pensia pentru întreținerea copilului minor
XXXXX suma de 10 000 lei lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în
1
judecată -17 august 2016, s-a încasat din contul lui Vladimir Zelenin în beneficiul
statului cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în sumă de 3 600 lei, în rest,
acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată. (f.d. 32, 36-41)
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017 a fost respins apelul
declarat de către Vladimir Zelenin, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani,
mun. Chișinău din 18 noiembrie 2016. (f.d.83, 84-88)
La 06 februarie 2018 Vladimir Zelenin a declarat recurs împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, solicitând casarea deciziei, cu
trimiterea cauzei la rejudecare la instanța de apel. (f.d. 93-96)
În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat, că instanța de apel în mod
eronat a aplicat normele de drept material, greșit a apreciat circumstanțele pricinii,
fără a da o apreciere corespunzătoare probelor din dosar, încasând pensia de
întreținere a copilului într-o sumă ce depășește posibilitățile lui financiare de a o
achita.
La 16 martie 2018 Valentina Lebedeva a depus referință, solicitând ca cererea
de recurs declarată de Vladimir Zelenin să fie considerată inadmisibilă.
În conformitate cu art. 434 alin. (1), (2) CPC recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este
termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
23 noiembrie 2017, expediată părților la 19 decembrie 2017 prin intermediul oficiului
poștal, confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la materialele dosarului
lipsește. (f.d.90)
În aceste circumstanțe recursul, depus la 06 februarie 2018, se consideră în
termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC după parvenirea dosarului, un complet
din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei
de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a
referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței
în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție prin încheierea din 04 aprilie 2018 a considerat recursul
admisibil.
În conformitate cu art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat
admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.
În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva
deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza
referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi
dovezi.
În conformitate cu art. 444 CPC recursul se examinează fără înștiințarea
participanților la proces.
În conformitate cu art.445 alin. 1, lit. c) CPC instanța, după ce judecă recursul,
este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să
trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea
judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Verificând cele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul depus de către
2
Vladimir Zelenin întemeiat și care urmează să fie admis din următoarele
considerente.
Din materiale dosarului rezultă că prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău din 20 iulie 2014 a fost desfăcută căsătoria dintre Vladimir Zelenin și
Valentina Lebedeva, iar domiciliul fiicei minore XXXXX, s-a stabilit cu mama
Valentina Lebedeva. La 17 august 2016 Valentina Lebedeva a depus cerere de
chemare în judecată, solicitând încasarea forțată de la Vladimir Zelenin a pensiei de
întreținere a copilului minor, XXXXX în sumă de 20 000 lei lunar. Reclamanta a
indicat în cererea sa că copilul minor suferă de XXXXX, necesită îngrijire
permanentă, tratament costisitor, instruire specială, iar pârâtul nu-i acordă niciun
ajutor material la întreținerea fiicei bolnave, chiar dacă prin declarația din 23 aprilie
2014 s-a obligat să-i transfere lunar pentru întreținerea fiicei câte 1000 euro.
Instanța de fond prin hotărârea din 18 noiembrie 2016 a admis parțial acțiunea,
a încasat de la Vladimir Zelenin în beneficiul Valentinei Lebedeva pensia pentru
întreținerea copilului minor cu XXXXX suma de 10 000 lei lunar, începând cu data
depunerii cererii de chemare în judecată -17 august 2016, a încasat din contul lui
Vladimir Zelenin în beneficiul statului cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat
în sumă de 3 600 lei, în rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Curtea de
Apel Chișinău prin decizia din 23 noiembrie 2017 a menținut hotărârea primei
instanțe.
Colegiul lărgit consideră prematură soluția dată de instanțele de judecată în
condițiile în care acestea la emiterea hotărârilor sale nu au delimitat perioada și
modul de calculare a pensiei de întreținere a copilului XXXXX cât și a cheltuielilor
suplimentare, ori, acțiunea în sine cuprinde două perioade a vieții copilului: perioada
minoratului și perioada majoratului, cât și două obligații ale părintelui de a achita
pensia de întreținere pentru copilul minor sau copilul major inapt de muncă, cît și de
a participa la cheltuielile suplimentare în favoarea copilului.
Astfel, se constată că în perioada de la depunerea cererii de chemare în
judecată 17 august 2016 și până la 19 octombrie 2016, când copilul XXXXX a atins
vârsta de 18 ani, sunt aplicabile art.75, 76 Codul Familiei.
În conformitate cu prevederile art.75 alin.(1),(2) Codul Familiei pensia de
întreținere pentru copilul minor se încasează din salariul și/sau din alte venituri ale
părinților în mărime de 1/4 – pentru un copil, 1/3 – pentru 2 copii și 1/2 – pentru 3 și
mai mulți copii, cuantumul cotelor stabilite la alin.(1) poate fi micșorat sau majorat
de instanța judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a
părinților.
Conform cu prevederilor art.76 alin.(1),(2) Codul Familiei în cazurile când
părintele care datorează întreținere copilului său are un salariu și/sau alte venituri
neregulate sau fluctuabile ori primește salariu și/sau alte venituri, total sau parțial, în
natură, ori nu are un salariu și/sau alte venituri, precum și în alte cazuri când, din
anumite motive, încasarea pensiei de întreținere, sub forma unei cote din salariu
și/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia
dintre părți, instanța judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de
întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă
bănească fixă și sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri conform art.75,
cuantumul sumei bănești fixe încasate în conformitate cu alin.(1) se determină de
instanța judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a părților, de
3
alte circumstanțe importante și păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de
asigurare materială a copilului.
Totodată, potrivit art.79 Codul Familiei, instanța de judecată poate obliga
părintele să participe la cheltuielile suplimentare, necesare pentru îngrijirea copilului
în caz de boală.
Prin urmare instanțele de judecată urmau să constate cuantumul pensiei de
întreținere care urmează să o achite tatăl copilului Vladimir Zelenin în perioada
minoratului cât și a cheltuielilor suplimentare necesare pentru tratamentul copilului.
Pentru perioada când copilul a atins majoratul, continuând în virtutea stării
sănătății a fi inapt de muncă, părinții sunt obligați să-l întrețină în condițiile stabilite
de art.78 Codul Familiei, totodată fiind aplicabile și prevederile art.79 Codul
Familiei.
Potrivit prevederilor art.78 Codul Familiei părinții sânt obligați să-și întrețină
copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material, în caz de litigii privind
achitarea pensiei de întreținere, instanța judecătorească stabilește cuantumul acesteia
pentru copiii majori inapți de muncă într-o sumă bănească fixă plătită lunar,
ținându-se cont de starea materială și familială, de alte circumstanțe importante.
Art.79 Codul Familiei în caz de litigii și de circumstanțe excepționale (boală
gravă, mutilare a copilului minor sau a celui major inapt de muncă, necesitatea
achitării cheltuielilor privind îngrijirea acestora etc.), în lipsa contractului între părți,
instanța judecătorească poate obliga pe fiecare dintre părinți să participe la
cheltuielile suplimentare generate de aceste circumstanțe, modalitatea participării
părinților la cheltuielile suplimentare, precum și cuantumul acestor cheltuieli sânt
stabilite de instanța judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a
părinților și copiilor și de alte circumstanțe importante. Cuantumul cheltuielilor
suplimentare se stabilește într-o sumă bănească fixă, ce va fi achitată lunar, instanța
judecătorească poate obliga părinții să participe la cheltuielile suplimentare deja
făcute, precum și la viitoarele cheltuieli suplimentare.
Aici urmează de reținut că cheltuielile suplimentare generate de starea sănătăți
copilului minor sau major inapt de muncă urmează a fi probate prin concluzii
medicale, alte dovezi.
Valentina Lebedeva a prezentat la materialele dosarului un tabel în care sunt
incluse cheltuielile suportate pentru întreținerea lunară a fiicei XXXXX, fără a
proba ca aceste cheltuieli sunt necesare și realmente angajate. (f.d.23)
Cu toate acestea, Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău prin hotărârea din 18
noiembrie 2016 a încasat de la Vladimir Zelenin în beneficiul Valentinei Lebedeva
pensia pentru întreținerea copilului minor cu grad de dizabilitate severă suma de
10 000 lei lunar, fiind o sumă globală care include atât pensia de întreținere cât și
cheltuielile suplimentare. Hotărârea a fost menținută de instanța de apel în lipsa
căreiva motivări. Ambele instanțe de judecată au pus la baza hotărârilor sale doar
declarația întocmită de Vladimir Zelenin la data de 23 aprilie 2014, prin care ultimul
s-a angajat să achite lunar pentru fiica invalid de gardul I suma de 1 000 euro și la
care ulterior a renunțat, invocând situația materială precară.
Conform jurisprudenței CEDO, instanțele de judecată, inclusiv instanțele de
apel sunt obligate de a motiva hotărârile sale. În special, decizia instanței de apel
trebuie să conțină circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se
întemeiază concluziile ei referitor la admiterea sau respingerea acțiunii, alte
4
chestiuni ce au fost soluționate în cadrul judecării pricinii, legea materială și
procedurală aplicată în cadrul judecării pricinii, argumentele instanței în caz de
respingere a unor probe prezentate de participanți ș.a.
Instanța de recurs reamintește, că obligația de motivare a hotărârilor
judecătorești își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri să
prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale (CEDO, hotărârea Werner c.
Austria din 24.11.1997), combinat cu dreptul părților și că aceste observații și
argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărârea Van de Hurk c.
Olanda din 19.04.1994), iar obligația de motivare a hotărârilor este singurul mijloc
prin care se poate verifica respectarea drepturilor menționate anterior, piloni de bază
ai dreptului la un proces echitabil.
Curtea a statuat că măsura obligării la oferirea de motivări poate varia în
funcție de natura deciziei. Astfel, era necesar să se țină cont de diversitatea
solicitărilor pe care le pot face părțile în cadrul examinării cauzei, ca și de
diferențele din Statele contractante în privința prevederilor legale, a reglementărilor
obișnuite, a avizului juridic și a prezentării și redactării hotărârilor – cu alte cuvinte,
a tuturor circumstanțelor cauzei.
În același timp, instanța de recurs menționează, că motivarea care stă la baza
deciziei trebuie să trateze separat fiecare dintre problemele punctuale ridicate de
fiecare parte, cu excepția situației în care mijlocul respectiv de apărare era de natură
să influențeze definitiv soluționarea cauzei.
Instanța de recurs notează, că fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu
numai facultatea de a-și face cunoscute elementele, pe care se bazează pretențiile
sale, dar și aceea de a lua cunoștință și de a discuta orice probă sau concluzie
prezentată instanței de judecată (CEDO, hot. Lobo Machado vs. Portugalia din
20.02.1996; hot. Vermeulen vs. Belgis din 20.02.1996). Nu prezintă nici o relevanță
dacă elementul susceptibil să conducă la o anumită decizie este adus în discuție de
către părți sau sesizat din oficiu de către instanță, chiar și în această din urma
situație, judecătorul fiind obligat să impună discutarea lui.
În contextul dat, Colegiul lărgit menționează că obligația instanței de apel este
de a verifica legalitatea hotărârii în întregul ei, independent de motivele apelului
privind legalitatea hotărârii primei instanțe, în conformitate cu art. 373 alin. (4)
CPC, ținând cont de indicațiile instanței de recurs.
Astfel, Colegiul lărgit constată, că instanța de apel a omis să verifice legalitatea
hotărârii instanței de fond prin prisma prevederilor art.75,76,79 Codul Familiei
pentru perioada minoratului copilului și prin prisma art.78,79 Codul Familiei, pentru
perioada majoratului și să stabilească distinct cuantumul pensiei de întreținere și
cuantumul cheltuielilor suplimentare necesare pentru îngrijirea copilului bolnav.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o
eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul lărgit
ajunge la concluzia de a casa integral decizia Curții de Apel Chișinău din data de 23
noiembrie 2017 și de a restitui prezenta cauză civilă la rejudecare la Curtea de Apel
Chișinău, în alt complet de judecători.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele indicate, să
verifice și alte circumstanțe ce prezintă importanță pentru soluționarea corectă a
litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet și obiectiv, conform exigențelor
art. 130 CPC, probele administrate pe dosar, și în dependență de situația stabilită, în
5
raport cu normele de drept material care reglementează relațiile civile, să adopte o
hotărâre legală și întemeiată.
În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. 1, lit. c) CPC Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
Se admite recursul declarat de către Vladimir Zelenin.
Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017 în cauza
civilă la acțiunea depusă de Valentina Lebedeva împotriva lui Vladimir Zelenin cu
privire la încasarea forțată a pensiei de întreținerea copilului.
Se remite cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de
judecători.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru
judecători Iuliana Oprea
Dumitru Visternicean
Ion Druță
Maria Ghervas
6